Podul rutier suspendat de la Brăila prinde contur pe zi ce trece

 Recent, am traversat Dunărea, la Brăila, pentru a merge către Tulcea, Constanța și retur. Cu același mijloc de transport de cînd lumea. Cu bacul. Mașini de toate tipurile, înșirate de-a lungul șoselei pe zeci de kilometri, așteptau docile să treacă dincolo. Unele, de mare tonaj, încărcate țeapăn cu marfă grea, probabil granit. Altele, mai mici, ușoare, gata parcă să demareze în trombă, mînate de graba umană către concedii dobrogene sau către alte destinații. Și unele, și altele au dreptul să circule, fiindcă aceasta e menirea lor... Pe drumuri de țară, pe șosele mai bune, sau mai rele, circulă. Deodată, ajunse la malul Dunării, ele se opresc și staționeză minute multe. Oamenii coboară din mașini, cumpără bilete de trecere, privesc peisajul dunărean, iar cînd treburile îi apasă, ar vrea să sară pe malul celălalt! Bine că e vară, fiindcă, chiar dacă ajungi mai tîrziu, sînt totuși șanse să treci bătrînul fluviu cu unele curse speciale. Dar iarna, cînd se întunecă devreme, situația se schimbă! Trebuie să te grăbești, altfel rămîi pe mal și aștepți ziua următoare.

La recenta trecere, iată că, la fel ca altădată, mașini înșirate așteptau cuminți sub o ploaie cernită. Imagine de Ev Mediu. Ciudat, deși sezon estival, de regulă aglomerat, pasagerii de pe bac erau acum mai destinși, nu-și mai frămîntau mîinile nervos, cu ochii țintă la malul opus. Majoritatea privirilor erau îndreptate de-a lungul Dunării, în aval, către Galați. Prima dată, la ducere, nu prea am sesizat atitudinea de surprindere a oamenilor. Abia acum, la întoarcere, am observat-o, cînd – amurg fiind, timp frumos – o anume veselie i-a cuprins pe pasagerii entuziasmați de impunătoărea siluetă profilată la cîteva sute de metri de trecerea bacului. „Uite, domnule, podul a început să prindă contur”, zise unul dintre călători. „Capetele sînt împlinite – adăugă un altul – iar cablurile de sus sînt deja suspendate, traversînd Dunărea”. Lumea privește spre noul pod, cîțiva inși făcînd și fotografii. Așa se explică exact agitația produsă mai înainte! „Mulți oameni așteaptă acest pod de-o viață”, mai spuse ca pentru sine primul vorbitor. Iar apoi, cu ton răstit: „O să vedem cum se dezvoltă Dobrogea în continuare. Ca să nu mai vorbim de Delta Dunării. Noi să fim capabili să facem turism”.

Între timp, am ajuns pe malul celălalt, însă nu mi-am urmat drumul. M-am deplasat către noul pod pentru a afla și alte date despre această impunătoare construcție. Dintre ele, le reținem pe cele mai importante, lăsînd ca aspectele de amănunt să le facem cunoscute cu alt prilej. Podul rutier suspendat peste Dunăre, la Brăila, este cel mai scump pod construit vreodată în România (din fonduri europene, bineînțeles). Este al treilea ca mărime din Europa și e amplasat între municipiul Brăila și satul Smîrdan (județul Tulcea). De două turnuri a cîte 200 de metri se prind două cabluri de oțel, spre a susține un tablou metalic de peste 20.800 tone. Între cele două turnuri, deschiderea podului este de aproape 1.120 de metri, puțin mai mică decît cea a celebrului pod Golden Gate din San Francisco. Podul propriu-zis se va întinde pe aproximativ 2 km, iar lucrările se preconizează a fi terminate în cursul acestui an.

IOAN STOICA