Interesul național și iubirea de patrie sînt mai presus de interesul personal sau de grup
  • 19-09-2020
  • 0 Comentarii
  • 3861
  • 13

Vadimismul – o nouă paradigmă

A fi patriot în România a devenit un sentiment luat în derîdere de către cei care trăiesc și se simt confortabil în această colonie. Este evident că noii colonizatori ai țării nu s-au expus în fața românilor, ci au făcut cumva ca o parte din populație să o ducă bine, iar instrumentele lor directe să fie suficient de bogate încît să nu ajungă în situația de a trăda.  Aceste excrescențe aflate pe obrazul țării manipulează mințile slabe ale românilor în direcția dictată.

Aceasta este realitatea. Stăpînii din afară nu vor apărea la TV ca să vă critice pentru că vă iubiți țara. Nu! Cel care va face asta va fi un român inteligent și carismatic. Pentru a-și susține vorbele, se va folosi de orice mijloace, vă va arăta ce benefic poate fi statutul de slugă, dînd ca exemplu bogăția pe care cei ca el o afișează. De asemenea, vă va demonstra beneficiile globalismului, ale europenizării, iar voi, românii, veți ajunge să vă disprețuiți țara, neamul, pe cei care v-au fost cîndva aproape, transformîndu-vă în cei mai aprigi anti-români, dar cei mai fideli europeni și globaliști.

În România, în asta constă „naționalismul“ de azi. Cîțiva indivizi plini de bani, ce fac parte dintr-o elită impusă, au prostit o mulțime de oameni naivi care, în cele din urmă, au ajuns să îi urască tocmai pe cei care încă își iubesc țara, pe naționaliștii ai căror strămoși au făcut ca România să existe, pe patrioții care au dat tribut de sînge pentru ca țara noastră să fie din nou un stat, și nu o colonie. Din păcate, numărul naivilor crește pe zi ce trece, pentru că elita de la conducere, acei ,,profeți”, au grijă să nu îi slăbească cu sfaturile lor ,,de bine”. Din acest motiv, cei care se declară naționaliști sînt destul de reținuți și stingheri, pentru că știu că naivii sînt mulți și agresivi. Chiar dacă social-media nu reprezintă un etalon care să reflecte adevărul 100%, pot spune că acolo se află oglinda societății românești. Numărul celor care nu gîndesc este imens, și îl copleșește pe cel al indivizilor care, din inconștiență, ajung să se declare naționaliști. O mare parte din vina situației în care am ajuns se datorează și reținerii celor care, din convingere sau din interes, iubesc România. Ei nu își exprimă public această afinitate decît foarte rar și doar în medii relativ securizate. În fapt, existența grupurilor oarecum ,,specializate” de pe Facebook are menirea de a coaliza astfel de direcții de segregare a sentimentelor pro sau antiromânești, chiar dacă totul este învelit într-o hîrtie mai mult sau mai puțin patriotică.

Vadimismul exprimă prin valorile și obiectivele sale tot ce este mai bun, mai înălțător. De la cele mai nobile principii pînă la cele mai valoroase direcții patriotice, vadimismul este curentul care nu are cum să dea greș cînd va fi adoptat de această națiune. Fie că sîntem suverani sau într-o uniune, niciodată nu putem lăsa propriul interes național de dragul unor valori îndoielnice alte altor țări care, așa cum au arătat, nu și-au lăsat niciodată în plan secundar propriile interese de dragul unor alianțe efemere. Vadimismul promovează ideea interesului național ca fiind principiul pe baza căruia orice națiune poate să își construiască un set puternic de valori morale, spirituale și materiale.

Nimic nu este mai presus de patrie, și acest lucru reprezintă baza vadimismului. Patriotismul este temelia pe care poți așeza valorile țării, și nu doar o mansardă așezată deasupra unor principii false, așa cum vedem că se aplică în prezent. Și pentru că, din punct de vedere moral și spiritual, baza o reprezintă patriotismul, din punct de vedere material, baza oricărei construcții, a oricărei națiuni, o reprezintă resursele naturale și intelectuale pe care le deține. Vadimismul își propune ca aceste resurse să fie ale poporului, ale țării, ale națiunii. Fie că vorbim de cele naturale – hidrocarburi, faună, vegetație, rețea hidrografică, minerale etc –  fie de cele intelectuale – acele genii care duc lumea mai departe prin capacitățile lor intelectuale, filozofice, artistice, spirituale, aceste valori trebuie nu doar să aparțină României, ci să participe intens la prosperitatea națiunii, care e datoare să le protejeze. Dacă în cazul resurselor naturale, o lege aspră și clară și o renaționalizare fac acest lucru posibil, în cazul resurselor intelectuale, poporul trebuie să decidă și să le aplice cu responsabilitate. Faptele reprobabile pe care în trecut România le-a săvîrșit în raport cu valorile, cu geniile sale, nu trebuie să se mai repete. Statul trebuie să încurajeze și să sprijine din toate punctele de vedere, de la educație, la zona financiară sau la valorile umane, fără a repeta greșelile trecutului. Să nu uităm că Aurel Vlaicu, Henry Coandă, Traian Vuia, Constantin Brâncuși și mulți, mulți alții au găsit în afara țării recunoașterea cu care noi acum ne lăudăm, pentru că aici, în România, nu au fost ajutați, sprijiniți, încurajați moral și financiar. Ne-am ales cu o imagine proastă în privința felului în care ne tratăm valorile intelectuale, iar acest lucru nu este deloc benefic, mai ales că trăim într-o societate în care marile realizări inginerești, artistice sau filozofice pot aduce plus valoare națiunii cînd vorbim de prosperitate materială, de faimă și, automat, o imagine care ne poate aduce recunoașterea în fața întregii Europe. România trebuie să devină ceea ce nu a fost niciodată – o păstrătoare a valorilor intelectuale și nu un exportator, așa cum este acum.

Valorile românești trebuie păs­trate în țară, iar statul trebuie să intervină financiar în această poveste, chiar dacă din astfel de decizii nu va ieși mereu cîștigător. Ar trebui să urmăm exemplul Americii, bazat pe atragerea și finanțarea valorilor, și vom vedea, mai devreme sau mai tîrziu, că toate costurile sînt modice, dar beneficile pe termen mediu și lung vor fi incomensurabile. Trebuie să încurajăm artiștii să aducă valoare ideilor lor, cinematografia, teatrul, lumea artistică să își regăsescă aici drumul spre faimă, spre succes. Inginerii să își poată finanța invențiile, programatorii să își poată transpună în realitate softurile, iar tehnologia performantă să reînvie pe aceste meleaguri, cu ajutorul unor fonduri pe care românii să fie dispuși să le aloce pentru asta. Pentru că, dacă noi nu cheltuim pentru aceste valori, o vor face alții, așa cum o fac și acum, iar ei vor fi cei care se vor bucura de beneficiile minților strălucite pe care le-au luat sub aripa lor.

Unul dintre obiectivele vadimismului este păstrarea tuturor valorilor în România, cristalizarea și dezvoltarea acestora la umbra statului român, într-o zonă de confort sporit, care nu doar că le va încuraja în procesul de creație, dar îi va încuraja și pe alții să li se alăture.

Resursele naturale și umane trebuie să fie în proprietatea sau sub protecția statului român. Fie că vorbim de capacitatea creativă a românilor, de inteligența lor, fie de hidrocarburi, păduri, ape, capital cultural, aceste resurse trebuie să fie în proprietatea statului român sau puternic sprijinite financiar și atent gestionate, după caz, de către statul român. Resursele naturale ale României trebuie să fie în primul rînd ale românilor și fiecare cetățean să beneficieze de profitul pe care aceste resurse îl aduc, direct sau indirect, statului român. În ceea ce privește capacitatea creativă, inteligența românilor – mă refer aici și la cei care aleg să plece din România –considerăm că este de datoria statului român să stopeze acest exod. Plecarea tinerilor peste hotare reprezintă o pierdere grea pentru România, iar neglijarea acestui aspect aduce mari prejudicii economice, dar și culturale României. 

Greșelile trecutului trebuie expuse, nu repetate. Vadimiștii vor lupta pentru cei care doresc cu adevărat ca România să profite și să se bucure de propriile resurse materiale și intelectuale. În ambele cazuri, națiunea este cea care prosperă, cea care devine pe zi ce trece mai puternică.

Nu îi putem înțelege pe cei care se jenează să se numească patrioți, chiar dacă simt că acesta este viitorul țării. Pe cei care au valori la care se pot raporta, dar aleg să adere la valori total străine, fără nici un fel de reținere, îi considerăm trădători de neam.

Vadimismul va atrage în rîndurile sale tinerii care doresc să aibă o afacere, pe cei care creează, pe artiștii care ne încîntă cu ideile și cu proiectele lor, pe inginerii care vor să ne aducă bunăstare, pe filozofii care aștern la picioarele lumii noi și importante valori. Poeții și scriitorii trebuie să fie sprijiniți și promovați, iar tinerii, ajutați să își atingă visurile. Ne dorim ca în rîndurile vadimiștilor să se afle persoane care vor o națiune prosperă și puternică, la adăpostul unui sistem în care liberalismul să crească doar în lumina patriotismului și nu altfel.

Vadimismul este mai mult decît politică, este un mod de viață.

Fii deștept, gîndește! Fii vadimist!


Lidia Vadim Tudor

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite