Interesul național
  • 28-05-2024
  • 0 Comentarii
  • 39
  • 0

Nu, nu e vorba de interesul național românesc, fiindcă nu are cine să-i poarte de grijă. E vorba de interesul național german astfel că, titrează Politico, „ignorînd presiunea din partea Washingtonului, cancelarul caută îmbrățișarea Beijingului”.
În continuare, jurnaliștii scriu: „Cu următoarele alegeri naționale progra­mate la puțin peste un an distanță, liderul motorului economic zdruncinat al Europei rămîne în criză de timp pentru a evoca un miracol și a inversa poziția dezastruoasă a guvernului său față de populația germană. Vizita de trei zile a lui Scholz în Regatul Mijlociu, care începe sîmbătă, va fi cea mai lungă și cea mai importantă călătorie a sa în străinătate de cînd și-a asumat mandatul la sfîrșitul anului 2021. Pentru cancelar, afectat de neîncrederea populației și de o coaliție instabilă, turneul este o oportunitate nu doar de a demonstra că are o poziție sigură la nivel global, ci de a le arăta alegătorilor că va face tot ce este necesar pentru a păstra Germania integră“.
„Faptul că SUA, marele protector al Germaniei, a exercitat presiuni asupra Berlinului pentru a-și «reduce riscurile» existente în relația cu Beijingul este doar unul dintre motivele pentru care China ar părea un loc pe care Scholz ar prefera să-l evite. Ca să nu mai vorbim de recordul recent al Chinei în domeniul drepturilor omului. Sub președintele Xi Jinping, China a luat o decizie istorică, înfrîngînd mișcarea pentru democrație din Hong Kong și concentrînd peste 1 milion de uiguri, o minoritate predominant musulmană, în «lagăre de reeducare» (care se aseamănă îngrijorător cu lagărele de concentrare). Ne-am putea aștepta ca Germania, dintre toate țările, să fie cea mai sensibilă la situația unei minorități etnice forțate să trăiască în spatele sîrmei ghimpate, sub privirea amenințătoare a gardienilor înarmați din turnurile de pază.
Chiar dacă liderii germani nu se obosesc niciodată să reamintească lumii devotamentul lor față de cele mai înalte standarde morale, Berlinul a dovedit în repetate rînduri că nu este dispus să-și sacrifice prosperitatea pe altarele drepturilor omului, preocupările de securitate ale Washingtonului sau chiar Uniunea Europeană. Abia cînd tancurile rusești s-au îndreptat spre Kiev la începutul lui 2022, Germania, care a ignorat ani de zile avertismentele aliaților cu privire la dependența sa de Moscova, și-a modificat tactica și a început să se îndepărteze de influența rusă. Timp de zeci de ani, drumul spre China a fost pavat cu aur pentru exportatorii germani, mărindu-le profiturile și menținînd poziția Germaniei drept una dintre economiile de top din lume. Mai recent, însă, acel drum a arătat mai mult ca o autostradă către iad, pe fondul protecționismului din ce în ce mai agresiv al Beijingului și al politicii industriale grele”.
Cu alte cuvinte, Germania își urmase interesul național de a fi motorul economic al Europei și a-și permite, din poziția de bogătan ce stă pe mormane de bani, să le dea celorlalți lecții de moralitate. Nemții și-au asigurat combustibil super ieftin de la ruși cu care să-și miște utilajele din fabrici, apoi s-au conectat la cea mai mare piață de desfacere a lumii, China. S-a creat astfel un circuit extraordinar de profitabil pentru economia și statul german, care mai apoi ne interzicea nouă și altora să avem relații economice cu chinezii fiindcă aceștia nu respectau drepturile omului, deși ei nu aveau nici o emoție să facă asta.
„Între timp, continuă cei de la «Politico», Uniunea Europeană este din ce în ce mai frustrată de subvențiile generoase pe care China le oferă industriilor sale cheie, de la producătorii de turbine eoliene pînă la companiile auto. Un val de importuri ieftine de vehicule electrice chinezești în Europa presează producătorii locali într-o măsură atît de mare încît Bruxelles-ul cîntărește impunerea de tarife protecționiste. În timp ce industria auto din Germania a fost, de asemenea, supusă presiunii din cauza importurilor ieftine, giganți precum Mercedes și BMW nu doresc să sprijine pedepsirea Chinei de teamă să nu-și deterioreze propriile interese comerciale acolo, dacă Beijingul, după cum este probabil, va riposta.
Cu alte cuvinte, nu există cale de întoarcere. Cînd industria germană s-a mutat pentru prima dată în China în anii 1980, politicienii și oamenii de afaceri au crezut că investesc în viitor. Odată cu prosperitatea, China se va liberaliza și va deveni mai occidentală, chiar mai democratică. A fost o teorie frumoasă, dar, după cum pot atesta uigurii, lucrurile nu au mers așa. În schimb, China a petrecut zeci de ani învățînd din Occident și exploatînd tehnologia sa pînă în punctul în care nu se mai bazează pe state precum Germania. Din nefericire pentru Germania, mai are nevoie de China”.
Eu interpretez naivitatea germanilor prin aceea că, asemeni oricărui bogat care se crede superior pentru că are cu 100 de euro mai mult în buzunar, s-a dus la săraci crezînd că-i poate exploata, însă nu s-au gîndit că o civilizație multimilenară cum e China, care atunci cînd europenii se aflau în Epoca de bronz avea o structură statală și administrativă extrem de evoluată, nu se va pleca în fața unor tribali din Europa. Aceeași greșeală pe care au făcut-o americanii după încheierea Războiului Rece, cînd au renunțat la specialiștii în psihologia rușilor, considerîndu-i pe aceștia o pradă ușoară. Iată ce probleme au în Ucraina din cauza asta.
Totuși, germanii încearcă să-și vadă de interesul lor național chiar și în condițiile astea. Care e acest interes economic național? Cel de a produce și de a exporta. De ce? Fiindcă ei au înțeles și știu că doar exportul le aduce bani în țară și prosperitate. O învățătură pe care cei care conduc România au ignorat-o în ultimii 33 de ani și pe care o evidențiază și articolul din Politico: „Comerțul cu China ne aduce prosperitate și este practic de neînlocuit pe termen scurt”, a declarat Moritz Schularick, președintele Institutului Kiel pentru Economia Mondială. „După un 2023 slab, economiștii și Fondul Monetar Internațional se așteaptă ca economia germană să continue să stagneze. Exporturile au scăzut cu peste 2 procente pînă acum în acest an, fără semne de remediere la orizont. Deși ocuparea forței de muncă în Germania rămîne robustă, acest lucru s-ar putea schimba rapid dacă economia nu își revine. În timp ce Germania se confruntă cu o serie de provocări, de la o lipsă cronică de muncitori calificați pînă la suprareglementare, ceea ce unii economiști văd ca fiind cel mai paralizant este sentimentul negativ în rîndul întreprinderilor și al consumatorilor. «Este ca și cum economia germană ar fi paralizată», a spus Timo Wollmerhäuser, economist la Institutul Ifo din München, unul dintre principalele grupuri de gîndire economică din Germania. «Dispoziția este proastă, iar nesiguranța este mare».
Pe acest fundal, călătoria lui Scholz în China poartă mai mult decît un indiciu de disperare. Chiar dacă China și-ar deschide porțile pentru mai multă concurență străină și ar opri practicile sale de dumping a prețurilor în Europa, economia chineză nu mai are puterea de creștere de altădată. O criză imobiliară și supracapacitatea în sectoare cheie au lăsat economia Chinei în criză. Mai îngrijorător pentru Germania este că China nu mai are nevoie de mașini și de alte bunuri de capital extrem de proiectate care au determinat creșterea exporturilor germane către țară în ultimele decenii. Acest lucru nu se datorează doar cererii mai slabe; companiile chineze au ajuns în mare parte din urmă concurenții germani, făcînd țara mai puțin dependentă de importuri. Aceste tendințe se remarcă și la unii politicieni, în special printre Verzii critici ai chinezilor, care susțin că Germania ar trebui să se detașeze de China. O ruptură majoră cu China ar afecta economia germană cu aproximativ 5%, potrivit unui studiu recent al Institutului Kiel, la egalitate cu recesiunea pe care a experimentat-o Germania în urma crizei financiare din 2008 sau a pandemiei de COVID. Cu alte cuvinte, ar fi brutal, nu fatal”.
Iată de ce „Germănica” nu-și permite să abandoneze relația cu China în totalitate, deși are în SUA un partener nu doar strategic, ci și economic, și nu de acum, ci de multe decenii. Relația lor cu SUA e foarte strînsă, în primul rînd prin aceea că cea mai mare bază militară americană din Europa este în Germania, motiv pentru care țara este bine protejată militar de americani, dar și cvasi-ocupată în același timp, ceea ce îi încorsetează un pic pe germani, ca să fiu sincer.
După cum veți vedea, Politico susține cam aceleași idei. Citez: „Industria germană investește deja puter­nic în SUA, care este de departe cea mai mare piață de export a țării (exporturile germane către SUA au totalizat 158 de miliarde de euro doar în 2023, comparativ cu 97 de miliarde de euro către China). Pe hîrtie, China (cel mai mare partener comercial al Germaniei atunci cînd combină exporturile și importurile) ar părea a fi piața cu mai mult potențial de creștere. Avînd în vedere crizele economice grave ale Germaniei, Scholz trebuie să fie văzut făcînd ceva pentru a stimula exporturile. Și avînd în vedere succesul pe care companiile germane l-au avut în China de-a lungul anilor, nu există ocazie mai bună pentru el să le arate alegătorilor că vrea să facă afaceri.
Totuși, dincolo de optică, există un calcul mai complicat. Chiar dacă problemele economice actuale ale Chinei se dovedesc temporare, tensiunile dintre Washington și Beijing din cauza Taiwanului și a securității globale în general pun Germania într-o poziție dificilă. Luate împreună, SUA și China reprezintă aproape 20% din comerțul Germaniei, ceea ce înseamnă că nici țara nu își poate permite să piardă. Asta explică poziția echilibrată a lui Scholz. Dependența Germaniei de SUA pentru securitatea sa înseamnă că s-ar putea să nu aibă de ales decît să accepte presiunile americane de a se întoarce de la China. Acest succes se datorează în parte promisiunilor false ale Berlinului. Cînd SUA au făcut presiuni asupra Germaniei să interzică Huawei, deținută de China, să furnizeze echipamente pentru rețelele moderne de telefonie mobilă ale Germaniei, de exemplu, Berlinul a rezistat, acceptînd în același timp să fie mai atent. După cinci ani, Germania încă caută. Huawei, între timp, rămîne la fel de activ ca întotdeauna. Nu putem spune că guvernul lui Scholz nu ia în serios astfel de probleme”.
Nimeni nu înțelege mai bine decît președintele Xi dependența Germaniei de China. După încoronarea sa de facto ca lider pe viață în 2022, Scholz a fost primul lider străin care l-a vizitat.
Scholz și anturajul său au încercat să „vîndă” călătoria ca o misiune de menținere a păcii, susținînd că l-a convins pe Xi să-l frîneze pe președintele rus Vladimir Putin, care la acea vreme amenința că folosește arme nucleare în Ucraina. Cu toate acestea, chiar și atunci, principalul obiectiv al lui Scholz a fost reprezentat de afaceri. Ignorînd sprîncenele ridicate la Washington, el a luat o delegație de aproximativ o duzină de directori din industrie cu el la Beijing. De data aceasta, vizita lui Scholz este și mai ambițioasă. El plănuiește să viziteze trei orașe – Shanghai, Beijing și Chongqing, un oraș cu 30 de milioane de locuitori în care își desfășoară activitatea sute de companii germane.
Punctul culminant al călătoriei pentru Scholz este marți, cînd va avea o audiență lungă cu Xi. În ciuda situației sale economice, Germania rămîne un obiectiv cheie pentru China, atît datorită ponderii sale în UE, cît și a legăturilor sale strînse cu SUA. Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă anul viitor i-ar oferi lui Xi o oportunitate de aur de a curta Berlinul cu promisiunea unor legături economice mai strînse și, cel mai important, Scholz ar putea renunța în sfîrșit la dansul delicat al Germaniei.
T.I.

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite