Dacă aruncăm o privire în istorie și etnologie, ajungem la concluzia că inima, în toate epocile și la aproape toate popoarele, a fost privită ca un organ sfînt. Evoluția societății, înțesată de specialiști de cel mai înalt nivel și de studii efectuate aproape în toate domeniile, ne determină să analizăm mai atent tehnologia nano, îndepărtatele sisteme solare și multe altele. Ne putem întreba: este bine să privim numai în viitor sau ar fi mai rezonabil să ne analizăm trecutul, experiențele și cunoștințele acumulate de peste sute de ani sau măcar să ținem cont de acestea?
Fiecare epocă are valorile ei. Pînă în epoca industrializării, omul trăia în consens cu natura și cu credință în tot ceea ce îl înconjura. Începutul anilor 1790 aduce după sine industrializarea. Toate scrierile ne relatează că oamenii tratau bolile de plămîni, intestine sau diferite răni cu ajutorul plantelor. Găsim, în schimb, foarte puține informații despre plante menite a trata bolile cardiace. De ce?
Înaintașii noștri nu cunoșteau afecțiunile inimii, pe cînd astăzi, acestea ocupă primul loc în topul bolilor cauzatoare de deces. În culturile tuturor popoarelor, știința plantelor a fost ținută la loc de cinste și predată mai departe urmașilor. Între timp, lucrurile s-au schimbat. Medicamentația de sinteză a luat locul terapiilor din plante, iar omul a intrat într-o eră în care bunăstarea fizică și materială nu mai constituie un motiv de îngrijorare, dar stresul cotidian a crescut. Inima, sistemul nervos și sentimentele sînt interconectate. Așa cum am menționat, anterior epocii industralizării, afecțiunile inimii nu erau cunoscute, oamenii vorbind despre acestea în termeni precum „inimă rece”, „inimă vrăjită”.
Cum privesc și analizează medicii din ziua de astăzi inima? Cu ajutorul unui tensiometru, al unei angiografii, al unui EKG și cam atît. Să nu uităm, însă, că inima este lăcașul sufletului. Voi face o descriere primară a funcționalității anatomice a inimii.
Inima are mărimea unui pumn și este un organ musculos holistic împărțit în două componente alcătuite, fiecare, din cîte un atriu și un ventricul. Între acestea se găsesc clapetele, care asigură fluxul sanguin într-o singură direcție. Sîngele este transportat prin vene spre camera dreaptă a inimii și, mai departe, prin vena pulmonară este pompat în plămîni, unde este încărcat cu oxigen și trimis prin camera stîngă a inimii înapoi în corp, pentru a întreține organele interne, creierul și musculatura corpului. După ce oxigenul din sînge se epuizează, traseul se repetă.
La examinarea inimii prin intermediul aurei, graficele ne indică o frecvență scăzută/ crescută sau echilibrată din punct de vedere energetic. Fiecare organ are aura proprie, iar toate, împreună, formează aura corpului.
Diagnosticarea energetică a întregului organism este o metodă noninvazivă, care are la bază fizica cuantică. Este o terapie personalizată, fără durere, fără medicamente, adecvată epocii în care trăim. A restabili echilibrul energetic al fiecărui organ, în funcție de necesitățile corpului, reprezintă o necesitate.
FLORICA MUNTEANU,
specialist în medicina energo-informațională, membru al Societății naturiștilor din Germania, membră B.I.T. (Biorezonanz International Therapie), Psiholog