
- 19-01-2021
- 0 Comentarii
- 438
- 5
Prietene
mai tînăr, dă-mi mîna ta și taci
să
ascultăm cum curge izvorul în cadență
înfiorate
raze țes aur prin copaci:
vorbeşte
fiul Țării despre Independență!
În epoca
aceasta de frămîntări dantești
cînd
flamurile cinstei sînt prea adesea rupte
aici, în
sanctuarul durerii româneşti,
un om se
îndîrjeşte să spere și să lupte
Iar țara
îl urmează cu-ntreagă ființa ei
prin el vorbesc tribunii care-au muşcat pămîntul
şi
oastea calcinată a puilor de lei
îi
binecuvîntează din Pantheon cuvîntul
Şi ca un
antic menos care îi dă puteri
istoria îl
face să-și poarte demn povara
el nu-și
va lua cuvîntul nicicînd și nicăieri
vorbeşte
fiul Țării, vorbește însăși țara!
N-avem
nimic pe lume mai nobil și mai sfînt
decît
cuvîntul care ne poartă Idealul
Independența
este înaltul jurămînt
ce
leagă-n veci Moldova, Muntenia, Ardealul!
Nu vrem ce nu-i al nostru, n-avem ambiții mari
respingem
şi protecții, și milă dinafară
sîntem
un neam de oameni cinstiți și gospodari
vrem doar dreptate-n lume și vrem belşug în țară
Independență
scrie pe lujerul de crin
Independență
cîntă pădurile de grîne
atîtea
generații care se trec şi vin
zidesc Independența scripturilor române.
CORNELIU
VADIM TUDOR
-1.6 C