Independența
  • 19-01-2021
  • 0 Comentarii
  • 438
  • 5

Prietene mai tînăr, dă-mi mîna ta și taci

să ascultăm cum curge izvorul în cadență

înfiorate raze țes aur prin copaci:

vorbeşte fiul Țării despre Independență!

 

În epoca aceasta de frămîntări dantești

cînd flamurile cinstei sînt prea adesea rupte

aici, în sanctuarul durerii româneşti,

un om se îndîrjeşte să spere și să lupte

 

Iar țara îl urmează cu-ntreagă ființa ei

prin el vorbesc tribunii care-au muşcat pămîntul

şi oastea calcinată a puilor de lei

îi binecuvîntează din Pantheon cuvîntul

 

Şi ca un antic menos care îi dă puteri

istoria îl face să-și poarte demn povara

el nu-și va lua cuvîntul nicicînd și nicăieri

vorbeşte fiul Țării, vorbește însăși țara!

 

N-avem nimic pe lume mai nobil și mai sfînt

decît cuvîntul care ne poartă Idealul

Independența este înaltul jurămînt

ce leagă-n veci Moldova, Muntenia, Ardealul!

 

Nu vrem ce nu-i al nostru, n-avem ambiții mari

respingem şi protecții, și milă dinafară

sîntem un neam de oameni cinstiți și gospodari

vrem doar dreptate-n lume și vrem belşug în țară

 

Independență scrie pe lujerul de crin

Independență cîntă pădurile de grîne

atîtea generații care se trec şi vin

zidesc Independența scripturilor române.


CORNELIU VADIM TUDOR

 

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite