Inculpata Floarea Şerban, hoaţa de case de la MApN, sabotează Apărarea Naţională (4)
  • 17-02-2016
  • 0 Comentarii
  • 162
  • 0

UPS Dragomireşti: este uzina care încarcă muniţie utilizînd două linii speciale. Nu are sector mecanic, ci doar pirotehnie. Este prestatorul principal pentru delaborarea muniţiilor expirate. A asimilat în fabricaţie muniţie pentru tunurile tip Oerlikon calibru 25 şi 35 mm. A asimilat muniţia frangibilă calibru 25 mm. Neavînd un flux continuu de producţie, are probleme de asigurare a fondului de salarii în mod constant.

Carfil Braşov: produce, în principal, lansatoare de grenade, dar şi muniţia aferentă. Are probleme cu titlul de proprietate asupra terenului şi a suportat presiuni imobiliare. Are un poligon uzinal şi o capacitate pirotehnică la Hărman, supuse – şi ele – presiunilor imobiliare. Diverse grupuri de politicieni, dar şi cîţiva manageri numiţi vremelnic au încercat promovarea soluţiei de a muta capacitatea la Tohan Zărneşti. Soluţia este complet atehnică şi imposibil de susţinut financiar. Are pieţe de desfacere la export, dar a pierdut personal specializat şi liniile de fabricaţie sînt învechite. Necesită retehnologizare.

Pirochim Victoria: ar trebui să fie furnizorul pulberilor pentru muniţia de infanterie. A fost afectată atît din cauza proprietarului, în ceea ce priveşte investiţiile necesare susţinerii tehnice şi de mediu a producţiei, cît şi de managementul defectuos al ROMARM şi al filialelor producătoare de muniţie de infanterie, care au preferat importurile din Cehia, Serbia şi Muntenegru, soluţii în afara principiilor de Securitate Naţională.

Fabrica de Pulberi Făgăraş: capacitatea principală este linia de trinitroglicerină, dar poate produce şi pentrită, hexogen, pulberi compozite, combustibil pentru rachete, TNT. Investiţia iniţială a statului a nu a fost finalizată în ceea ce priveşte soluţionarea apelor reziduale („ape roşii“). Această rezolvare necesită sume mari (milioane de euro), dar asigură fabricarea în ţară a materialelor energetice şi explozibilii necesari Sistemului Naţional de Apărare. Decizia trebuie să fie a Statului şi este una politică. Nici ROMARM şi nici fabrica nu pot asigura resursele financiare necesare. Fabrica susţine salariile puţinilor specialişti care mai sînt angajaţi din reconcentrarea acizilor sulfuric şi azotic, utilizînd o linie-pilot, care a fost repusă în funcţiune în anul 2010, cu sprijinul directorilor general adjunct şi tehnic din acea perioadă din ROMARM.

Electromecanica Ploieşti: este uzina care a produs rachete tactice şi care face mentenanţa şi revitalizarea pentru rachetele aflate încă în dotarea Armatei. Are încă un nivel tehnologic şi de personal cu care ar putea relua activităţi de modernizare a unor rachete vechi (HAWK) achiziţionate de armată, dar presiunile unor firme private au făcut ca rachetele să rămînă în depozitare. Produce rachete antigrindină. Fără implicarea în procesul de modernizare al HAWK uzina nu se poate susţine.

Arsenal Reşita: a produs toată gama de tunuri, tunuri-obuziere tractate din dotarea Armatei Române, de calibre începînd cu 35 mm pînă la 155 mm. A asimilat în fabricaţie tunurile Oerlikon KBA-25 şi GDF 003. Uzina are numai 50 de salariaţi, care efectuează serviciul de pază. Este în conservare, nu a mai produs nimic de cel puţin 8 ani. Rheinmetal din Germania a ofertat privatizarea, dar grupuri de interese au acţionat în favoarea altor firme nesemnificative şi privatizarea nu s-a mai realizat.

Automecanica Moreni: este producătorul de transportoare amfibii blindate (a produs peste 14.000, inclusiv BTR 80). I s-a luat o parte din capacitate (şi jumătate din poligonul de testare) cu care s-a constituit un parc industrial. A realizat două transportoare blindate – SAUR 1 şi SAUR 2 – cel din urmă echivalent cu cele existente pe piaţă, dar MApN nu a dorit să achiziţioneze nici măcar un exemplar şi foarte greu a acceptat participarea la omologare. S-a promovat, conform legislaţiei UE, un program între MApN şi Ministerul Economiei, pentru a proiecta şi omologa un transportor blindat 8×8 fabricat de industria autohtonă, finanţat parţial de stat, dar programul a fost deturnat prin impunerea unei firme private ca integrator. Programul a consumat banii alocaţi, fără că produsul să fie realizat. O decizie administrativă a Ministerului Economiei şi un manager eficient la ROMARM pot revigora programul, care ar avea ca şi consecinţă revigorarea U.A. Moreni, un produs eficient pentru dotarea Armatei Române şi foarte bun pentru export.

Metrom Braşov: nu mai este o societate comercială puternică în domeniul materialelor neferoase, dar pentru sectorul producţiei de apărare fabrica „degetarelor“ poate produce pentru muniţia de infanterie (adică preformele de alamă necesare confecţionării tubului cartuş). Şi cam aceasta-i starea de fapt – la zi – a Industriei Româneşti de Apărare. În perioada următoare, Romania Military va veni şi cu alte exemple concrete despre fabrici, manageri, contracte şi achiziţii.

Comentariu: Incredibil, dacă cele scrise aici sînt măcar pe jumătate adevărate, ăştia sînt trădători care trebuie ciuruiţi urgent. Stau şi mă întreb: ăia din CSAT ştiu că se importă pînă şi pulberile, rahatul ăla de praf de puşcă şi că nu sîntem în stare să-l fabricăm la noi în ţară? Ce faci în cazul unui conflict, frate, dacă termini pulberile şi ăia nu-ţi mai dau? Tragi cu praştia, sau ne facem arcuri cu săgeţi?! Halal Securitate Naţională!!!!

Sfîrşit

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite