Încep schimbările ?
  • 06-03-2023
  • 0 Comentarii
  • 425
  • 1

După cum probabil v-ați dat seama, titlul articolului este inspirat din cel al piesei celebrei trupe rock Scorpions, compusă cu ocazia terminării Războiului Rece, pentru a evidenția schimbări pe care le cred posibile în viitor.
Găsesc în două ziare internaționale, subven­ționate din bani americani, articole îngrijorătoare pentru liderul de la Kiev, unele chiar care vorbesc despre o posibilă încetare a focului în războiul din Ucraina. E vorba despre The New York Times și Politico. Conform acestora, după un an de lupte în Ucraina, în care rușii au obținut ce-au vrut, adică estul țării, iar americanii și-au atins și ei obiectivele, se pregătește înghețarea războiului și desemnarea unui nou conducător al țării pentru reconstrucția ce va urma. Astfel, „oboseala de război”, cum o numesc specialiștii, a atins și publicul votant de peste Ocean, care pune deja întrebări despre necesitatea susținerii cu arme și, mai ales, cu bani a armatei ucrainene. Conform The New York Times, „cu toată bravada președintelui în timpul vizitelor în străinătate, politica Ucrainei se schimbă considerabil și, pentru Casa Albă, îngrijorător. Sondajele arată că sprijinul public pentru înarmarea ucrainenilor se diminuează, în timp ce candidații republicani de frunte la președinție se pronunță din ce în ce mai mult împotriva implicării în război. În timp ce coaliția din Congres care favorizează Ucraina a fost puternică în anul scurs de la invazia Rusiei, susținătorii ideii de mai mult ajutor se tem că forțele centrifuge ale cursei pentru președinție și oboseala crescîndă a contribuabililor ar putea submina efortul de război înainte de a înfrînge Moscova. Dinamica în evoluție a fost pe deplin afișată săptămîna aceasta, cînd republicanii din Cameră, exercitînd puterea noii lor majorități, i-au convocat pe oficialii Pentagonului la două audieri legate de cheltuielile pentru Ucraina, întrebîndu-i unde se duc banii”.
Iată cum schimbarea majorității Camerei Repre­zentanților din Congresul american contri­buie la diminuarea ajutorului militar acordat Ucrainei. Adăugăm la aceasta faptul că, în campania electorală pentru alegerea unui nou președinte al Statelor Unite, înfruntarea dintre candidatul Donald Trump și președintele în exercițiu e posibil să se axeze tocmai pe acest ajutor de război.
Așadar, acest ajutor s-ar putea termina undeva în iulie anul acesta, fiindcă „pînă acum, Congresul a aprobat ajutor militar, economic, umanitar și de altă natură în valoare de 113 miliarde de dolari pentru Ucraina, bani care nu au fost cheltuiți încă. Anticipînd problemele generate de noua conducere republicană a Camerei Reprezentanților, Casa Albă și majoritatea democrată au votat iarna trecută un pachet de ajutoare suficient de mare pentru a dura pînă în vară, dar care, la ritmul actual de cheltuieli, s-ar epuiza pînă la jumătatea lunii iulie, potrivit Centrului de Studii Strategice și Internaționale”, mai scrie ziarul american citat mai sus.
Dacă acest ajutor se termină, e clar că Ucraina va ajunge în situația de a nu mai putea continua războiul și atunci se va vedea pusă în situația de a cere sau a accepta încetarea focului. Despre acest lucru scrie același The New York Times într-un articol din 24 februarie a.c., făcînd o paralelă între situația de pe frontul din Ucraina și cea existentă acum 70 de ani în războiul din peninsula Coreea. Acum ca și atunci, „în Ucraina, încheierea războiului pare departe. Pentru Rusia, victoria ar presupune cel mai probabil asigurarea teritoriului ucrainean pe care îl pretinde ca fiind al său. Pentru Ucraina, nimic mai puțin decît alungarea trupelor ruse din țară – inclusiv Crimeea – va fi suficient. Nici una dintre părți nu este interesată de negocieri și este greu de văzut cum s-ar ajunge la un acord de pace. În Coreea, situația a fost similară: nici nord-coreenii, nici sud-coreenii, nici sponsorii lor nu s-au grăbit să pună capăt războiului. Însă conflictul – care s-a soldat cu pînă la trei milioane de vieți pierdute și a distrus orașe întregi – a dispărut treptat, ducînd la o încetare a focului și o divizare temporară a Peninsulei Coreene, care s-a dovedit mai durabilă decît și-ar fi putut imagina oricine la acea vreme. În cele din urmă, un război în impas s-a dovedit preferabil alternativelor. (...) La șaptezeci de ani după armistițiul coreean, dinastia Kim încă conduce Nordul. Regimul său, acum înarmat cu arme nucleare, este susținut în continuare de China și Rusia și, la rîndul său, i-a ajutat pe ruși să ducă război în Ucraina furnizînd muniție. China, de asemenea, a avut o viziune benignă asupra aventurii lui Vladimir Putin, deși, spre deosebire de Stalin în 1951, Xi Jinping probabil nu dorește ca acest război să dureze la infinit. Cu siguranță ar fi foarte fericit cu o încetare a focului. Aceasta poate fi, de fapt, soluția preferată în alte zone – cu siguranță în sudul global, care nu are nimic de cîștigat din conflict, și printre multe circumscripții din Occident. Partidele care se opun cel mai clar ideii sînt cele care luptă pe teren: rușii și ucrainenii. Pentru Ucraina, respingînd o forță de invadare care revendică aproape un sfert din teritoriul său, o astfel de poziție este de înțeles.
Cu toate acestea, dacă nici una dintre părți nu realizează cîștiguri semnificative pe front în lunile următoare, conflictul s-ar putea îndrepta spre o încetare a focului. Ucrainenii, deși nu și-au recuperat pe deplin teritoriile, vor fi respins un inamic agresiv. Rușii, la rîndul lor, își pot deghiza înfrîngerea strategică într-o victorie tactică. Conflictul va fi înghețat, un rezultat departe de a fi ideal. Totuși, dacă am învățat ceva din Războiul Coreean este că un conflict înghețat este mai bun decît o înfrîngere totală sau un război obositor de uzură.
Astăzi, metropola strălucitoare a Seulului – sălbăticită de războiul din Coreea – reamintește că nu cei care cîștigă războiul contează, ci cei care cîștigă pacea”.
Un semnal pentru pace din partea unui ziar care „dă ora exactă” pe planetă, fiind deținut de unii dintre cei care decid în mare parte în societățile democratice. Dacă jurnaliștii acestui mare jurnal american ne vorbesc despre soluția unui război înghețat, spunîndu-ne în final că „nu cei care cîștigă războiul contează, ci cei care cîștigă pacea” – amintindu-ne de metropola strălucitoare a capitalei Coreei de Sud și sugerînd că Ucraina de vest și Kiev s-ar putea transforma în ceva asemănător – eu zic să urmărim cu atenție lucrurile care se vor întîmpla în continuare, mai ales că am impresia că președintelui Zelenski i se pregătește debarcarea de către prietenii săi de peste Ocean.
Un articol din ziarul german politico.eu, intitulat „Punctele forte și punctele slabe ale lui Volodymyr Zelensky”, ne anunță, prin vocea unor parlamentari ucraineni din formațiunile care-i fac opoziție președintelui, că acesta o fi el un bun comunicator și a făcut o treabă bună pe timp de război, dar pe timp de pace nu e la fel de potrivit să rămînă în fruntea statului. Aceste critici apărute de niciunde, cînd pînă acum nimeni nu a avut curajul să comenteze nimic contra puterii de la Kiev, mi se par extrem de ciudate atunci cînd le pun în contextul celorlalte evenimente și declarații pe care le-am comentat mai sus și mă fac să cred că susținătorii lui Zelenski se pregătesc să-l schimbe cu altcineva mai competent în a gestiona reconstrucția țării.
Iată ce scrie politico.eu despre aceste lucruri: „A devenit un lider convingător”, a spus Adrian Karatnycky, specialist al Consiliul Atlantic. Potrivit lui Karatnycky, punctele forte ale lui Zelenski, ca și comunicator, se potrivesc cu vremurile. „Se pricepe la canalizarea opiniei publice, dar acum este mai eficient pentru că țara este mult mai unită și mai sigură în ceea ce privește identitatea, interesele și obiectivele ei. El este în continuare același tip – actor și interpret – dar asta îl face un lider de război ideal, deoarece este capabil să întruchipeze impulsul publicului. Dar cînd politica normală este în joc și publicul nu este unit, Zelenski devine un lider inconsecvent, care schimbă scenariul și reformulează povestea pentru a urmări capriciile opiniei publice. Cînd scopul public este clar, are o mare putere, iar în timp de război, are în spate puterea absolută a statului. Dar cînd trăsura se va transforma din nou într-un dovleac, va trebui să facă față unei lumi foarte diferite”, a concluzionat Karatnycky.  Acesta continuă: „Critica politică internă este în creștere – deși puțin remarcată de o presă internațională încă încîntată de atracția carismatică a lui Zelenski și captivată de povestea simplă a lui David împotriva lui Goliat. (...) Klympush-Tsintsadze (membru al Partidului Solidaritatea Europeană și fost viceprim-ministru în guvernul anterior al fostului președinte Petro Poroșenko) este îngrijorată că recentul val de arestări anticorupție a fost mai degrabă o perdea de fum în perioada premergătoare summitului UE-Ucraina din februarie – și una care ar putea fi folosită ca o oportunitate de a centraliza puterea și mai mult. «Dacă cineva crede că centralizarea puterii este răspunsul la provocările noastre, atunci cineva greșește», a adăugat ea. «Cred că este important să urmărim foarte atent modul în care se dezvoltă cazurile anticorupție și dacă vor exista investigații transparente și dacă statul de drept va fi respectat îndeaproape»”. Potrivit lui Kniazhytskyi, „nu ar trebui să pierdem din vedere faptul că Zelenski este un politician populist și împărtășește defectele centrate pe personalitate ale acestei specii”.
M-au intrigat aceste articole fiindcă ele transmit, pentru prima dată de la începerea războiului din Ucraina, semnale în direcția opririi acestuia și a debarcării lui Zelenski, desigur, în urma alegerilor democratice de anul viitor. Este interesant de urmărit evoluția evenimentelor ulterioare.
NICU MARIUS MARIN,
antreprenor HORECA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite