Am tot scris despre cele ce urmează să citiți și, desigur, ceilalți nu m-au crezut. Vine o confirmare din articolul scris pentru Daily Mail de ziaristul Peter Hitchens, care titrează: „Ați fost hrăniți cu prostii propagandistice despre Ucraina și despre amenințarea rusească inventată. Acestea sunt minciunile pe care vi le-ați spus”. Apoi continuă în articolul pe care îl redau mai jos: „În meseria mea, m-am obișnuit de mult cu modul în care guvernele mint și îi pun pe alții să mintă în locul lor. Asta fac. Dar rareori am văzut un asemenea val de minciuni cum ne confruntăm acum. Aproape nimeni în această țară nu știe adevărul despre Ucraina. Nu a mai fost nimic asemănător de când am fost mințiți cu toții despre invazia din Irak, cu tărie despre arme de distrugere în masă fictive. Mincinoșii au fost prinși. Și au învățat din asta. Au învățat să mintă mai abil.
Între timp, mulți dintre cei din societatea noastră care știau cum să conteste astfel de minciuni au murit sau s-au pensionat și nu au fost înlocuiți“.
„Nu am avut niciodată o dezbatere despre criza din Ucraina care să înceapă de la zero V-a spus cineva aflat la putere vreodată cu sinceritate cum, când sau de ce a început acest război? Nu. A explicat cineva aflat la putere de ce Marea Britanie, devastată de criminalitate, decrepită, plină de gunoaie, infestată de șobolani și falimentară, a trebuit să se implice în asta? Niciodată.
Tocmai ați fost hrăniți cu prostii propagandistice despre democrație, libertate și o amenințare rusească inventată. Iată câteva dintre minciunile care v-au fost spuse în mod repetat.
Războiul, spun ei, nu a fost provocat. Rareori în istorie un război a fost mai provocat ca acesta. Rușii, cei amabili precum politicianul liberal și democrat Egor Gaidar, și cei răi precum despotul sângeros Vladimir Putin, au implorat Occidentul să înceteze să-și extindă alianța militară, NATO, spre est, către Rusia. Toți rușii, inclusiv marele autor anticomunist Aleksandr Soljenițân, au fost șocați și furioși când NATO, în 1999, a renunțat brusc la postura sa defensivă și a lansat atacuri asupra Iugoslaviei – care nu atacase niciun membru NATO. Aceste proteste au atins apogeul în februarie 2007, când Putin a ținut un discurs dramatic la München. El a spus că extinderea NATO a fost «o provocare serioasă care reduce nivelul de încredere reciprocă. Avem dreptul să întrebăm: împotriva cui este destinată această extindere?».
Uite, dacă cineva atât de slab precum Putin ți-ar vorbi așa într-un pub seara târziu, ai lua-o ca pe un avertisment că este serios iritat. Și dacă nu ai vrea o luptă, ai da înapoi. Dar noi nu ne-am dat înapoi.
Președintele SUA, George W. Bush, geniul care a invadat Irakul, a ridicat în mod deliberat temperatura în anul următor. Se poate oare ca lui Bush să-i placă războaiele? În aprilie 2008, Bush a spus că Ucraina ar trebui plasată pe calea aderării la NATO. Chiar și «The Guardian», gazeta «Liberal Warmonger’s», au recunoscut că acest lucru «probabil va înfuria Kremlinul». Și așa s-a întâmplat. Bănuiesc că ne-am aflat pe calea războiului din acel moment. Sunt întotdeauna acuzat, când spun asta, că găsesc scuze pentru Putin. Nu fac asta. Cred că a fost prost, precum și greșit că a fost provocat. Oamenii înțelepți ignoră provocările. Însă a pretinde că nu a fost provocat este o minciună.
O altă minciună care ni se spune în mod repetat este că Rusia a atacat Georgia mai târziu în 2008. Dar oricine poate găsi, pe internet, un articol al agenției de știri Reuters din 2009, intitulat «Georgia a început războiul cu Rusia: raport susținut de UE».
Departamentul rezumă o anchetă a respectatei diplomate elvețiene Heidi Tagliavini. Ea fusese rugată de Bruxelles să investigheze acel război. Asta a spus ea. Dar, într-un fel sau altul, multe instituții media occidentale nu au reușit să găsească spațiu pentru aceasta. Încă întâlnesc oameni presupus informați care nu au auzit niciodată de dna Tagliavini sau de raportul ei.
Și apoi există afirmația că este vorba despre democrație și libertate. Nu este așa. Cu cât Occidentul pretinde că îi pasă mai mult de aceste lucruri, cu atât îi ajută mai puțin.
Câteva exemple: Președintele ales al Ucrainei a fost răsturnat ilegal de o gloată în 2014. Marea Britanie și SUA au tolerat acest eveniment rușinos pentru că i-au preferat pe rebelii ilegali guvernului ales. Pur și simplu nu poți face asta și să te prefaci că ești gardianul democrației. Dar oricum nu suntem. Vei căuta în zadar proteste împotriva tratamentului aplicat candidatului prezidențial al României, într-o țară care face parte din UE și NATO. Alegerile în care Călin Georgescu era preferat au fost anulate de judecători în decembrie, când părea că va câștiga primul tur. Și i s-a interzis să candideze din nou –  totul pentru că are o politică greșită. Și dacă asta nu e de ajuns, uită-te la tăcerea profundă și rușinoasă a Occidentului cu privire la comportamentul înspăimântător și brutal al președintelui Turciei, Recep Erdogan. Acum câteva săptămâni, acest Putin turc l-a arestat și închis pe Ekrem Imamoglu, un politician al opoziției care părea că îl va învinge la urne. Domnul Imamoglu s-a alăturat numeroșilor jurnaliști și democrați care deja putrezesc în închisorile turcești. Erdogan a zdrobit libertatea presei, libertatea de exprimare și libertatea de a protesta. Dar țara sa are încă voie să rămână în NATO, iar statele occidentale au făcut mai puțin zgomot decât un șoarece de câmp furios care își păzește cuibul. Le este frică de Erdogan.
Nici măcar nu voi încerca să explic cum Germania și-a rechemat recent vechiul și defunctul parlament pentru a impune legi pe care parlamentul nou ales nu le-a adoptat. Acest lucru a fost făcut pentru a permite cheltuielile de miliarde suplimentare pentru războiul din Ucraina. Dar sper că înțelegeți ce vreau să spun.
Cereți o dezbatere adecvată. Cereți adevărul. Nu vă lăsați târâți în mai multă prostie, altfel vom ajunge să fim ciuruiți”.
Ce mai e de zis? Nimic, cred că articolul spune totul.
T.I.