Într-o emisiune a TVR1 – întoarcere în timp, în care se făcea o comparație între anii 1960 și 1990, cu tot ce a fost mai semnificativ (realizări, lipsuri, muzică, evenimente istorice etc.) în acea perioadă, prezentatorul (prezentabil pe atunci) a încheiat spunînd: ,,Am să vă citesc ceva care o să vă emoționeze”. Și a citit: ,,Noi, cei care...

- În acei ani, am stat la cozi pentru carne;

- Noi, cei care în loc de cafea beam nechezol;

- Noi, cei care mîncam salam cu soia;

- Noi, cei care nu aveam cluburi de noapte;

- Noi, cei care nu aveam căldură în calorifere și apă caldă;

- Noi, cei care ascultam «Europa Liberă», cu speranța că vor veni americanii...”

Americanii au venit, ne-au îmbrăcat în blugi, rupți în fund și la genunchi, și atît...

Apoi, prezentatorul, prezentabil, cu un zîmbet împietrit, a pus punct.

Mi-aș permite să pun virgulă, pentru a adăuga ceea ce dumnealui a omis să spună:

- Noi, cei care aveam un loc de muncă în țară;

- Noi, cei care nu aveam șomeri;

- Noi, cei care primeam locuințe, la cheie, fără să ne coste un leu;

- Noi, cei care aveam învățămîntul gratuit;

- Noi, cei care nu plăteam nimic pentru spitalizare și medicamente;

- Noi, cei care mergeam, în fiecare an, la munte și la mare (cu bani puțini);

- Noi, cei care aveam case de cultură, teatre, operă, operetă și cinematografe cu filme din Occident și, mai ales, aveam Cenaclul ,,Flacăra”;

- Noi, cei care am construit Casa Poporului, Transfăgărășanul, cartiere de locuințe, fabrici și uzine, baraje, stațiunile de pe litoral etc;

- Noi, cei care am făcut posibil, e adevărat, cu sacrificii, ca țara noastră să nu mai aibă, în 1989, nici o datorie externă;

- Noi, cei care, atunci, nu aveam fete răpite pentru prostituție.

Lista ar putea continua, pun, însă, punct, spunînd: Generația mea este, acum, o PARIA.

Au trecut 30 de ani de atunci, iar prezentatorul, prezentabil, mai are o cută pe obraz. Azi, vezi cum gropile ,,se întind” pe asfalt, autostrăzile ,,zac”, metroul ,,doarme” sub pămînt. Și, între timp, mulți s-au procopsit, în schimb, majoritatea – niște ghinioniști! - a sărăcit. Iar eu îmi cer scuze că, deși nu se cuvine, spun lucrurilor pe nume. Le doresc, tuturor, numai bine!

LILIANA TETELEA