Ascultînd compoziţiile lui Marcel Mihalovici, Înţeleg mai bine că muzica noastră religioasă S-a născut din îmbinarea armonioasă A psalmodiei ebraice cu monodia Din Elada lui Pericle Athenianul.

Ascultînd muzica lui Marcel Mihalovici, Înţeleg că marii umanişti nu puteau socoti Marea muzică – doar speculaţii sonore, Cu scop în sine. De aceea, ei au fost sensibili La cumplitele suferinţe ale celor mulţi Şi nu au renunţat la acea străveche Şi nobilă cantabilitate. Ascultînd muzica lui Marcel Mihalovici, Înţeleg ce înseamnă neoclasicismul sonor: – „Simetrie, proporţie, geometrie, euritmie“… – „Clasicismul e o viziune a materiei dominante, A spiritului coordonator. E Athena Engane, raţiunea însăşi Manifestîndu-se, Athena constructoare“…

Ascultînd muzica lui Marcel Mihalovici, Înţeleg ce înseamnă a fi un artist Cu vocaţia de a te înfăţişa ca un evreu „filo-român“. Opera sa semnifică o nobilă îngemănare de „Claritate, solemnitate, euritmie“… Si, de aceea, ea conţine acel ceva Din „imaginea făurită A perfecţiunii cosmice“…

DORU POPOVICI