Am reascultat cu smerenie

Muzica lui Johann Sebastian Bach,

Tălmăcită cu o tulburătoare măiestrie

De Iehudi Menuhin

Şi simţeam cum, într-o epocă

Cu atîtea întunecimi,

„Violonistul nepereche”

Îmi deschidea calea

Spre locuri sigure,

Locurile Mîntuirii noastre…

El, spre deosebire de alţi

Semeni ai săi,

Nu şi-a propus să distrugă

Cultura românească,

În numele marxismului,

Precum şi în acela

Al unei forţe oculte,

Cea care susţine

Dizolvarea statelor naţionale,

A economiei şi a culturii acestora,

Proclamînd, ca o soluţie supremă,

Cinica ideologie

A sinistrului Brejnev,

Aceea a „independenţei limitate“!

A vorbit despre ţara noastră,

Atît de mişcător,

Încît lumina pe care o genera,

Cu o nobilă dăruire,

Se reflecta pe cer,

Parcă…

„Pălind scăpărarea stelelor”…

L-a „divinizat”

Pe „orpheul moldav”,

Pe răscolitorul George Enescu – născut

În „Spaţiul poeziei eminesciene”,

Înţelegînd mesajul lui Oedip,

Potrivit căruia

Fericit este cel curat la suflet,

Cu el este pacea…

În concertele sale, genialul Iehudi Menuhin

A „narcotizat popoarele”

Ca şi cînd le-ar spune,

Asemenea înţeleptului

Şalom Alehem:

„Cine distinge

Om de om,

Acela

Nu e om”…

În ambianţa spiritualităţii sale

Şi a artei lui,

Cu orphice rezonanţe,

Am înţeles mai bine

Scrierile solare

Ale unui poet oriental,

Care-i spunea,

Cu înţelepciunea unui mag,

Prietenului cel mai apropiat:

„Priveşte lampa, în ea e apă,

Ulei şi foc;

Lampa e asemenea inteligenţei,

Apa asemenea culturii,

Iar uleiul, asemenea ştiinţei.

Atîta timp cît inteligenţa ta

E limpede,

Încearcă să te instruieşti:

Cugetul tău strălucitor,

Ca o flacără curată,

Te va lumina

În întuneric”…

În aceste zile, cînd

„Evul aprins” cîntat

De nefericitul Nicolae Labiş,

Continuat este de era în care

„Strigătul striveşte stilul”,

L-am reascultat pe

Răscolitorul Iehudi Menuhin

Tălmăcind

Muzica titanului

De la Eisenach

Şi, ca din altă lume,

Lucian Blaga,

Creatorul „corolei de lumini a lumii”,

Mi-a spus, purificîndu-mi sufletul

Ulcerat de urîciunile lumii:

„Johann Sebastian Bach

– Un vrăjitor

Din basmul veacurilor,

Care avea obiceiul

Să-şi transforme semenii

Nu în animale,

Ci în catedrale”!

DORU POPOVICI