Titlul acestui articol mi-a fost inspirat din realitatea lumii în care trăiesc oamenii de rînd ai acestui popor... „Brav popor!“, cum ar fi spus omul de cultură Corneliu Vadim Tudor, cel de la care am învăţat sensul adevărat al noțiunii de patriotism. Din poeziile lui iar, mai tîrziu, din publicaţiile pe care le-a înființat – revista „România Mare“ (împreună cu scriitorul Eugen Barbu) şi ziarul „Tricolorul“, am înțeles cît de importantă este dragostea de ţară și mîndria de a fi român. Și-a folosit condeiul de gazetar și de pamfletar pentru a demasca injustiția și racilele care rod la temelia țării. Lupta lui pentru apărarea identității naționale, demascarea trădătorilor de neam și a jefuitorilor acestei țări i-au adus mulți dușmani. Diverși politicieni care s-au simțit vizați de pana lui necruțătoare au încercat pe toate căile să-l denigreze și să-l marginalizeze. Poporul, însă, nu l-a uitat, în memoria românilor el a rămas ,,Tribunul”. Acum, cînd ne aflăm în plină campanie electorală, vedem cum o serie de politicieni, în goana lor după voturile românilor care l-au iubit pe Vadim, încearcă să-l imite, ba, mai mult, să se folosească de numele lui şi de chipul său ca o icoană zugrăvită în lumină. Ei vor să ajungă la putere folosindu-se de numele lui, fără să le pese de dezastrul în care au adus ţara, declarînd că sînt mari patrioţi şi că vor binele poporului român... Discursurile lor sînt, însă, mincinoase și, oricît s-ar strădui, ei nu vor reuși niciodată, cu toate masteratele și doctoratele lor, majoritatea obținute prin impostură, să se ridice la nivelul Tribunului. Discursurile rostite de Vadim de la tribuna Parlamentului veneau din geniul lui, cultivat și îmbogățit la lumina marii culturi universale.

De cînd s-a urcat la ceruri, românii patrioți îi simt lipsa. Nu se mai aude vocea lui tunătoare, care se ridica împotriva lichelelor și îmbuibaților din politică. El s-a luptat cu demnitate, prin funcțiile publice pe care le-a avut, ca România să fie a noastră, și poporul român să trăiască în demnitate, ca beneficiar pentru totdeauna al bogățiilor țării. Vadim n-a încetat să-i combată, de pe poziţia sa de om corect, cu care şi-a cîştigat reputaţia publică, pe toţi cei care au transformat ţara în moşia lor, iar poporul, în sluga bună doar de muncă...

Cum vedem însă, de cînd el nu mai este printre noi, România a devenit parcă țara nimănui, spre amarul oamenilor de bună credință; și asta, în timp ce politicienii își fac de cap, aflîndu-se în permanență într-o luptă crîncenă cu propria țară, cu propriul popor. Pe zi ce trece crește numărul românilor tot mai săraci, mai trişti şi frămîntaţi de lipsurile traiului zilnic, duşi mereu de nas de şarlatanii care au ajuns să îi reprezinte în Parlamentul României şi în cel European.

În ultimul timp, am auzit tot felul de lozinci patriotarde rostite în campania electorală de oameni care livrează aceleași minciuni pe care le tot auzim de 30 de ani. Văzînd ce se întîmplă cu ţara noastră, chiar că-ţi vine să spui: „Impostorii nu au reguli și nu iartă nimic din ce le iese în cale!“. Să sperăm că măcar acum poporul se va trezi, votînd cu gîndul la patriotismul şi idealurile politice ale lui Vadim Tudor, cel care a ştiut să insufle românilor dragostea de țară, de Dumnezeu și familie.

Din păcate, abia acum, cînd e prea tîrziu, oamenii observă golul rămas în politica românească prin plecarea la ceruri a celui mai iubit român, menit să devină legendă întru cinste, corectitudine, demnitate. Aşa a fost Vadim Tudor şi aşa va rămîne: o carte de învăţătură pentru românii patrioţi, care ştiu şi înţeleg că binele în viaţa lor nu vine decît din propria ţară. Vadim Tudor s-a dăruit acestui crez, cu tot ce a avut mai bun în el: credinţă, cultură, patriotism.

ION MACHIDON,

președintele Cenaclului „Amurg sentimental“