- 01-07-2021
- 0 Comentarii
- 717
- 1
Pe Cristian
Sima (pentru prieteni, Mache, fiindcă așa îl striga, în armată, un
locotenent bîlbîit, Sima... Si-mache) mi-l amintesc foarte vag, parcă venind
din cețurile toamnei, ca să mă exprim în maniera lui Sadoveanu. Nici figura și
nici numele nu le mai țineam minte. Mai știam doar că, într-o seară, se certase
la televizor cu niște ciraci de-ai lui Băsescu – bă, mafioților! Degeaba
încerca moderatoarea să-l dovedească tot întrerupîndu-l, nu, că n-aveți dovezi,
chichiri-michiri, fiindcă omul, pînă n-a vărsat tot ce avea pe suflet,
conspirația comunisto-securizată și distrugerea României, nu s-a potolit. Era
un ăla de vreo 35-40 de ani, cu o voce cam repezită, și tot gesticula, vrînd
parcă să-l imite pe Vadim, dar nu avea anvergura gîndirii și nici verbul său
necruțător, care nu admitea replică. Avea doar milioane, cîștigate cinstit,
zicea el, prin jocuri la Bursă, ceea ce nu se putea spune despre Tribun, care
avea să moară sărac.
Pe urmă,
m-am luat cu altele și am uitat de acest Cristian Sima (era să-i zic Horia
Sima) și de chipul său. Pînă de curînd, cînd i-am citit o carte - ,,Marea
spovedanie a brokerului fugar” – apărută la Editura ,,Integral”, în anul
2015, prima dintr-un șir de confesiuni viitoare, prin care să ne clarifice
multe dintre nenorocirile care au distrus o țară înfloritoare. Amintind, cel
puțin prin titlu, de mai cunoscuta scriere ,,Spovedania unui învins”, a
lui Panait Istrati, la o primă evaluare, cartea aceasta este un jurnal al
vieții lui Cristian Sima, strălucit matematician, care, în 22 decembrie 1989,
ajunsese în curtea Televizunii Române împreună cu atîția alții. Acolo i-a
întîmpinat Teodor Brateș, și el făcînd parte din conspirație, care i-a întrebat
pe rătăciții ăia dacă ,,sînt cu poporul”. Și cum doar Sima a răspuns că este,
l-a poftit înăuntru. Ajuns la etajul 4, a intrat într-o toaletă unde l-a
surprins pe generalul Nicolae Militaru cerîndu-i lui Ion Iliescu să inventeze
cacealmaua cu teroriștii, altfel pușcărie scrie pe ei. În zilele următoare,
cuprinși de un entuziasm fără margini, milioane de români au ieșit în stradă
aclamînd libertatea și visînd la o țară, dacă nu mai frumoasă ca soarele de pe
cer, măcar egală cu Elveția. Exact în acele momente confuze, eșaloanele doi și
trei ale comuniștilor își dădeau mîna cu generălimea și colonelimea din Securitate,
Armată și Miliție și plănuiau acapararea României în vederea jefuirii ei
metodice, că a sosit vremea noastră, bă! În loc să apere țara, nemernicii
ăștia, deveniți politicieni, justițiari și oameni de afaceri acoperiți și
descoperiți, urmăreau doar să se îmbogățească.
De ce
Mossadul este cel mai performant Serviciu Secret din lume, cu toate că numără
doar 1.200 de oameni?, își începe Cristian Sima spovedania. Mossadul este în
fruntea tuturor Serviciilor, pentru că ofițerii de acolo cred în ceea ce fac:
supraviețuirea evreilor în Israel cu orice preț și cu orice jertfă. Iubirea de
țară îi ține în viață și le dă inspirație. Securiștii lui Ceaușescu aveau multe
privilegii, dar nu ieșeau din ideologia comunistă impusă, care, în comparație
cu capitalismul devastator de astăzi, nu era chiar așa de rea, dovadă că
democrații de operetă fură și dau pe degeaba la străini obiectivele economice
și culturale făcute ieri. Nu contează că o ideologie este criminală sau
utopică, atîta vreme cît dă putere și lasă ceva în urmă. Dar, cînd ideologia
dispare, rămîne pofta pentru bani și profit, care duce la dezumanizare și
trădare. Așa l-au trădat securiștii pe Ceaușescu, începînd cu generalii
ordonatori de credite, care, la ordinul lui Ceaușescu, transportaseră peste hotare
miliardele de dolari pentru plata datoriilor României, și le curgeau balele de
poftă pentru ei. Nenorociții au mirosit ce privilegii îi așteaptă dacă el și
consoarta ar fi dispărut. Și i-au lichidat. Credința agenților secreți într-un
lider politic, lansează Cristian Sima o teorie, spre luarea aminte a celor
interesați, se măsoară în bani. Cine dă mai mult, pe ăla îl servim. Securiștii
români de azi pierd mai mult timp cu afacerile lor, în detrimentul strîngerii
de informații utile țării. Dacă Serviciile de după 1990 ar fi fost formate
din patrioți, corupția din țară nu ar fi fost așa de mare. Caracatița corupției
a avut sprijinul Serviciilor Secrete, iar informațiile le-a folosit pentru
propriile afaceri, nu dezvoltării României. În ultimii săi ani, Ceaușescu nu
prea mai avea cu ce să le satisfacă pretențiile din ce în ce mai mari. Cu
trupele flămînde nu mergi la război. În vara anului 1990, aproape toți
securiștii erau la locurile lor, în vechiul sistem. Doar că, acum, tătucul lor
era Virgil Măgureanu, nu Ceaușescu.
Peste
tot în lume se dau și se iau șpăgi. Corupția s-a întins ca o metastază. De-aia
se înghesuie politicienii să apuce puterea, ca să nu ia alții șpăgile. La noi
nu e nici un capitalist miliardar care să producă ceva pentru popor. Toți vor doar
să fure, și atît, pentru ei, rude, prieteni, partidele care i-au produs.
Rockefeller și Carnegie, după ce s-au îmbogățit din furturi de mare întindere,
au început să facă ceva și pentru America. La noi, comunismul a distrus
elitele. Un urmaș al lui Știrbey sau al lui Malaxa ar fi știut ce înseamnă
elitele și le-ar fi promovat. Toți capitaliștii noștri de azi sînt urmașii
comuniștilor de ieri, proveniți din văcari și plugari, și ai securiștilor,
urmașii hoților de buzunare.
Deși
membru PCR, Cristian Sima a fot bătut sălbatic de Securitate în 1989 și obligat
să fugă din țară, pentru că, susține el în jurnal, a deranjat persoane
importante din conducerea Statului și a stricat multe afaceri cu iz securistic.
Deosebiri
dintre Germania și noi. Ei au avut Nürnberg, noi nu, și escrocii au proliferat,
mai ales după 1989, cînd s-au îmbogățit nerușinat de mult. Mai tîrziu, ei au
avut Planul Marshal, noi am avut Sovromurile. Și, uite așa, nemții au
progresat, iar noi am tot sărăcit. Ca să nu mai vorbim de inteligență, hărnicie
și ordine în toate, care nouă ne lipsesc pe toate planurile. Cît despre
securiști, ai lor nu umblă pe Internet, ca pisicile cu clopoței la gît, nu știe
nimeni cine sînt aceia, nu au devenit vedete de televiziune. Pe vremea lui
Ceaușescu, securiștii lucrau ascunși, și numai pentru țară. Acum au devenit
politicieni și oameni de afaceri acoperiți și descoperiți. Nu le mai pasă de
țară, vor doar să se îmbogățească. Dacă ar fi fost, într-adevăr, deștepți și
patrioți, i-ar fi oprit pe tîmpiții ăștia de politicieni să ia împrumuturi cu
dobînzi înrobitoare de la FMI și mai apoi să terorizeze populația cu pușcăria,
iar acum cu amenzile, pentru niște acțiuni normale, tipic democratice – greve,
demonstrații, cereri de măriri de salariu. Eminescu și Einstein au murit
săraci, pentru că inteligența nu se măsoară cu unitățile folosite pentru
calcularea conturilor din bancă. Una e să trăiești într-o țară cu bănci
proprii, și alta într-o colonie cu bănci străine, care sug miliarde de la FMI.
Citind
despre epoca diversiunilor, inaugurată în decembrie 1989, și pînă astăzi, cînd
cu ieșirile în stradă, cauzate de Pandemie, se pune întrbarea: nu cumva
Cristian Sima o fi și el vreun agent în adormire sau unul lăsat în urmă, cu
vreo misiune? Dar, dacă el zice că nu, zicem și noi la fel, și continuăm
comentariile sale, în nădejdea că le va citi cineva și va înțelege ce e de
înțeles.
Un loc
important în această carte îl joacă jurnaliștii mafioți, formați la școala lui
Sorin Ovidiu Vîntu, ,,maleficul magazioner de la Roman” – Corina Drăgotescu,
Bogdan Chireac, Mircea Toma, Mircea Dinescu, Adrian Ursu, Val. Vâlcu, CTP și
atîția alți acoperiți din presa ticăloșită - ,,Gândul”, ,,Adevărul”,
,,Evenimentul zilei”, ,,România liberă”. Presa scrisă și vorbită
adăpostește adevărate cuiburi de mercenari gazetărești, care răspund la comanda
mafioților. ,,Nu e greu să-i guvernezi pe români, e inutil!”, lansează un
slogan Cristian Sima, o parafrază la vorbele lui Caragiale - ,,E greu să-i
cîrmuiești pe proști”, sau o mostră din înțelepciunea populară - ,,Românilor
trebuie să le faci binele cu de-a sila și apoi să te ferești de recunoștința
lor”. Pîine-Circ-și Gazetari: iată formula chimică miraculoasă, care adună
laolaltă batalioane de gazetari năimiți, fascinîndu-i pe românii înțepeniți în fața
televizorului și ajutîndu-i pe mafioți să se îmbogățească. Simbioza Hoți +
Proști a fost întotdeauna la mare preț pentru români. Pe români nu-i mai
impresionezi cu marii noștri oameni de spirit, ca altădată, ci cu vorbele de
duh ale mafioților de azi: ,,Da, mă, am furat, și am furat mult, că am fost
deștept. Prinde-mă dacă poți!”, un panseu de-al lui Adrian Năstase, dintr-un
film care a făcut epocă. Sau altul, cu referire la primarii mai mari sau mai
mici: ,,E adevărat, o fi furat primarul nostru, dar ne-a dat și nouă...”. În
ziua de astăzi, nu există nici o instituție care să fi scăpat de boala
corupției. De la Parlament, Președinție, Guvern, Justiție, Servicii, Poliție,
Băsescu, Biserică, Presa, Televiziunea, Armata, Educația, primarii, Iohannis și
pînă la cel mai mic organism statal de reglementare sau de verificare, peste
tot există metastazele cancerului numit corupție. Care se tot dezvoltă, de 30
de ani, sub privirile noastre și mai ales în fața resemnării noastre. Din
haosul acesta nu putem scăpa decît poate printr-un cataclism natural, o
intervenție sau o descoperire epocală ori printr-o nouă dictatură, să zicem a
dezvoltării sau a ce-o fi, și sub un nou despot luminat, poate un alt
Ceaușescu, crede subiectul nostru. Haosul ne caracterizează, l-am creat cu
plăcere și îl degustăm cu plăcere. La noi, orice politician, de la președinte
și pînă la cel mai mărunt primar de provincie, răspunde la comenzile
Serviciilor fără să pună întrebări. Răspunde la un buton. Fiecare are butonul
său. Ce Iliescu, Constantinescu și Băsescu? Ce Iohannis? Adevărații conducători
ai României sînt: Măgureanu, Coldea, Isărescu, Rus, Codruța, Hrebenciuc, Bombo,
Dăianu, Anghelache, Hellvig, Ciocârlan, Predoiu, Geoană, Dâncu. Ei sînt
jupînii, ei apasă butoanele. Desigur, păpușați de la Bruxelles, Berlin sau de
la CIA. România este pregătită să-și scrie epitaful, dar nimănui nu-i pasă. Ne
viermuim pe plajă la Mamaia, ne dăm cu schiurile în Poiană, bem bere și spargem
semințe în fața blocului... Într-o Europă care pregătește o criză de proporții
(,,Covidul”) și un război, o Românie în haos e binevenită pentru toți vecinii,
parteneri sau inamici. Pentru că: una este România ca zonă geopolitică și alta
ca popor. Nicăieri, ca la noi, clasa politică nu este atît de infectată de
corupție și de prezența unora cu creierul atît de odihnit. Idioți, lacomi și
trădători, ușor de manevrat și de șantajat. Niște maneliști, votangii și
cocalari. În 1990, ne-au plecat elitele. Spre exemplu, din promoția de 180 de
absolvenți ai Facultății de Matematică, 120 au plecat chiar în primul an. Dacă,
prin absurd, pe toți emigranții noștri de valoare i-ar convinge cineva să
revină în țară, ar intra toți în șomaj, pentru că România nu mai are economie.
Naziștii au inventat ura de rasă. Bolșevicii, ura de clasă. Nemernicii din
România de azi, ura de massă.
PAUL
SUDITU
4.5 C