Avem un Guvern legitim, dar nici pînă la această oră nu există un buget pe anul 2021. În coalițiile de guvernare, mai ales în cele ,,sincere” și ,,drepte”, au fost mereu probleme la momentul împărțirii banilor. Ne amintim de ,,zona crepusculară” a Convenției Democratice și haosul generat de guvernarea lor, ne amintim fără să vrem de guvernările instabile și absurde care au dus țara în șanț în perioada de după 2004, la pachet cu Băsescu și Tăriceanu, care au reintrat în scenă după 2014, cînd Iohannis și-a impus propria viziune de distrugere a națiunii.

Evoluția guvernărilor PNL, PSD si PDL este în totalitate împotriva maselor. Dacă observăm obediența patologică a celor ,,de dreapta” cînd e vorba de relația cu companiile străine, cu marile corporații, cei care se cred ,,social-democrați” au o viziune ceva mai egoistă, își urmăresc propriile interese. Din păcate, și unii, și alții sînt la fel de nocivi pentru România. Unii apără Portul Constanța de străinătate nu pentru că văd un potențial economic în beneficiul țării, ci pentru că interesele lor egoiste sînt ca acest port să rămînă la stat pentru a-l căpușa. Sînt revoltați nevoie mare că se vinde averea țării, dar de fapt problema este că veniturile lor și ale mafiei lor se vor diminua considerabil.

Ceilalți, însă, vînd nu pentru ca țara să o ducă mai bine, ci pentru că formațiunea din care fac parte încasează un comision gras din această tranzacție. Guvernanții sînt incapabili să înțeleagă că este greu să fii un adevărat om de stat, așa cum România a avut cîndva. Tranzacțiile care se fac acum reprezintă expresia nebuniei și dorinței de ,,a da lovitura” a fiecărui ministru sau secretar de stat, de a-și împărți comisioanele și de a-și părăsi repede posturile – viața de ministru în România este foarte scurtă.

În ultimii ani, nimic notabil nu s-a făcut în această țară. Dacă privim în spatele fiecărui om politic care a avut acces la guvernare o să observăm în mod sigur o evoluție financiară spectaculoasă. Din păcate, în România nu prea mai există o presă reală, așa cum era în anii ʼ90, care să facă anchete și să prezinte societății realitatea. În prezent, presa de investigație se reduce la dosarele Serviciilor care devin brusc publice dacă cineva, vreun nesăbuit, nu împarte cum trebuie „cașcavalul“. Există numeroase exemple de așa-ziși jurnaliști care reacționează doar la anumiți stimuli și doar în direcția indicată de Serviciile care îi susțin și îi controlează. În prezent, orice campanie mediatică debutează cu PR-ul și, dacă ținta vizată nu se domolește, cariera i se încheie fie la închisoare, fie în izolare.

Revenind în prezentul trist pe care națiunea română îl traversează, nu observăm nici un act serios de guvernare. Tot ce se face reprezintă cîrpeli, reacții pompieristice, gesturi de amatori, marile manevre făcîndu-se în spatele ușilor și pe la colțuri. Așa a fost întotdeauna, în mod special după anul 2008, mai ales de cînd nimeni nu a mai avut puterea, nu a mai avut sprijinul necesar pentru a apăra această țară. Premierul actual, ca și cel precedent, guvernează prin intermediul mass-media, iar promisiunile lor sînt irealizabile. Totul este o mare înșelătorie pe care partidele de la guvernare o pun în scenă alături de mass-media aservită, bine plătită tot de ei, în care poporul este lăsat baltă, uneori chiar lăsat să ardă la propriu prin spitale, fără ca cineva să fie tras la răspundere. Mizeria morală în care partidele s-au afundat, odată cu cei care le compun, este atît de mare încît va fi practic imposibil pentru oricine să o elimine din societate. Este mult prea tîrziu pentru această țară să mai spere la ceva bun. Chiar dacă cei care ghidonează mințile românilor cu mare succes le-au dat acestora un os bun de ros, sub forma unui așa-zis partid patriotic care este, chipurile, românesc, totul este în realitate o altă bombă mediatică, o altă fumigenă care acționează pe post de anestezic pentru cei mulți, dar cu minte puțină. Pînă cînd masele vor realiza impostura, va trece suficient timp, iar Sistemul va pune în scenă o altă piesă la fel de credibilă, dar tot atît de inutilă pentru țară.

Guvernarea se face la TV, iar cei guvernați se pare că sînt încîntați de această modalitate de lucru, atîta vreme cît încă își mai pot da cu părerea și înjura, așa cum Marin Preda ni-i prezenta pe Moromete și ai lui, în Poiana lui Iocan, în anii dintre cele două războaie.

Lidia Vadim Tudor