În ceea ce privește PNL, acest paradox, jignire a tot ceea ce înseamnă bun simț, sper să dispară curînd și definitiv din viața de zi cu zi a românilor, și asta pentru că dovedește, ca și PSD de altfel, că nu va face nimic bun pentru țară, așa cum nu a făcut nimic nici cînd era în CDR sau prin diverse alianțe, în ultimele decenii. În loc să ofere un sprijin ceva mai pronunțat pentru companiile românești, ei se luptă cu PSD-ul oriunde îl întîlnesc. În loc să arate că sînt diferiți de PSD, ei își rezolvă problemele în Justiție. Au anulat recursul compensatoriu, vor desființa Secția de Cercetare a Abuzurilor în Justiție și au dat liber la pensii speciale pentru magistrați. Păi, de ce au făcut asta? Dacă sînt atît de imaculați, atît de nevinovați, de ce mituiesc Justiția? De ce au desființa Secția care se ocupă cu abuzurile, dacă Justiția este atît de curată și de liberă? De ce le este teamă? De cine se feresc ei, liberalii, cînd se pun la adăpost? Nu este asta o dovadă clară, imbatabilă, că ei sînt corupți și că Justiția este bună doar cînd este de partea lor? Nu este asta dovada absolută că în spatele lor se află alte interese, și că acele dosare penale cu care sînt șantajați sînt pe cît de reale, pe atît de aplicabile? Nu este asta dovada că, în realitate, ei sînt niște penali ordinari? Ești penal, Ludovic Orban, așa cum penal este și cel care te-a propus pentru funcția de premier. Ești un penal ordinar și locul tău nu este deloc acolo unde stai, ci în altă parte. Și șeful tău – fie ăla direct, fie ăla din umbră – știe bine asta și te manipulează și te folosește, atît timp cît îi faci poftele legislative și financiare. Liberalii, în majoritate, sînt la fel de bandiți ca și social-democrații, doar că, spre deosebire de PSD-iști, ei au puțină empatie față de semenii lor, deloc adică, și sînt puțin mai deștepți. Au demonstrat asta cu vîrf și îndesat în ultimii 4 ani, perioadă în care, personal, am văzut la ce nivel de imbecilitate se află cei din conducerea PSD.

Dar voi, români, ce vreți să faceți? Țara nu mai este a voastră, deja plătiți chirie pentru a sta aici, doar că nu înțelegeți încă acest lucru. Deja îi validați pe bandiții care vă conduc, și asta la fiecare examen electoral, de zeci de ani, și tot voi ați ajuns niște microbiști politici – vă omorîți între voi, în timp ce ei își extrag vlaga din bunurile voastre, din viața voastră, din revolta voastră față de România. Nu am să înțeleg niciodată cum de a ajuns națiunea asta atît de jos, atît de slabă, atît de lașă și atît de imposibil de satisfăcut. Locuim într-o țară pe care Dumnezeu a înzestrat-o cu o grămadă de bogății, iar noi le oferim altora. Locuim într-un rai natural, dar am avut grijă să îl defrișăm și să îl aducem la nivelul sterp al unei stepe. Locuim într-o țară bogată în resurse și inteligență, dar atît resursele, cît și inteligența au ales să plece pe alte meleaguri, lăsînd în urmă prostie, ură și multă sărăcie.

România, o țară în care trădarea este la loc de cinste, o țară în care, vorba lui Eminescu, ,,înalta trădare e un merit. Numai la noi e cu putință ca valeții slugarnici să fie miniștri, deputați, oameni mari!”.

La ce să ne așteptăm noi bun de la România, la ce să ne așteptăm noi pentru viitorul acestei țări, al copiilor noștri? Nimic bun nu ne așteaptă, dar mă consolez cu ideea că individualismul specific românesc va putea răzbate peste veacuri, și, poate cîndva, peste zeci sau sute de ani, o minte puternică și luminată va putea să îi readucă pe toți românii sub același steag.

Tano