Pandemie după pandemie

Din păcate, oamenii au o memorie scurtă. Întreaga istorie a omenirii este însoțită de epidemii ale multor boli, iar gripa a devenit o afecțiune comună în rîndul întregii populații a planetei, care în fiecare secol este dominată de patru - cinci pandemii la scară largă.

Cu o sută de ani în urmă, lumea a fost pusă la pămînt de faimoasa „gripă spaniolă”, care a luat mai multe vieți decît primul război mondial. În 1957, a venit rîndul „gripei asiatice”, descoperită pentru prima dată în provincia chinezească Guizhou. În cursul anului, infecția cu un nou subtip al virusului A (H2N2), originar din tulpini de virusuri gripale aviare și umane, a ucis aproximativ două milioane de persoane. Pînă la 35% din populația lumii a fost infectată.

Zece ani mai tîrziu, virusul a suferit mutații și a lovit din nou. În perioada 1968-1969, oamenii bolnavi mureau de „gripa din Hong Kong”. Numele sugerează locul în care a fost descoperit pentru prima dată virusul. Epidemia a luat încă un milion de vieți.

În următorul deceniu a apărut una dintre cele mai ciudate pandemii, despre care aproape nimeni nu știe nimic. Necunoașterea dă naștere la zvonuri și, prin urmare, „gripa rusă” este creditată cu milioane de decese neobservate – la urma urmei, internetul, în forma sa actuală, nici măcar nu exista atunci. 

„Gripa roșie”

Răspîndirea noii infecții a fost rapidă, la fel ca și în cazul celorlalte. În primul rînd, a fost pusă în carantină o întreagă unitate militară, în care a servit Nikitin. În decurs de o lună, izbucnirea bolii a fost discutată în universitățile și unitățile armate din Vladivostok și Khabarovsk.

La începutul anului 1978, virusul a ajuns în Marea Britanie, iar o lună mai tîrziu era deja în Statele Unite, unde a paralizat complet pregătirea academică și militară a cadeților Academiei Forțelor Aeriene. Boala a afecat cu adevărat tinerii, în special sub vîrsta de 26 de ani. Simptomele sînt asemănătoare cu cele ale altei gripe: febră mare, tuse, frisoane, dureri musculare.

Primele mostre de virus au fost livrate la Moscova aproape imediat după focarul din Primorye. Institutul de Cercetare a fost surprins să certifice faptul că se confruntă cu o nouă tulpină, care, totuși, are multe în comun cu infama „gripă spaniolă” H1N1. Acum, probabil, noua gripă s-ar numi „gripă balenei”, pentru că s-a dovedit că un virus similar a fost descoperit în 1975 la balenele din regiunea Antarcticii. Cele mai probabil s-au infectat din excremente de păsări, pe care animalele marine le-au mîncat împreună cu planctonul.

Informațiile despre noua gripă au fost transmise OMS, iar mostre de virus au fost trimise la laboratoare din întreaga lume. Denumirea de gripă „rusă” sau „roșie” a fost dată grație țării în care au apărut pentru prima dată datele despre aceasta.

De fapt, URSS a fost doar primul care a raportat virusul, dar, pentru prima dată, o tulpină misterioasă a fost izolată cu șase luni mai devreme în China. Acolo, virusul a fost contactat de ofițerul Alexei Nikitin, trimis într-o țară relativ prietenoasă, care a adus infecția acasă. Acest lucru nu a fost neobișnuit - aproape toate epidemiile anterioare au început în Asia și s-au răspîndit în mod similar. Un lucru straniu este că acest virus a avut o serie de ciudățenii, ceea ce a stîrnit suspiciuni în rîndul comunității internaționale.

Înfricoșător sau nu chiar?

Principala problemă cu „gripa rusească” este legată de aria răspîndirii sale. Conform informațiilor oficiale, bolnavii au purtat infecția relativ ușor. Marea majoritate a tinerilor erau bolnavi, iar două treimi dintre ei erau practic asimptomatici. În general, în URSS, nu există date cu privire la numărul deceselor cauzate de „gripa rusă” sau sînt clasificate.

Și dacă există un secret nedezvăluit încă, atunci teoriile conspirației vor apărea cu siguranță. În presa occidentală au fost publicate articole despre sute de mii și chiar milioane de oameni care au murit din cauza „gripei rusești” în URSS. Virusul ar fi „crescut” în laboratoare secrete sovietice, de unde a „scăpat” cumva.

Ce este adevărat în aceste note și ce este fals - aproape nimeni nu va ști vreodată. Se crede că în timpul epidemiei de „gripă rusă” au murit aproximativ 700 de mii de oameni din întreaga lume. Pe de o parte, cifra este imensă. Pe de altă parte, acestea sînt cifre standard pentru bolile respiratorii în orice an normal non-epidemic. Se remarcă inclusiv că probabilitatea de a muri din cauza „gripei ruse” a fost oarecum mai mică decît probabilitatea de a muri din cauza infectării cu un virus din clasa SARS în orice alt an. Cu toate acestea,  datele ținute secret de Uniunea Sovietică sînt, de obicei, furnizate cu prudență. În rîndul sovieticilor, epidemia a fost uitată rapid. Cu toate acestea, restul lumii științifice a fost contrariată de unele proprietăți ale „gripei rusești”, ceea ce a generat suspiciuni ale originii virusului.

Care este originea virusului?

Realitatea este că versiunea actuală a gripei seamănă nu numai cu „gripa spaniolă”, ci cu tulpina de virus de la începutul anilor 1950. „Gripa rusă” a coincis cu aceasta în raport de aproape 99%. Acest lucru explică faptul că infecția care a apărut în 1977 nu a afectat persoanele de peste 26 de ani, deoarece acestea dezvoltaseră deja imunitate. Cu toate acestea, acest lucru înseamnă că, timp de un sfert de secol, virusul nu s-a manifestat și, brusc, după mici mutații, a infectat jumătate din planetă. O astfel de derulare a evenimentelor este aproape imposibilă atunci cînd vine vorba de originea naturală a gripei.

În plus, „gripa rusească” s-a dovedit a fi extrem de sensibilă la creșterea temperaturii. Acesta a fost motivul evoluției ușoare a bolii - virusul a murit rapid cînd temperatura corpului pacientului a atins 37,5 grade. Potrivit experților, acest fapt indică indirect și originea artificială a virusului.

Una dintre versiuni spunea că „gripa rusă” era o armă biologică creată la ONG-ul sovietic Biopreparat. Întreprinderea a fost înființată la începutul anilor 1970 și nimeni nu a ascuns faptul că scopul său principal era dezvoltarea armelor biologice. Deși pe hîrtie, desigur, obiectivul era în primul rînd crearea de medicamente și vaccinuri.

Aproximativ 40 de mii de specialiști au lucrat la arme biologice. La sfîrșitul anilor 1970, activitatea Biopreparat a atins apogeul. În acel moment, ciuma, antraxul, tifosul, Ebola și încă cincizeci de agenți patogeni teribili fuseseră „puși sub control” în întreprinderile asociației.

Aceasta este vulnerabilitatea teoriei. Virusul gripal nu a fost considerat o armă biologică. De ce, dacă în arsenal există infecții mult mai mortale dovedite de-a lungul secolelor? Mucozitățile și tusea sînt mijloace atît de fiabile de distrugere.

A doua teorie este că „gripa rusească” este rezultatul testelor de vaccinare. La acea vreme, se desfășurau studii cu așa-numitul LAIV, un vaccin gripal pentru un virus slab. Există un singur dezavantaj grav - virusul atenuat din LAIV suferă mutații rapid și restabilește virulența. Pentru a reduce capacitatea vaccinului de a se transforma înapoi în virus, temperatura sa a fost crescută.

În anii 1960 și începutul anilor 1970, în URSS, aproximativ 40 de mii de copii au participat la studii cu un astfel de vaccin. Și în 1977, la Odessa, a fost lansată producția în masă a LAIV împotriva H1N1. Teste similare au fost efectuate în China. Mai mult, fostul șef al Academiei chineze de Științe Medicale a declarat că pandemia „gripei rusești” este asociată cu studii de vaccin din Extremul Orient, la care au participat cîteva mii de militari.

Cea de-a doua teorie, a studiilor de vaccinare, sună cel mai convingător. Și Alexey Nikitin, cu misiunea sa secretă (și cel mai probabil, sute de colegi), ar fi putut participa la studii de vaccin nereușite, după care s-a întors acasă, iar virusul slăbit a căpătat forță pe parcurs și a infectat oameni.

Pandemia „gripei rusești” a fost acoperită de zvonuri și a dobîndit o aură de mister. În jurul ei sînt încă construite teorii, inclusiv conspirații. Laboratoare secrete, milioane de morți și o lipsă aproape completă de informații fiabile - toate aceste date au făcut din „gripa roșie” una dintre cele mai misterioase infecții ale timpului nostru.

N.K