Conform Uniunii Europene, sau doar unor capete pătrate de acolo, România nu are cum să fie finanțată pentru a lega Piteștiul de Sibiu, sau Bucureștiul de Europa, sau Muntenia de Ardeal, prin autostrăzi, din cauza unui gîndac. Un gîndac negricios, cu antene destul de lungi, cu piciorușe puternice și privire încrîncenată. Adică o vietate asemenea majorității celor care populează Parlamentele unor țări precum România, dar și a celor din Parlamentul European. S-au gîndit ei, trepădușii ăia, că nu pot pune în pericol de dispariție un seamăn de-al lor, un gîndac, mai ales că el, gîndacul, nu doar că trăiește prin toată Europa, dar se pare că are relații la nivel înalt în această civilizație.

Este oribil, este grețos nivelul de bătaie de joc la care am ajuns noi, poporul român: să fim împiedicați să ne dezvoltăm de niște gîndaci – unii cu două picioare și cu cap pătrat, alții cu mai multe picioare și cu cap rotund. De ce sîntem luați de proști? Pentru că merităm, într-un fel, pentru că ne-am făcut oi în fața lupilor, fără să ni se ceară acest lucru în mod expres. Ne-am predat, ne-am retras prin case, pe Facebook, în timp ce gîndacii își fac de cap prin Europa, prin România, cam peste tot, nu doar în pădurile acestei țări, cîndva măreață. Nu vom avea autostradă. Nu vom lega București de Europa, așa cum nici Pitești de Sibiu. Nu vom avea acea autostradă pe care un fost Cațavenc, Mircea Toma, o tot cerea cu ani în urmă – București-Cluj – și mă întreb de ce acest personaj nu mai este atît de vocal în a cere ca acest proiect să devină realitate?

Lăsînd la o parte gîndacii și ce ne spun ei, lăsînd la o parte vorbele acelor paraziți sociali, care încearcă să ne convingă că semenii lor sînt în prag de dispariție dacă se face autostrada Pitești – Sibiu, să ne întrebăm care este motivul real al refuzului construcției acestei autostrăzi. Să ne întrebăm cine are interesul ca ea să nu se facă, cine are dorința perversă de a împiedica un astfel de proiect. Am spus, într-un material scris prin 2018 – ,,Autostrada separării” – că, în lipsa unui proiect care să lege toate zonele României, care să ne readucă împreună și din punct de vedere economic, țara noastră va cunoaște un mare deficit de dezvoltare, Ardealul fiind principalul beneficiar al creșterii economice, contrar Moldovei, ca să nu mai vorbim de frustrarea celor care duc greul economic în Muntenia, Oltenia și Dobrogea.

Am spus-o atunci, o spun și acum: decalajul economic va duce la dezmembrarea țării. În acest moment, România este ruptă economic, zona Moldovei fiind de departe cea mai afectată. Oare cînd vor înțelege românii – că la ei mă refer, nu la gîndacii din Parlament și Guvern, nici la cel de la Cotroceni – că prosperitatea țării are legătură directă și indestructibilă cu infrastructura rutieră, că de aia feroviară nici măcar nu mai vorbim? O autostradă care să lege oașele București sau Iași de Europa, sau Iași de Cluj și București va aduce foarte multe beneficii economice țării. Oare cînd vor înțelege românii că o cale facilă de acces în zonele turistice, în zonele potențial industriale, va aduce bogăție țării, și, implicit, locuitorilor ei? Cînd vom înțelege că o autostradă de la Budapesta la Tulcea va aduce turiști mai mulți în Deltă? Cînd vom înțelege că o autostradă care să lege Nădlac de Baia Mare și Iași via Suceava va aduce multă prosperitate Bucovinei și Moldovei? Cînd vom înțelege că și Chișinău trebuie legat de București și Cluj? Cînd vom înțelege, noi, românii, că e timpul să mergem toți pe DN1, și să lăsăm mașinile acolo ca o formă de protest? Cînd vom merge în Piața Victoriei și vom lăsa acolo, fără nici un fel de strigăt de revoltă, doar zeci de mii de mașini care stau? Cînd ne vom ridica să ne apărăm țara de gîndaci? Cît va mai dura? Ani, sute de ani?

Tano