Am scris această carte din două motive: dorința de a împărtăși și altor români pe care i-am găsit la obiectivele turistice din țară, triști că nu pot afla mai multe, deoarece nimeni nu se găsea să le dezvăluie secretele locurilor și, al doilea, fiindcă am vrut să ridic un colt de pe viața de ghid turistic.               
E frumoasă și grea, în același timp. Te joci cu vacanța unui om, cu momentele din viața lui care ar trebui să fie relaxante și pline de bucurie, iar dacă nu dedici lui, turistului, 100% din timpul tău și cunoștințele tale, dacă nu dai din tine tot ce ai mai bun, atunci mai bine te apuci de păscut vaci. Sincer. Am văzut ghizi care ajungeau la obiectiv și lăsau pe ghidul local să facă prezentarea, lucru care mi se pare inadmisbil.
Obiectivele descrise în carte sunt, în opinia mea, cele mai populare din România. Le-am grupat pe regiuni istorice și le-am împărțit ca să fie mai ușor de găsit. Descrierile unor drumuri sunt la nivelul anilor 2007-2008, în prezent circulându-se foarte bine pe șosele ca: Bistrița – Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc – Suceava ori Cluj Napoca – Baia Mare.
Îmi doresc ca această carte să vă fie de un real folos în cunoașterea țării în care ne-am născut cu toții și care e insuficient explorată de către români. Când veți porni pe drumurile patriei să țineți minte că avem obiective pe care le au și occidentalii, dar avem și unicate. Să țineți minte că, dacă nu vă cunoașteți țara temeinic, de fiecare dată când veți călători în străinătate, o să spuneți: „Ia uite, măi, ce au ăștia, și noi nu suntem în stare...”. Nu numai că suntem în stare, dar, în multe cazuri, i-am și depășit, însă dacă nu o să vă cunoașteți țara, nu veți ști acest lucru.
Vă urez drumuri bune și să auzim de bine.


România –
istoria de început (I)
Nu am pretenția de a fi vreun istoric, însă, în calitatea mea de ghid turistic, îmi încep toate excursiile cu o prezentare a istoriei țării, pentru că, ne place sau nu, toate obiectivele culturale și localitățile au legătură cu istoria. Nu pot să le spun turiștilor despre orașul Brașov, fără a aminti că a fost construit de sași. Firește că turistul mă va întreba cine sunt aceștia și atunci va trebui să le explic despre colonizarea lor în Transilvania, și nu pot face asta fără să le zic de cucerirea acestei regiuni de către regatul maghiar, după cum nu pot pomeni de regatul maghiar fără să amintesc despre daco-români, romani si migrații. Mai bine le zic totul de la început și apoi, pe măsură ce înaintăm în teritoriu, le amintesc informațiile și le detaliez. Cum această carte se vrea a fi un ghid turistic, am să vă povestesc despre istoria țării noastre, cam ce le spun și turiștilor străini. Așadar, să începem.
Pe teritoriul locuit astăzi de români s-au găsit urme de locuire încă de acum 600.000 de ani la Bugiulești – Vâlcea. Cu 3.500 de ani înainte de Christos, în sudul Moldovei și în sud-estul Transilvaniei, înflorește ceea ce a fost prima cultură europeană majoră, cu mult înaintea grecilor și a romanilor. Vorbesc despre cultura Cucuteni. Cultură puțin cunoscută chiar și la noi în țară, pentru că, așa cum știm cu toții, ne-am obișnuit în ultimii ani să învățăm că suntem o nație care nu a produs nimic important pentru umanitate. O să încerc să vă arăt că nu e așa. Cultura Cucuteni este prima mare cultură materială europeană înaintea grecilor și a romanilor.  A fost vârful cultural, economic și social al Europei timp de 1.500 de ani, între 5.000-3.500 î.Chr. Cucutenienii aveau case cu etaj și case pe piloni, iar locuințele lor, unele de până la 200 de mp, erau compartimentate, fiecare cameră având o utilitate specifică. Mai apoi s-au descoperit așezări de aproape 20.000 de case, aranjate planimetric, ceea ce arată o organizare socială foarte bine pusă la punct, sugerând existența unor proto-orașe (da, ați citit bine! Aici, pe teritoriul nostru, cu 5000 de ani înainte de Christos vorbim de proto, de pre orașe!).
Pasta ceramică cucuteniană ca și pigmenții folosiți sunt de o calitate excepțională foarte greu de atins chiar și cu tehnologia de astăzi. Practic, pasta ceramică și culorile sunt foarte bine păstrate, chiar și după ce au stat în pământ 7.000 de ani. Cucutenienii foloseau cuptoare de ardere cu reverberație, o minune tehnică pentru acea perioadă.  Cultivau aproape toate cerealele, vița-de-vie și diverși pomi fructiferi, aveau animale domestice – erau, așa cum am scris deja, prima mare cultură materială europeană. Credeți că acești strămoși ai noștri nu și-au transmis genele mai departe și nu trăiesc în noi acum? Avem limba cea mai complexă din Europa și niște calități umane excepționale, locuim într-unul din marile centre spirituale și materiale ale lumii și ne comportăm ca și cum am fi născuți ieri. După Cultura Cucuteni apare, în zona aceasta, marea națiune a tracilor, unul din triburile componente fiind cel al dacilor trăitori pe teritoriul României de azi. Despre daci știm cu toții că s-au bătut cu romanii, au pierdut și apoi, din această mixtură, am apărut noi, românii. Ce nu știm însă e faptul că aveau o înaltă civilizație materială și spirituală. Câteva exemple spun că medicii daci vindecau întâi spiritul și apoi sufletul, asemănător cu ce fac azi șamanii chinezi și indieni, că jurământul lui Hipocrate, pe care îl prestează medicii, este inspirat dintr-un jurământ al medicilor daci, că templele de la Sarmisegetusa erau, și sunt, un calendar atât de performant, încât diferența între acesta și calendarul nostru era de doar câteva minute.
Peste această civilizație vin romanii, care mai mult distrug decât civilizează, iar după 165 de ani de latinizare avem o nouă populație, cea daco-romană. În anul 271 d.Chr., adică atunci când începe perioada migrațiilor popoarelor dinspre Asia, romanii se retrag în sudul Dunării, iar acesta e un moment extrem de important în istoria noastră. E important fiindcă, prin Secolul al XIX-lea, apare o teorie fabricată de un individ pe nume Roesller, care pretinde că în momentul retragerii romane, nu doar administrația și armata se retrag, ci și întreaga populație romanizată, lăsând astfel Dacia Romană și, mai cu seamă, Transilvania, fără locuitori. Aceștia s-au întors pe locurile de baștină ceva mai târziu, prin anul 1500, adică după ce ungurii erau deja stăpânii unui teritoriu pe care-l găsiseră al nimănui. Teoria susține completa exterminare a populației dacice în timpul războaielor și după cucerirea romană, imposibilitatea romanizarii în cei 165 de ani de prezență a Imperiului Roman în Dacia, formarea poporului român și a limbii române la sud de Dunăre etc. Nu o să dezvolt prea mult acest subiect, pentru că s-au ocupat de el istorici adevărați, ci am să o demontez extrem de scurt. Dacă întreaga populație dacică era ucisă, pe cine mai romanizau romanii? Dacă toți dacii erau exterminați, cine le mai lucra romanilor pământurile, minele de aur și argint și sare?
(va urma)
nicu marius marin