Ghid Prin Europa. Germania.
  • 12-02-2024
  • 0 Comentarii
  • 147
  • 0

Catedrala Sf. Ștefan din Passau
Este o biserică barocă ce datează din 1688, dedicată Sf. Ștefan, dar și sediul episcopatului din Passau. Episcopia a fost întemeiată în anul 737 de către Sfîntul Bonifaciu, primul episcop fiind un anume Vivilo sau Vivolus. La scurt timp a devenit sufragană a Arhiepiscopiei de Salzburg. Zona de jurisdicție a diecezei cuprindea sud-estul Bavariei și nord-vestul Austriei. Pe teritoriul ei existau numeroase mînăstiri benedictine, precum Niederaltaich, Niedernburg, Mattsee și Kremsmünster.
Orașul Passau, catedrala și dieceza în sine au fost afectate de incursiunile maghiarilor păgîni din Secolul al IX-lea. Primii misionari ce au adus creștinismul printre maghiari au venit din această dieceză, precum și cei din Bulgaria. Episcopul Adalbert (946-971) a depus eforturi considerabile pentru a include viitorul stat maghiar în sfera de influență a diecezei sale, dar nu a reușit să-și ducă planul la bun sfîrșit. Succesorul său, Pilgrim (971-991), a contribuit la introducerea creștinismului printre maghiarii din Panonia și a inițiat numeroase demersuri pentru a scoate episcopia de sub autoritatea religioasă a Salzburgului, fără succes însă. Din anul 730, au fost construite multe biserici pe locul actualei catedrale. Biserica actuală, o clădire barocă ce are o lungime de 100 de metri, a fost construită între 1668 – 1693 după incendiul din 1662 care a distrus biserica ce exista anterior aici și din care a rămas doar partea estică în stil gotic. Catedrala are opt clopote mari în cele două turnuri mari din sud și nord. Cel mai greu este Pummerin, ce are 7.550 de kg și se află, împreună cu Sturmerin, ce cîntărește 5.300 kg, în turnul de sud. Celelalte șase clopote se află în turnul de nord și se numesc: Misericordia (6.000 kg), Angelus Bell, Predigerin, Elfuhrglocken, Choir Bell și Dignitar. Un al nouălea clopot – Zeichenglocke – se află la ușa sacristiei.
De aici am continuat spre castel, unde am ajuns grație unui microbuz care făcea curse pînă acolo. Am reușit, înainte să intrăm în muzeu, să ne rătăcim prin curte, în căutarea unui loc de belvedere asupra confluenței celor trei rîuri pomenite mai sus, pe care l-am găsit în cele din urmă. La plecare, un grup de copii aflat în muzeu, undeva la etaj, ne făceau semne cu mîna pe ferestre și unul din ei ne-a strigat în engleză: „Where are you from?“. La răspunsul meu – „România” – a avut un singur răspuns, care ne-a provocat tuturor hohote de rîs prin spontaneitatea sa: „Scheisse”. Comentați dvs. ce ar fi de comentat.
De aici am pornit mai departe pe drumul spre Salzburg, următorul punct al călătoriei noastre. Trebuie să vă spun că unul dintre scopurile acestei excursii a fost acela de a ne aproviziona cu pampers, șervețele umede pentru copii noștri nou-născuți și cu hăinuțe. Aflasem noi că în Germania toate astea sînt mai ieftine, lucru foarte adevărat, de altfel, motiv pentru care am cumpărat cantități semnificative, așa cum stă bine oricărui român. La un moment dat, Mercedes-ul nostru break avea portbagajul plin și cînd spun „plin” asta înseamnă că din tavan în podea și dintr-o parte în alta nu puteai strecura nimic, ceea ce m-a făcut să îi iau pe toți peste picior declarînd că arătăm că niște rumanische zigoiner, că tot ne considerau așa germanii. Oricum, infrastructura rutieră era senzațională, iar autostrăzile abundau, ceea ce ne-a ușurat extrem de tare parcurgerea distanțelor destul de mari din ruta pe care ne-o alesesem.
Salzburg este situat pe malurile rîului Salzach, la granița de nord cu Alpii. Cel mai apropiat vîrf montan este numit Untersberg, are 1.972 m înălțime și se găsește la doar 16 km de centrul orașului. Orașul este dominat de turnurile baroce ale bisericilor din același stil și de silueta masivă a Castelului Salzburg. Zona este înconjurată de doi munți nu foarte înalți, Monchsberg și Kapuzinerberg, care oferă liniște și răcoare celor dornici de relaxare. Salzburg se găsește situat la 150 km est de Munchen, la 281 de km de Ljubljana și la 300 km de Viena și face parte din zona de climă temperată, însă din cauza localizării în apropierea Alpilor cantitatea de precipitații este destul de ridicată, în special în lunile de vară. În timpul iernii și al primăverii se întîmplă să bată vîntul numit „foehn”.
Bisericile și mînăstirile gotice și romanice au dominat orașul medieval pentru un timp îndelungat. Catedrala Arhiepiscopului Conrad de Wittelsbach a fost cea mai mare biserică situată la nord de Alpi. Corul Bisericii Franciscane a fost început de Hans von Burghausen și completat de Stephen Krumenauer. Este cea mai celebră construcție religioasă gotică din sudul Germaniei. La sfîrșitul perioadei gotice s-au construit Capela Margaretei din Cimitirul Sf. Petru, Capela Sf. Gheorghe și sălile de consiliu din Castelul Salzburg.
Inspirat de Vincenzo Scamozzi, Prințul Arhiepiscop Wolf Dietrich von Raitenau, a început să transforme orașul medieval după ideile arhitectonice ale Renașterii Tîrzii. Planurile unei mari catedrale au eșuat pînă la moartea arhiepiscopului. O a două catedrală desenată de Santino Solari a fost considerată prima biserică barocă din Salzburg, folosind drept exemplu multor alte biserici din sudul Germaniei și Austriei. Markus Sittikus și Paris von Lodron au continuat reconstrucția orașului cu proiecte mărețe, ca, spre exemplu, Hellbrunn Palace, reședința prințului arhiepiscop, clădirea universității, fortificațiile și multe alte clădiri. Giovanni Antoni Daria s-a ocupat, din ordinul prințului Arhiepiscop Guido von Thun, de construcția fîntînii rezidențiale. Acesta, din ordinul aceluiași arhiepiscop, a construit biserica Erhard și Kajetan în sudul orașului. Redesenarea orașului a fost finalizată odată cu construcția clădirilor proiectate de către Johann Bernhard Fischer von Erlach.
După perioada lui Ernst von Thun, extinderea orașului s-a oprit o vreme, motiv pentru care nu avem biserici construite în stil rococo. Sigismund von Schratternbach a continuat cu reconstrucția Sigmundstor și a statuii Fecioarei Maria din piața catedralei. Odată cu decăderea și cu separarea arhiepiscopatului de Salzburg între Austria de Sus, Bavaria și Tirol a început o lungă perioadă de stagnare urbană, care se oprește odată cu apariția dinastiei de constructori Jakob Ceconi și Carl Freijerr von Schwarz, care au ocupat pozițiile principale în modelarea orașului în această perioadă.
Numele localității înseamnă „orașul sării” și vine de la barjele ce cărau sarea pe rîul Salzach. Acest transport de sare era supus unei taxe ce se plătea la Salzburg. Cetatea orașului, castelul, se construiește începînd cu anul 1077 de către Arhiepiscopul Gebhard, care l-a transformat în reședință personală. Acest castel a fost extins extrem de mult în secolele următoare. Salzburg își cîștigă independența de Bavaria în a doua jumătate a Secolului al XIV-lea. La Salzburg se găsea scaunul Arhiepiscopal al Prințului Imperiului Romano – German. Cum mișcarea de reformă a căpătat forță, răscoalele țărănești se înmulțesc în zona Salzburg. Orașul a fost ocupat de-a lungul războiului țărănesc german și arhiepiscopul s-a refugiat în fortăreața asediată timp de trei luni. Pînă la urmă, tensiunile s-au stins și independența orașului a condus către prosperitate și bogăție, culminînd în Secolele al XVI-lea și al XVIII-lea sub conducerea Arhiepiscopului Wolf Dietrich von Raitenau, Markus Sittikus și Paris Lodron. În 1731, Arhiepiscopul Conte Leopold Anton von Firmian a expulzat toți protestanții din zonă. Între 1772-1803, sub conducerea arhiepiscopului Hieronymus Graf von Colloredo, Salzburg va fi un centru al iluminismului tîrziu. În 1805 orașul este anexat imperiului austriac. În 1809 teritoriul orașului a fost transferat Bavariei după ce Austria a pierdut lupta de la Wagram.
După Congresul de la Viena și Tratatul de la Munchen din 1816, Salzburg a fost definitiv returnat Austriei, dar fără zonele Rupertigau și Berchtesgaden, care au rămas Bavariei. Salzburg va fi integrat în provincia Salzach, condusă de la Linz.
După Primul Război Mondial, a urmat distrugerea Imperiului Austro – Ungar iar Salzburg, ca și capitală a unuia din teritoriile Austro-Ungariei, devine parte a noului stat Germano-Austriac. În 1919 se înființează Prima Republică Austriacă după tratatul de la Saint-Germain-en-Laye (1919). Așa-numitul Anschluss, reprezentînd ocuparea Austriei și înglobarea acesteia în cel de-al Treilea Reich, a avut loc la 12 martie 1938, cu o zi înainte de referendum-ul privind independența Austriei. Trupele germane au intrat în oraș. Oponenții politici, evreii și alte minorități au fost arestați și deportați în lagărele de concentrare. Sinagoga a fost distrusă. După sosirea trupelor sovietice în oraș au fost organizate lagăre de concentrare pentru dușmanii sovietelor. În timpul celui de-al II-lea Război Mondial au fost distruse, prin bombardamente, 7.600 de case și omorîți 550 de locuitori. 15 bombardamente au distrus 46% din clădirile orașului. În special cele aflate în jurul gării orașului. Deși, multe din podurile orașului și domul catedralei au fost distruse de bombardamente, multe din clădirile baroce au rămas intacte. Trupele americane au intrat în Salzburg pe 5 mai 1945 și, astfel, orașul devine centrul zonei ocupației americane din Austria. După încheierea războiului, Salzburg devine capitală a districtului cu același nume. La 27 ianuarie 2005, la a 250-a aniversare a nașterii lui Mozart, toate cele 35 de biserici au sunat clopotele, la ora 20, ca să marcheze momentul aniversar.
 (va urma)
NICU MARIUS MARIN

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite