Lucrarea pr. prof. dr. Ioan Georgescu, apărută la Tipografia Românească, Oradea, 1935, rămîne, pînă astăzi, cea mai completă monografie dedicată celui care a prezidat Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 Decembie 1918, George Pop de Băsești.
Cîteva date biografice. Din Sărăuad e unul din cei mai populari vlădici Grigorie Maior. Din Bocșa e Simion Bărnuțiu. Bădăcin e leagănul familiei Maniu. Între nobilele comune sălăjene, cea mai veche este Băsești. Documentele din 1424 o numesc Elyefalva și Bazsafalva, mai tîrziu în 1569, Illyefalva.
Epocalul act al unirii religioase cu Biserica Romei din 1700 este semnat, între alți protopopi, și de Simion de Băsești. Acesta reprezenta 40 de preoți. Din această nobilă familie Pop este protopopul Grigorie Pop de Băsești. Tatăl lui George Pop de Băsești a fost Petru Pop de Băsești cel Tînăr (1814 – 1869), iar mama sa era Susana Pop din Turț.
Tînărul George Pop de Băsești vede lumina zilei la 1 august 1835. Începe studiile în comuna natală. Clasele secundare le urmează la Baia Mare și la Oradea. Frecventează primele 6 clase în Baia Mare, iar în Oradea, clasa a șaptea și a opta a Liceului chezaro-crăiesc al călugărilor premontieni, precum și studiile de drept (1854-1855) la Academia, acum, din nenorocire, desființată. În anul 1859 îl găsim în uniformă de ostaș austro- ungar.
Tînărul George Pop de Băsești ia parte la lucrările județului său. E ales, pe rînd, prim-pretor, judecător la scaunul orfanal, apoi la cel județean sau ,,comitatens”. În anul 1860, se căsătorește cu Maria Loșonți, o femeie caritativă și credincioasă. Are două fiice: Maria (Carolina) și Elena (Gheorghina). Cea dintîi moare la vîrsta de un an. La Băsești, George Pop primește fruntași din mari depărtări: Maramureș, Sibiu, Oradea, București. După dualismul austro-ungar, ungurii încep, prin viclenii și teroare, prigonirile împotriva neamurilor nemaghiare.
La 22 iunie 1872, George Pop de Băsești e ales deputat în parlamentul maghiar în circumscripția electorală Cehu Silvaniei. Va fi reales încă de două ori, în 1875 și în 1878. Mai mult nu. Vom vedea de ce.
George Pop de Băsești se ridică împotriva legii școlare din 1879 și a politicii de maghiarizare, avertizîndu-i pe unguri că vremurile se pot schimba. El îi răspunde lui Tisza Kálmán: „De mi-ați da toată Ungaria și tot n-aș trăda cauza cea dreaptă a sărmanului și nenorocitului meu popor”. La conferința de la Turda participă 6 fruntași: George Barițiu, Iacob Bologa, P. Cosma, I. Rațiu, V. Roman și inițiatorul, George Pop de Băsești. La Conferința națională din 1881 de la Sibiu, participă 153 de inși. Aici Barițiu prezintă un temeinic memoriu istoric, iar George Pop de Băsești critică politica îngenuncherii în fața ungurilor.
Între cei 25 de membri ai Comitetului central al P.N.R., urmăriți pentru tipărirea și răspîndirea memoriului prezentat împăratului la Viena, al doilea este George Pop de Băsești. El e vicepreședintele Comitetului. Tribunalul osîndește pe Ioan Rațiu la doi ani temniță de Stat; pe George Pop de Băsești la un an, pe Vasile Lucaciu la 5 ani, pe Iuliu Coroianu la 2 ani și 8 luni etc.
George Pop de Băsești este întemnițat un an la Vácz, unde regimul este mai aspru decît la Seghedin. El îi scrie din temniță avocatului Dr. Ioan Maniu, tatăl lui Iuliu Maniu. Trimite scrisori și către episcopul Sabo, deputatul maghiar Pázmándy Dénes și către președintele Consiliului Județean al Sălajului, Szikszai Lajos, cumătrul său. Le spune că iobagul român știe să se apere nu numai cu jalba, dar și cu arma în mînă. În această perioadă, primește scrisori de admirație, de adeziune și de încurajare de la români. O scrisoare importantă îi parvine de la vicarul episcopesc unit din Șimleul Silvaniei, Alimpie Barbolovici. În timpul detenției, el nu e lăsat acasă decît pe zece zile, la înmormîntarea soției sale, Maria Loșonți. După un an, osînditul se întoarce sănătos în mijlocul familiei și al conaționalilor, cu mai mare dragoste și alipire. În carte, sînt prezentate aspecte din epoca frămîntărilor naționale, printre care desființarea P.N.R.-ului. Ministrul de interne al Ungariei, Hieronymi Károly, publică în Monitorul Oficial (Hivatalos Kőzlőny) din data de 6 ianuarie 1895, ordinul prin care desființează Partidul Național Român. Urmează o sumedenie de proteste ale memorandiștilor.
George Pop de Băsești se ridică împotriva sărbătorilor milenare ale maghiarilor. La mormîntul lui Ioan Rațiu (decedat la 7 decembrie 1902) din Sibiu, George Pop de Băsești făgăduiește solemn de a nu lăsa steagul din mînă pînă la izbînda finală.
O mare cotitură în dezvoltarea politicii românești o reprezintă Conferința națională din 1905 de la Sibiu, prezidată de George Pop de Băsești. Impresionant este apelul către alegătorii români. Ungurii au făcut tot posibilul ca George Pop de Băsești să nu ajungă deputat. A fost lovit și i s-a spart capul cu un par. La fel au pățit peste 30 de români. Autorii? Oamenii baronului Bornemisza. George Pop de Băsești înaintează mai multe proteste împotriva diferitelor abuzuri.
Aradul devine centrul politic al românilor ardeleni. Apar tot mai des numele lui Vasile Lucaciu, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Coriolan Brediceanu, Vasile Goldiș, Ștefan Ciceo Pop, Ioan Suciu ș.a. La începutul anului 1909, moare fruntașul bănățean Coriolan Brediceanu. Înmormîntarea lui de la Lugoj e o splendidă manifestație națională. Din timpul lui Mircea cel Mare și Mihai Viteazul, neamul românesc nu mai avusese zile de mărire ca acestea. Contele Tisza István respinge toate cererile de dreptate ale românilor din Transilvania. Sub presiune externă, el este nevoit să înceapă tratative cu românii. Declarația de la Oradea din 18 octombrie 1918 a lui Alexandru Vaida Voevod arată că politica contelui Tisza a făcut cauzei naționale române cele mai excelente servicii. A exclus orice putință de înțelegere. Ea stă pe aceleași temelii șubrede de șovinism intolerant, ca și aceea a înaintașilor săi: contele Apponyi, baronul Bánffy și tatăl său, Tisza Kálmán. Contele Tisza cade, la 31 octombrie 1918, răpus de gloanțele propriilor conaționali. Moare ce-i rău. Se naște ce-i bine: libertatea națională a atîtor neamuri asuprite. La Băsești, în revoluția din 1918, un rol important l-a avut preotul luptător Alexandru Achim.
La 7 noiembrie 1918, George Pop de Băsești îi cheamă la el pe toți consătenii săi, în frunte cu parohul-protopop. Atunci se constituie cel dintîi Consiliu Național. Băseștenii apără comuna de atacurile bolșevicilor lui Kun Béla. Se organizează consilii și gărzi naționale în multe comune. Au loc lupte crîncene între gărzile naționale românești și bolșevicii unguri la Cehu-Silvaniei, Supur, Hodod etc. În memoria celor 18 eroi căzuți în lupta cu bolșevicii, la Hodod se ridică un monument, care a fost sfințit în anul 1931, de ziua Eroilor, de părintele canonic, Dr. Gheorghe Bob de la Baia Mare.
Adunarea de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Acte și documente. La Alba Iulia au vorbit Dr. Ștefan Cicio Pop, Dr. Ioan Suciu, George Pop de Băsești, Dr. Silviu Dragomir, Vasile Goldiș. Un citat interesant: ,,Basarabeanul care-și adapă calul în valurile întunecate ale Nistrului se înțelege desăvîrșit la graiu cu Crișanul din apropierea blondelor ape ale Tisei”.
Simion Bărnuțiu (1848): „Dacă nu-și poate închipui cineva greutățile ce le sufereau Iudeii de la Faraoni, să se uite la Faraonii din Ardeal”. Urmează la cuvînt Iuliu Maniu, social-democratul Iosif Jumanca, domnul Alexandru Vaida Voievod, episcopul dr. Demetriu Radu al Orăzii Mari, episcopul Ioan I. Papp al Aradului, episcopul Miron Cristea al Caransebeșului, episcopul Iuliu Hossu de la Gherla (care citește proiectul de rezoluție), părintele Ștefan Roșianu din Blaj. Marele Sfat Național alege ca membri ai Consiliului Dirigent pe: Dr. Iuliu Maniu (președinte), Dr. Ștefan Cicio Pop, Vasile Goldiș, Dr. Alexandru Vaida Voevod, Dr. Ioan Suciu, Dr. Aurel Vlad, Dr. Aurel Lazăr, Dr. Victor Bontescu, Dr. Vasile Lucaciu, Dr. Valer Braniște, Octavian Goga, Dr. Emil Hațiegan, Dr. Romul Boilă, Ioan Flueraș, Iosif Jumanca. Este prezentată telegrama lui George Pop de Băsești către Majestatea sa Regele Ferdinand I și răspunsul M.M. L.L. Regele și Regina.
Ungurii trag asupra trenului care-i ducea pe români la Alba Iulia și-l omoară pe Ion Arion, un tînăr moț. George Pop de Băsești zice: ,,Voi, care veți trăi, munciți din toate puterile pentru consolidarea României Mari. Părerea mea este că ar fi bună o dictatură militară, cel puțin 10 ani, fiindcă bietul român, oprimat de atîtea veacuri, poate nu se va ști folosi de libertățile cetățenești”.
La moartea lui George Pop de Băsești, sătenii îl duc pe brațele lor vînjoase în Casa Domnului, Pavăza milenară a tuturor celor oropsiți.
George Pop de Băsești și presa românească. Dacă Sfîntul Pavel, apostolul neamurilor, ar trăi astăzi, de bună-seamă s-ar face director de ziar.
George Pop de Băsești are legături cu Alexandru Roman, profesor universitar, membru al Academiei Române, directorul ziarului Federațiunea din Budapesta. Acesta se ridică împotriva constituției dualiste austro-ungare și va fi osîndit la robie de un an și amendă de 500 de floreni. Legături duioase are George Pop de Băsești cu întemeietorul presei române din Ardeal, nemuritorul George Barițiu. Are legături și cu Dr. Vasile Lucaciu și cu ,,tribuniștii”. George Pop de Băsești colaborează cu cei de la Lupta, din Budapesta. Are legături interesante cu Gazeta Transilvaniei de la Brașov, cea mai veche publicație românească, în speță cu Dr. Aurel Mureșianu, director proprietar al acesteia. George Pop de Băsești colaborează cu Românul din Arad și cu Fondația ziariștilor.
Din viața religioasă a lui George Pop de Băsești. El cercetează vechea școală românească de la Mînăstirea Strîmba, de lîngă Hida, județul Cluj. O binefăcătoare înrîurire românească asupra lui o are și vechiul seminar român unit din Oradea.
El duce adevărate lupte pentru apărarea bisericii. Are legături cu episcopii Vasile Hossu și Dimitrie Radu, precum și cu mitropoliții Vasile Suciu și V. Mihalyi. Se simte întărit în credință după pelerinajul de la Roma, din anul 1908.
Episcopia maghiară de Hajdu-Dorogh dă lovituri împotriva Bisericii Române Unite. George Pop de Băsești arată că tot ceea ce se întemeiază pe violență și silnicie nu poate dăinui. În temnița din Satu Mare, cei 15 martiri din Moftinul Mic (care s-au ridicat împotriva Episcopiei greco-catolice maghiare) îndură cazne grele. Ei vor fi apărați de șapte avocați în procesul de la Satu Mare intentat acestora. Adevărate lupte naționale se dau la Sanislău, Resighea și Culciul Mare. Jaczkovics nu e singurul zbir al Hajdu-Doroghului. La Satu Mare, e Gőnczy Antal, rutean renegat, numit de Papp Antal protopop (el vine la Culciul Mare).
Legături cu fruntașii români și străini. George Pop de Băsești are legături cu Mihail Kogălniceanu, Nicolae Filipescu, prinții Mișu și Grigorie Canta­cuzino, Alexandru Florescu, Mocsáry Lajos, Szikszai Lajos, Ugron Gábor, părintele Andrei Illinka și cu prof. Ioan Urban Jarnik din Praga.
Gospodar și filantrop. George Pop de Băsești este econom în familie și darnic în viața publică. Aspecte în acest sens sînt prezente în carte și în testamentul lui George Pop de Băsești și al fiicei sale, doamna Elena Hossu Longin. George Pop de Băsești a avut legături puternice cu „Astra”, cea mai veche și binemeritată asociație pentru cultura maselor noastre populare. Pînă la apariția acestei cărți, George Pop de Băsești este comemorat de trei ori.
În cuprinsul cărții sînt prezentate: Imn de Alexandru Gușianu, La mormîntul lui George Pop de Băsești de Petre Dulfu (6 Mai 1923), Închinare de I.U. Soricu, dar și Cîntec popular: ,,Din Sisești pîn’ la Băsești,/ Numai cete voinicești:/ Lucăcești și Popenești,/ Fala Țării Românești;/ Să te-nchini, să-i pomenești!”.
MIRCEA PÎRLEA
IOAN CORNEANU