Poate nu știați, dar noile generații au primit în ultima vreme nume sub forme de litere ale alfabetului, ca să poată fi deosebite una de alta. Ele nu se mai identifică cu decadele, ci au ajuns niște simple litere fără personalitate. Ce atîta memorie să ții minte ani, că e greu. Voi trebuie să fiți cît mai relaxați și cu mintea cît mai goală, așa că o simplă literă e de ajuns. Astfel, generațiile născute între anii 1966 - 1980 sînt generația X, cei care le-au urmat din 1981 - 1996 sînt milenialii, între 1997 – 2012 generația Z și din 2013 pînă în prezent Generația Alpha.
Generația Z este prima născută într-o lume digitală unde accesul instantaneu la informații – fie ele adevărate sau mincinoase – este disponibil constant peste tot. Sînt consumatori avizi de tehnologie și fani ai lumii digitale. Ca adevărat nativi digitali și singura generație crescută exclusiv cu o influență tehnologică, Generația Z este foarte obișnuită să interacționeze, uneori exclusiv, în lumea digitală. Utilizarea din ce în ce mai mare a YouTube, a aplicațiilor și a diferitelor forme de social media este atît de comună încît toată generația pare să fie echipată tehnologic.
Știu că munca are un rol important în realizarea visurilor lor, iar dacă nu își îndeplinesc visurile devin nefericiți. Fericirea este foarte importantă la locul de muncă, așa că dacă membrii Generației Z nu-și găsesc fericirea la locul de muncă, se vor gîndi să renunțe repede la el. Cu alte cuvinte, sînt ușor de manevrat și prostit. Un șef care vrea să scape de ei e suficient să le facă viața amară și vor pleca. Asta se va reflecta și în viața lor socială și personală fiindcă le place independența și nu agreează autoritatea pe care de cele mai multe ori o contestă.
Generația Z este mai conștientă și nu acceptă expresiile tradiționale, nu le cercetează și nu își caută credințele religioase (Ozkan & Solmaz, 2015). Cu alte cuvinte, sînt niște oameni fără Dumnezeu care cred doar în ei înșiși și în știință. În ciuda faptului că sînt mai puțin activi din punct de vedere sexual, acceptă în mai mare măsură diversitatea sexuală, adesea nu folosesc pronume specifice genului și resping în mai mare măsură stereotipurile de gen.
Puținătatea activității sexuale e foarte importantă pentru că nu vor căuta să aibă relații sexuale și amoroase cu cei de sex opus, nu se vor gîndi la întemeierea unei familii, la creșterea unui copil, tocmai din cauza faptului că sînt niște egoiști care trăiesc în lumea virtuală, nu în cea reală. Din cauza faptului că nu sînt implicați sexual și emoțional au tendința să fie de acord cu toate idioțeniile numite „diversitate sexuală”, susținînd prostiile pe care le aud în privința genurilor, homosexualitate, transexuali și ceilalți anormali.
Au fost identificate nouă caracteristici ale Generației Z: 1) sînt mari consumatori de tehnologie și împătimiți ai lumii digitale; 2) pragmatici; 3) cu abilități sociale și relaționale slab dezvoltate; 4) precauți și preocupați de siguranța emoțională, fizică și financiară; 5) individualiști; 6) cu risc crescut de izolare, anxietate, insecuritate și depresie; 7) atenție scăzută a concentrării, dorința de comoditate și imediatitate; 8) cu mintea deschisă, 9) multietnici, acceptînd diversitatea și implicați în activismul sedentar (Chicca & Shellenbarger, 2018).
Pe scurt, sînt o generație de egoiști, care nu sînt în stare să acumuleze informație și să discearnă binele de rău, ignoranți, ușor manipulabili și sugestionabili, fără conștiință națională și nici un pic de patriotism pentru țara unde s-au născut, incapabili să interacționeze între ei pentru a face ceva împreună, cum ar fi să se opună celor care-i conduc, și nu în cele din urmă avînd grave probleme „cu capul”, adică depresie și anxietate, ceea ce nici nu mă miră ținînd cont de celelalte caracteristici. După cum vedeți, e o generație cu probleme.
Acum, că ați văzut caracteristicile acestei generații, o să vă fie mai ușor să înțelegeți de ce sînt o masă de manevră perfectă pentru cei mai inteligenți ca ei, care-i folosesc acum în cadrul unui test, extrem de cinic, pentru a vedea cum răspund la comenzi și care le sînt limitele. Este aproape ca un ritual religios. În fiecare zi de sîmbătă, din 7 octombrie, centrul Londrei se umple de protestatari care flutură steagul palestinian și scandează „De la rîu la mare”. Pentru observatorul imparțial și curios, două fapte sînt imediat izbitoare. Primul nu este chiar atît de misterios: protestatarii sînt disproporționat de musulmani. A doua este mai mult o enigmă: de ce sînt atît de tineri? Acum, sigur, tinerii vor să schimbe lumea „bătrînilor” care nu le place și nu le convine, însă nu și în aspecte pe care le cunosc insuficient, deși cred că în cazul acesta, al susținerii palestinienilor, problema ține un
pic și de trecerea timpului, nu doar de „tinerețea revo­luționară” a unora.
De ani de zile, tinerii au avut tendința de a fi mult mai pro-Palestina și mai anti-Israel decît bătrînii lor. Potrivit unui sondaj efectuat cu cîteva luni înainte de atacul Hamas, milenialii americani sînt prima generație din istorie care simpatizează mai mult cu palestinienii decît cu israelienii. În Marea Britanie, tinerii cu vîrste între 18 și 34 de ani îi susțin mult mai mult pe palestinieni (23%) decît pe israelieni (doar 7%) – aproape inversul exact al celor cu vîrste între 55 și 75 de ani. Așa fiind, la universitățile din toată țara veți găsi studenți și cadre universitare care cer o Intifada și rup afișe cu israelienii răpiți.
Cei mai gălăgioși activiști ne atrag cel mai mult atenția. Dar vîrtejul îi atrage și pe cei care nu vor decît să știe ce mantră au de intonat astăzi. Tăcerea, fiind „violență”, nu este niciodată o opțiune: pentru tot felul de probleme, trebuie să ai o viziune. Aici, „intersecționalitatea” oferă o soluție: în loc să treci prin efortul laborios de a selecta poziția cu privire la fiecare problemă în parte, poți opta pentru meniul fix: problema climatică, problema rasială, problema LGBTQ, problema avorturilor și problema palestiniană. Doar „intersecționalitatea” generează conformitate. Dacă nu ești de acord cu oricare dintre aceste probleme, riști să sugerezi colegilor tăi că ai un dezacord cu ceilalți – evidențiindu-te ca fiind o persoană rea și credulă.
Sprijinirea Israelului, sau pur și simplu o poziție mai nuanțată decît „de la rîu la mare”, este dovada că ești o persoană spălată de creier. TikTok este plin de videoclipuri care promit să vă spună ce înseamnă cu adevărat conflictul. „Israelul nu este o țară”, explică una dintre cele mai infame infografice. „Sînt o colonie de coloniști”.
Din 7 octombrie am văzut inventarea și diseminarea acestor teorii ale conspirației în timp real, iar tinerii le-au înghițit în mod disproporționat. 17% dintre americani – un procent deja îngrijorător de ridicat în fața tuturor dovezilor – cred că narațiunea oficială despre atacuri este o „poveste falsă”; în cohorta 18-24, acest număr aproape se dublează. Una dintre trăsăturile definitorii ale generației Z este un scepticism profund față de autoritățile consacrate, care propagă „narațiuni oficiale”.
Vedeți care e motivul acestor demonstrații anti­israeliene în rîndul tinerilor: lipsa de informație și cultură, care sînt consecințe ale caracteristicilor gene­rației lor. Același motiv îi determină să stropească cu ulei picturile din muzee, să-și lipească palmele cu superglue de asfalt, protestînd pentru o minciună umflată cum e cea climatică, sau schimbîndu-și genul de dimineață pînă seara după cum bate vîntul.
Generația Z „e praf”, cel puțin la prima vedere, fiindcă sper totuși într-o majoritate care să infirme ceea ce se observă cu ochiul liber. Dacă nu va fi așa, atunci viitorul va fi unul al sclaviei celor mulți în fața unei elite care prin măsurile pe care le ia și prin teoriile pe care le susține pare că-și dorește distrugerea speciei umane.
IOAN TEODOR