De cînd am început să percep lumea, de cînd am reuşit să disting naţiile prin prisma presei, am constatat că există un mic decalaj al valorilor în ceea ce priveşte calitatea de român şi identitatea de străin de aceste meleaguri. Presa post-comunistă, cea cunoscută drept serioasă, a început să cultive în subconştientul românului de rînd ideea că orice occidental, indiferent dacă este sudor sau profesor, este superior oricărui român, de orice rang ar fi el. Citind presa din ultimii 27 de ani, în proporţie covîrşitoare, mesajul este acelaşi: ei sînt deştepţi, noi proşti! Măi să fie!

După inocularea forţată a unor valori supradimensionate ale calităţii de occidental, a urmat, desigur, penetrarea retinei cu violenţa românilor de peste hotare, coroborată cu cea de aici. Deja s-a instituţionalizat violenţa, prin abordarea separată în emisiuni de genul „Ştirilor de la ora 5”. În timp ce Vestul devine proiecţia divină pe pămînt, noi devenim barbarii europei. Cum o dai, cum o întorci, noi sîntem răi şi ei sînt buni. Patriotismul românesc este ucis în faşă, prin abordarea riguroasă că ei sînt superiori. Ei sînt civilizaţi, în timp ce noi sîntem nişte est-europeni rătăciţi, săraci, inculţi şi plini de bube. Aşa să fie?

Iniţierea şi propagarea unui asemenea mesaj, timp de zeci de ani, în subconştientul colectiv, la care adăugăm şi politica de doi bani aplicată de guvernările ultimelor decenii, va duce, inevitabil, la credinţa că asta este realitatea. Mergem pe un drum al pierzaniei, al mesajelor clare de părăsire a corabiei, al dizolvării acestui Neam în viitorul imperiu numit Europa. În marea familie, numită Statele Unite ale Europei, noi vom fi codaşi, vînduţi integral credinţei că nu contăm mai mult decît o simplă comunitate de periferie. Este un drum închis şi trebuie să ştim clar unde ne este locul. România, ca Stat, ca Naţiune, a plecat pe un drum al disoluţiei naţionale, prin compromiterea totală a conceptului de patriot, prin distrugerea valorilor noastre, prin vinderea de neam, prin trădări controlate şi mesaje antinaţionale.

Nu mai există valori, iar tradiţia este pe cale de dispariţie. Ne vom autodistruge prin non-combat şi prin plecarea capului. Înseşi reacţiile exagerate ale unei prese aflate în colaps nu fac decît să accentueze ideea că noi ne aflăm într-o mare criză de identitate şi mă îndoiesc că există vreun psiholog care să pună România într-un fotoliu şi să o consilieze.

Ca să fii respectat de alţii, trebuie să te respecţi pe tine însuţi. Nu e cazul nostru. Nu ne respectăm pe noi ca români, cum să avem aşteptări de la alţii să ne respecte? Demnitarii noştri, de la micul primar la marele preşedinte, se pleacă în faţa străinilor. Ei niciodată nu se vor pleca spăşiţi în faţa neamului care i-a ales, să-i ceară iertare. Oare de ce, le este ruşine?

Tano