Sîntem înaintea celui de-al doilea tur de scrutin, foarte important din cîte se observă cu ochiul liber și foarte neînsemnat, dacă e să dăm crezare declarațiilor celor două forțe politice aflate în cursă, PNL-ul lui Iohannis și PSD-ul lui Dăncilă. Vremurile în care candidații se băteau pentru prima funcție în stat se pare că au apus, asistăm acum doar la diverse declarații și cam atît. Unde sînt strategiile de campanie de la finalul secolului trecut, de la început de mileniu? Unde este acel ,,credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu?” – rostit de Constantinescu în 1996? Unde sînt replicile de top, precum ,,Ce ați făcut aseară acasă la Vîntu, domnule Geoană?”?

Acum se pare că în spatele a ceea ce se vede la tv se află zîmbetele strîmbe ale unor generali activi sau rezerviști, precum și un zgomot surd de cătușe. Senzația mea este că, de fapt, Iohannis se vede la Cotroceni pentru încă 5 ani de vacanță, iar obiectivul PNL nu este decît acela de a-l expune pe urmașul lui Iohannis, următorul candidat la Cotroceni în 2024, Rareș Bogdan. Este evident și se observă în orice mișcare publică a acestuia, a fostului jurnalist – actualmente europarlamentar – că prietenia lui cu Hellvig îl va aduce la Cotroceni, în 2024. A început deja pregătirea populației și a membrilor PNL în acest sens.

Despre așa-zisa campanie a partidului total antionațional liberal – așa cum este PNL acum – pot spune că merge pe ideea anti PSD, așa cum, în 2012, USL-ul lui Ponta și Crin a cîștigat alegerile parlamentare. La acea vreme, nu conta nimic din tot ceea ce implica economia, politica și restul domeniilor de interes pentru români, USL bătea toba cu ,,jos Băsescu” și ,,jos PDL”, sau ,,ciuma portocalie” sau, după caz, ,,viermii portocalii”. Și doar atît. Ei bine, așa au cîștigat în 2012. Acum, în 2019, ce face PNL? Le întoarce moneda! Vedeți vreo altă expresie în limbajul PNL/Iohannis, alta în afară de ,,jos PSD”, ,,jos ciuma roșie”? Păi nu, că nu există. Problema e că cei de la PNL/PDL, avînd de partea lor nu doar cam toată presa, dar și cătușele, merg mult mai departe în acest demers și atacă PSD în stilul ,,Polina” din ,,Moromeții”. Lupta nu mai e în Parlament, nu se mai dă pe programe – nu că ar fi fost vreodată așa – ci la umbra serii, cu zgomot de cătușe și mașini negre. Asta a ajuns lupta politică din România: disperare și furie. Probabil că, în curînd, se va ajunge la bătăi și crime.

Ca cetățean de rînd, ca român, nu poți să nu te întrebi de unde vine nebunia asta pe putere, de unde disperarea asta și care este, de fapt, motivul. În afară de faptul că ,,puterea este cel mai puternic afrodisiac”, singura explicație constă în faptul că cei care acum se luptă ca disperații fie doresc să aibă acces la borcanul cu miere – adică la furt – fie vor să își scape pielea și să rămînă și cu libertatea și cu banii. Un lucru iese total din discuție, și anume faptul că ei ar vrea binele celor care îi votează. Cei care chiar cred prostia asta ori sînt nebuni, ori sînt destul de proști ca să înțeleagă adevărul. Dacă după 30 de ani de bătaie de joc mai există români care să creadă că politicienii le vor binele lor și țării, înseamnă că, într-un fel, își cam merită soarta.

Disperarea lui Iohannis și nebunia lui Dăncilă își au originea cam în același loc, doar că diferă puțin pozițiile. Pe de o parte, Iohannis și gașca lui știu că dacă pierd controlul cătușelor s-a cam terminat cu ei, iar pe de altă parte, cei din PSD, împreună cu cei care sînt în spatele lor, doresc să echilibreze puțin situația. Siguranța combinată cu frica pe care Iohannis și Rareș Bogdan, împreună cu clovnul Orban și echipa lui, le afișează, reprezintă, de fapt, o realitate cruntă pe care România o trăiește pe viu – aceea că ei sînt conștienți că, dacă pierd acum Cotroceniul, viața lor și a celor din Justiție care îi sprijină va suferi schimbări. Poate că cele cîteva zeci de dosare se vor ,,reactiva” la Iohannis, poate că Rareș Bogdan are să fie ceva mai sărac, sau cine știe ce altceva mai iese la iveală, în afară de contractele cu statul de care beneficiază. Poate că Orban va avea un stres cu Transalpina, iar Blaga o să fie iar clătinat de vreun dosar. Da, am spus bine, Blaga. Pentru că, dacă e cineva în țara asta care știe bine cine l-a pus pe Klaus Iohannis la Cotroceni și cu ce scop, ei bine, să știți că acea persoană se numește Vasile Blaga. El și-a negociat strălucit șansele, el a fost și încă este la fel de intangibil în fața legii precum sînt Iohannis, Băsescu și alți trădători. Vasile Blaga, da. El l-a pus K.W.I. la Cotroceni.

Dacă tot vorbeam de Băsescu… Acest om a fost de două ori președintele țării. Sub acest individ, România a devenit colonia de acum. El a pus fundația pe care Iohannis construiește în prezent. Sînt suspiciuni rezonabile că el a ajuns președinte prin frauda îndreptată atît împotriva lui Năstase, cît și a lui Geoană. Sînt dovezi că a mințit cînd a spus că nu a fost colaborator al Securității, condiție esențială pentru a candida. A fraudat, a mințit, a distrus vieți, a abuzat de funcție, a fost un marinar dezlănțuit pe uscat, și, în lipsa unor furtuni marine, a transformat toată viața politică din România într-un imens uragan. Pe lîngă toate acestea, sînt suspiciuni că a avut un merit important în vinderea Flotei Comerciale a României, cea de-a patra din Europa în 1989. Cu toate acestea, este europarlamentar, este liber și apare la tv și ne mai varsă rahat în creier. Cine îl ține pe ăsta în brațe?

Următorul de după Băsescu, investit de Blaga, așa cum am spus. De fapt, pe Băsescu tot Blaga l-a pus președinte, dar acolo a avut un rol mai mic. Deci, a venit Iohannis. Cu o avere imensă, de ,,zeci de dosare penale”,  toate ,,închise” la Alba. Băi, dar chiar toate! A făcut numai tîmpenii, fie cu case date ilegal, fie cu case luate prin fraudă, fie prin alte mișmașuri. Ei bine, în loc să fie la pușcărie, Iohannis îmi dă mie lecții de onestitate. Păi, să nu înnebunești? România este o colonie, e clar. Iar românii se pare că sînt cei mai naivi omuleți din univers, votînd cu ambele mîini niște borfași, în timp ce strigă din rărunchi că ei vor oameni cinstiți la conducere. Ăsta chiar e un paradox, nu?

Despre PSD, numai de bine. Nu mi-au plăcut niciodată, nu îmi plac și nici acum nu îi iubesc. Dăncilă este un accident politic, o femeie adusă de val în fruntea unui guvern și a unui partid. Este și ea ghidonată de multe interese, nu m-a convins cu nimic că este mai bună decît Iohannis și Băsescu, dimpotrivă. Ea s-a focusat strict pe electoratul PSD, care se pare că o trădează, și nu a dat doi bani pe zona privată românească. Pentru că nu se pricepe, pentru că e pe dinafară. Ce să spun… nu îmi place deloc de ea, de PSD, de nimic. Nu are cum să ajungă o Indira Gandhi a României și nici măcar nu are prestanță, așa cum are președintele Croației, de exemplu. Au avut timp 4 ani, din 2016 pînă acum, atît ea, cît și PSD-ul lui Liviu Dragnea, să contribuie la buna funcționare a acestei țări, să rezolve problemele Justiției, să o facă așa cum trebuie – oarbă – să rezolve problemele din zona privată, din servicii, și multe altele. Aveau la îndemînă toate pîrghiile democratice să o facă. Și ea, și Tabloul de la Cotroceni au avut ocazia să facă bine României. Ei bine, atît ei – Blonda și Tabloul – cît și Dragnea, pe care lumea îl vede mare patriot, în loc de mare prost, au încercat să se pună la adăpost pe ei, familiile și anturajul lor, în loc să rezolve problemele românilor și să îi ajute să prospere. Au ascultat de diverși ,,binevoitori” din servicii și au ajuns acolo unde le este locul. Unul la pușcărie, unul în uitare și altul în gropa de gunoi a istoriei.

Tano