Zilele acestea mă gîndeam la marea de ignoranți de care sînt înconjurat. Mă gîndeam la cîți oameni needucați, prizonieri ai unor concepții învechite și rizibile am în jurul meu. Locuiesc într-o casă nouă cu patru camere și o bucătărie, așezată într-un sat de lîngă marele municipiu. Cartierul de case este așezat pe fostul cîmp al localității, are magazine, restaurant, pizzerie, coafor și tot ce e necesar unor oameni civilizați. Casele sînt toate albe cu acoperișuri negre, au aceeași formă, aceeași dimensiune, același spațiu în curte, astfel încît să nu existe diferențe sau discriminări între noi. Sîntem toți egali și posedăm aceleași lucruri.
Vecinii mei sînt toți oameni tineri – ca și mine, căsătoriți – ca și mine, lucrează în corporații – ca și mine. Avem cu toții pisici, fiindcă considerăm cîinii prea gălăgioși, murdari și proști, pe cînd pisicile torc așa frumos și sînt așa drăgălașe și fidele. Eu și vecinii mei ne începem cu toții ziua la ora 8, cînd plecăm de acasă cu mașinile noastre electrice, pentru că noi respectăm natura și sîntem îngrijorați de încălzirea climatică care a cuprins planeta și care ne va omorî pe toți într-o zi. De aceea, noi economisim resursele și milităm pentru menținerea naturii, protejarea animalelor și readucerea habitatelor naturale la forma lor inițială chiar dacă pentru asta ar trebui pierdute niște hectare de teren arabil și distruse niște lucrări de sistematizare care au costat bani și probabil viețile unor oameni; dar ce contează asta dacă e spre binele naturii?
Auzindu-mă spunînd asta, țăranii cocliți din satul vechi mă vor întreba ce am să mănînc dacă vor fi mai puține terenuri agricole. Am să le răspund că știința mondială a găsit deja resurse alternative de hrană care ne vor ajuta să avem un corp mai sănătos și mai adaptat noilor condiții de viață de pe Pămînt. De asemenea, sîntem extrem de îngrijorați de poluarea naturii prin emisiile de metan ale vacilor și ale oilor, care, pe lîngă faptul că distrug iarba, lasă pe toate pajiștile înverzite din jurul satului nostru grămezi de bălegar în care poți cădea în nas cînd îți e lumea mai dragă, așa cum i s-a întîmplat zilele trecute uneia dintre prietenele noastre. Săraca de ea, s-a murdărit toată, fiindcă țăranii ăștia needucați din satul vechi insistă să crească vaci și să bea lapte, că cică e sănătos! Bieții de ei, habar nu au cîte bacterii și viruși sînt în laptele ăla și mai și contribuie la poluarea atmosferei.
Nu uitați că ambiția noastră, a Uniunii Europene, este aceea de a nu mai avea emisii de carbon pînă în anul 2050, iar timpul trece, oameni buni, timpul trece.
Prietena noastră a fost foarte afectată de acest accident și a încercat să vorbească despre asta pe grupul de Facebook al satului, dar locuitorii din partea veche au fost foarte agresivi cu ea și i-au comunicat că, dacă nu-i convine viața la țară, să se care la oraș! Auzi ce i-au putut spune! Dar nouă ne place viața la țară. De asta ne-am mutat aici, ca să fim aproape de natură, de priveliști pitorești, să respirăm aer curat, și în loc de asta călcăm în baligi de vacă, lătrăturile javrelor de cîini ai celor din satul vechi ne deranjează somnul de noapte, iar toamna casele ne sînt umplute de fumul înecăcios rezultat din arderea resturilor vegetale, cărora ignoranții le dau foc ca să-și curețe grădinile, cînd ar putea foarte frumos să respecte decizia primarului și să le facă compost, dar ei insistă să le ardă, astfel încît i-am și reclamat pe vreo doi.
Țărănoii ăștia după ce că sînt proști și needucați, mai au și gura mare și protestează împotriva tuturor măsurilor înțelepte luate de conducerea Uniunii Europene. I-am auzit eu de multe ori prin magazinele din sat cum vorbeau între ei și înjurau măsurile de reducere a poluării, zicînd că ei au făcut economie pe vremea lui Ceaușescu și acum nu mai au chef, ba unii chiar au îndrăznit să spună că încălzirea globală e o minciună! Niște oameni intoleranți, care au toții familii numeroase, copii gălăgioși și lipsiți de respect, care se scălămbăie pe stradă, țipă și se comportă ca niște sălbatici sub privirile tolerante ale părinților. Eu și soția mea nu avem copii, fiindcă ne concentrăm pe carierele noastre de succes, muncind 10-12 ore pe zi pentru companiile la care sîntem angajați. Dar cînd vom avea, o să avem grijă să-i creștem cu totul altfel.
Soția mea, care e o femeie de aproape 30 de ani, stăpînă pe corpul ei, a și avortat de trei ori pînă acum, după ce a rămas gravidă, din cauza unor accidente nedorite. A spus că va deveni mamă atunci cînd va fi pregătită, iar dacă nu vom avea copii, va fi chiar mai bine, fiindcă astfel vom scăpa planeta de o sursă de poluare, deoarece un copil mai puțin pe planetă va însemna 58 de tone de CO2 mai puțin, ceea ce ne va ajuta să luptăm mai eficient cu poluarea.
Ce norocoși sînt prietenii noștri Mircea și Andrei, care nu au această problemă pentru că sînt gay. Ei nu riscă să aibă copii, deși și-ar dori să înfieze unul, însă legile abuzive și oprimante ale acestei țări nu-i lasă. Cică e imoral ca un copil să aibă doi tați, fiindcă familia e formată dintr-un bărbat și o femeie. Păi și ce dacă? Andrei e așa de delicat și de sensibil, ca o femeie. De fapt, se și consideră femeie, iar cînd se machiază și se aranjează nu-l poți deosebi de una biologică.  Nu îndrăznește să iasă așa prin sat, fiindcă l-ar rupe în bucăți animalele alea violente din satul vechi. Ăia nu știu ce e aia corectitudine politică și nu acceptă lumea modernă pe care vrem să o construim și pentru ei, avînd ca model versurile nepieritoare ale melodiei „Imagine”: „Imaginează-ţi că nu există ţări/ Nimic pentru care să ucizi sau să mori/ Imaginează-ţi toţi oamenii/ Trăind viaţa în pace”.
Ce frumos ar fi ca toți să trăim în pace, să nu ne mai ucidem unul pe altul, să respectăm legile guvernului, să facem o planetă verde, unde fiecare să muncească și să trăiască după cum îi place, să facă copii dacă consideră și, atunci cînd nu mai e productiv, să moară. Cum spunea același John Lennon: „Imaginează-ţi că nu există nici un rai/ Nici un iad sub noi/ Deasupra noastră doar cer/ Imaginează-ţi toţi oamenii/ Trăind pentru ziua de azi”. Da, imaginați-vă oamenii trăind doar pentru azi, dînd totul pentru azi, fiindcă mîine nu știm ce va fi, iar asta cu Raiul și Iadul, cu Biserica, sînt niște prostii în care doar țărănoii ăia proști cu care sîntem obligați să împărțim satul ăsta mai cred.
În fiecare duminică de dimineață somnul ne este deranjat de clopotele bisericii și behăiala popilor (cum – foarte amuzant – zice prietenul nostru, Alex) care le spun proștilor povești despre Dumnezeu și sfinți, și ăia cred, băi frate, și le dau și bani popilor de-și cumpără doar mașini scumpe cu care poluează planeta; doar nu vă imaginați că-și iau mașini electrice?
Cum or face, ne tot întrebăm și eu și prietenii mei, să-i mulgă de bani pe proști și să-i manipuleze în halul ăsta? Am vrea și noi așa niște turme de oi, să le fim șefi. Evreii care au inventat creștinismul acum 2000 și ceva de ani au fost tare inteligenți pentru niște sălbatici. Să le dea prin cap așa o lucrătură cu care să-i prindă în plasă pe proști, cu unul care a murit și pe urmă a înviat, iar ăia să creadă...wow, nouă nu ne-ar fi trecut prin cap așa o bazaconie. Noroc că lumea inteligentă, care iubește progresul și crede în știință și-n oamenii de știință, s-a trezit de vreo 20 de ani și a început să părăsească credința asta în care a fost obligată să se boteze de niște părinți încuiați.
Au început prin toată Europa civilizată, prin Spania, Anglia, Olanda, Cehia, chiar și prin Franța, să transforme bisericile în muzee, în restaurante și în cluburi, fiindcă sînt totuși niște opere de artă care pot sluji pentru confortul sau distracția noastră, a oamenilor, nu la îndoctrinarea lor. Numai aici, în zona asta a Europei, mai persistă credința asta idioată, cînd există yoga și toate sfaturile acelor fabuloși guru plini de înțelepciune care ne-au ajutat atît de mult pe mine și pe prietenii mei.
În sfîrșit, astea sînt condițiile în care trăim acum și piedicile de care ne lovim încercînd să facem lumea un loc mai bun și mai echitabil pentru toți. E greu, e foarte greu, e cel mai greu să lupți cu ignoranții, cu încuiații, cu proștii, care nu vor să se lase schimbați. Doar dacă-i obligi cu amenzi și cu interdicții, cum au fost alea din pandemie, poți face ceva cu ei, deși nici acolo nu am avut succes total.
E greu să fii progresist în ziua de astăzi, dar am speranța că într-o zi vom izbîndi și vom face o lume după chipul și asemănarea noastră.
P.S.: Pentru cei care și-au imaginat că am luat-o razna, stați liniștiți, eu sînt același. Considerați satul ca fiind planeta, și veți vedea cum gîndesc progresiștii despre noi, țărănoii din satul vechi.
IOAN TEODOR