Forbes: Este timpul ca Pentagonul să regîndească scenariile împotriva Chinei și Rusiei
  • 04-02-2021
  • 2 Comentarii
  • 264
  • 1

Specialiștii se tem de atacul Rusiei sau Chinei asupra SUA și sînt îngrijorați și de faptul că Statele Unite se pregătesc pentru un război de modă veche cu lupta pentru epuizarea inamicului, a navelor și a marilor grupări armate. Trebuie să ne pregătim să ne neutralizam dușmanii îmbrăcați în civil, să le alterăm comunicatiile, păstrîndu-le pe ale noastre – într-un cuvînt, trebuie să ne pregătim pentru un război hibrid. Acesta este ordinul noului președinte american.

Planificarea strategică a Pentagonului este un amestec complex și dens de presupuneri și predicții, dar cel mai puternic aspect este cel legat de scenariile operaționale. Importanța lor se schimbă odată cu schimbarea administrației. În plus, amenințările vin și pleacă, dar gestionarea situațiilor care trebuie luate în considerare de armata SUA joacă un rol cheie în determinarea destinației cheltuielilor de apărare. Din păcate, inerția organizațională și concurența constantă pentru dolari bugetari împing armata SUA către scenarii care se bazează pe programe vechi și costisitoare. Între timp, dușmanii Americii trec la un război cu totul diferit.

În ultimul deceniu, Departamentul Apărării și-a concentrat în mod firesc planurile asupra adversarilor precum China și Rusia și statelor ostile ce posedă arme nucleare, precum Coreea de Nord. Analiza Departamentului Apărării al SUA denotă conflicte tensionate cu acești adversari, dar presupune că scenariile cele mai nefavorabile –  cum ar fi invazia Taiwanului – acoperă și cazurile „mai puțin severe”. De exemplu, o blocadă prelungită a insulelor sud-vestice ale Japoniei sau o amenințare subacvatică pe termen lung în largul coastei Statelor Unite. Conștienți de accentul pe care Departamentul de Apărare îl pune pe lupta de mare intensitate, potențialii adversari dezvoltă metodic strategii și sisteme pentru a stopa avantajele armatei SUA. Vor să profite de vulnerabilitățile lor evitînd în același timp situațiile pentru care se pregătesc forțele americane. Prin vizarea unui set restrîns de conflicte de intensitate mare, Departamentul Apărării poate cădea într-o capcană.

Noul cîmp de luptă

Ca parte a eforturilor de eludare a puterii militare a SUA, armata chineză și rusă încearcă să facă din informații și luarea deciziilor principalul cîmp de luptă pentru viitorul conflict. Concepte precum „războiul pentru distrugerea sistemului” al Armatei Populare de Eliberare sau „războiul de nouă generație” al armatei ruse generează forțe care să manipuleze electronic sau fizic sursele de informații și comunicațiile inamicului. Vor injecta date false în sistemele de Securitate, care vor dezorienta partea adversă și îi vor îngreuna înțelegerea situației.

În campaniile de zonă hibridă sau gri, forțele armate chineze și ruse sau trupele paramilitare combină operațiunile de informare cu izolarea adversarului, evitînd totodată o escaladare semnificativă a confruntării. Negînd acțiunile care vor fi inevitabil urmate de represalii americane, forțele chineze și ruse își oferă un avantaj decizional și privează comanda SUA de opțiunile disponibile. Operațiunile orientate spre decizie, precum cele întreprinse de RPC și guvernul rus, vor deveni probabil o formă importantă de conflict viitor, mai ales că întîlnirile ies din ce în ce mai mult din contextul unei lupte pe scară largă pentru supraviețuire, în care epuizarea inamicului devine factorul decisiv.

Spre sfîrșitul Războiului Rece, abordarea revoluționară a forțelor armate americane în ceea ce privește războiul de precizie s-a bazat pe tehnologiile moderne de transmitere a datelor, stealth și arme ghidate. Și inamicul se pregătește pentru un război bazat pe decizii. Un astfel de război s-ar putea dovedi a fi cel mai eficient mod de a folosi inteligența artificială și sistemele autonome în scopuri militare – poate cea mai avansată tehnologie de astăzi. Recompensele din operațiunile bazate pe decizii nu se aliniază la vechile scenarii de război de uzură care stau la baza planificării strategice a Pentagonului de astăzi. În conflictele în care informațiile și luarea deciziilor determină principalele direcții de efort, avantajul este oferit nu de puterea asupra inamicului, ci de propria adaptabilitate și stabilitate. Într-o confruntare informațională, cele mai bune decizii vor fi luate de comandant, a cărui capacitate de a face o alegere informată a tacticii va rămîne de necontestat și ale cărui forțe se vor adapta mai repede la noile condiții. Mai mult, forțe de adaptare mai bune pot împiedica și perturba procesul decizional al comandanților opuși.

Un set diferit de scenarii

Situațiile pe care Departamentul Apărării le are în vedere astăzi sînt, de exemplu, incursiuni scurte și intense în Taiwan și atacuri ale RF și RPC pe teritoriul aliaților baltici ai NATO sau asupra Coreei de Sud. În aceste scenarii sînt preferate navele, avioanele și formațiunile militare puternic armate și puternic apărate. Acestea sînt forțe puternice de lovire, dar construcția lor costă și nu este ieftin să fie menținute în stare de luptă. Datorită costului lor, aceste forțe nu sînt disponibile în cantități mari. Deoarece avem de-a face cu unități multifuncționale independente, nu este ușor să le remodelăm sau să le rearanjăm. Ca rezultat, fiind conceput pentru bătălii pe scară largă în teatrul de operații, actualele forțe americane nu se potrivesc cu un conflict care nu implică reguli. Dar un astfel de conflict poate fi impus de China și Rusia.

Divergența dintre planificarea strategică a SUA și natura fluidă a războiului sugerează că Departamentul Apărării are nevoie de un nou set de scenarii. Mai mult, ar trebui să pornească de la cea mai proastă opțiune pentru SUA.

Departamentul Apărării ar trebui să acorde prioritate informațiilor și scenariilor de luare a deciziilor, cum ar fi o blocadă prelungită sau o carantină a teritoriului sau insulelor aliate. Cum ar fi acțiunile inamicului din zona gri împotriva aliaților sau partenerilor noștri. Sunt posibile și așa-numitele operațiuni de interzicere în apele internaționale sau în spațiul aerian. În loc să escaladeze rapid în invazii canonice, aceste scenarii se pot intensifica și slăbi periodic pe o perioadă lungă de timp, pe măsură ce beligeranții încearcă să rezolve confruntarea. Din acest punct de vedere, conflictul în curs din estul Ucrainei este mult mai relevant decît perspectiva că tancurile rusești vor intra în Letonia în doar cîteva zile.

Deoarece atributele conflictului bazat pe decizie nu sunt reprezentate pe scară largă în armata americană de astăzi, aceste scenarii par să fie cele mai rele scenarii pentru Departamentul Apărării. Trecerea la scenarii bazate pe decizie va determina armata SUA să se reorienteze de la platforme și formațiuni monolitice mari la unități mai mici, fragmentate și sisteme autonome. Pe lîngă faptul că sunt mai ieftine de cumpărat și de întreținut, forțele dezagregate sunt mai ușor de regrupat în teatrul de operațiuni - ceea ce la rîndul lor le va spori adaptabilitatea și va oferi comandanților mai multe opțiuni.

Dacă Departamentul Apărării nu își regîndește scenariile și nu își rearanjează/ relochează forțele, succesele recente ale Chinei și Rusiei în zona cenușie din Marea Chinei de Sud sau Crimeea ar putea deveni norma - și armata SUA ar putea pierde. Ar fi păcat. La urma urmei, va fi o pierdere din cauza neglijării unor fleacuri pentru adversarii răbdători. Tot avantajul acestor adversari este că s-au pregătit din timp pentru un joc prelungit.


N.K.

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite