- 13-01-2016
- 0 Comentarii
- 124
- 0
Fluturii au lumea lor de zei cu ochi de miresme albastre şi cîntec de cocoşi la amiază. Să vină ploaia cît mai repede, să stingă dogoarea soarelui de pe carapacea melcului ieşit pe ring de dans – pe gardul unui hat de lucernă – de dragul mărului cu plozi de fructe multicolore şi cu cobzari de greieri, trecînd întîmplător pe aici pentru o brumă de singurătate şi susur de cimpoi de vorba cucului rătăcind de-aiurea. Fiindcă vara aşa este: cu miei de cuşma bunicului, ce aleargă unde nu crezi, adică pe pajişti cu stele de cucută, în buhăit de guşteri verzi, ca după o polcă, în bătaia Lunii. Nici somnul nu-i prinde pînă dimineaţa, cînd toate orătăniile din ogradă îşi cheamă stăpînii cu zgomotul lor de înaripate învăpăiate, hăulind la pian vrute şi nevrute, pentru un căuş de boabe de soare şi apă de la trei crai de luceferi de peste noapte, după o petrecere cu zîne, pe rîuri de ape albe de săpunaş şi lapte de mînzată .
Şi uite-aşa, ziua începe cu noi scrisori de fluturi aurii şi ploscă de aer dulce, ghirlande de miri şi mirese, troscotind, în veselia lor de păsări gureşe, cu paşaport de bine aţi venit la cişmeaua dorului, cu pîine de vetre întinse la amiaza cuptorului, cu mirodenii de vraja mării şi chihlimbar de rouă… Că fluturii au năpădit cerul cu feţele lor de fructe de armindeni pentru înjunghiat pepeni cu miez galben şi zîmbet de fecioară ce urmează a fi dusă în faţa altarului, pentru a rodi lumină de viaţă continuă, spre tot ce înseamnă dragoste pe pămînt.
ION MACHIDON,
preşedintele Cenaclului „Amurg sentimental“
-2.7 C