STRIPPER-UL CARE VĂ ADUCE PIZZA Pentru cei mai mulţi dintre noi, între profesiile de stripper şi gigolo nu e mare diferenţă. Nu este, însă, şi cazul lui Cristi Ursu. Sportiv de performanţă, coregraf, acrobat şi, nu în ultimul rînd, student la două facultăţi, la Drept şi la A.N.E.F.S., el îşi cîştigă existenţa ca stripper. Numai că, deşi specializat în roluri sado-maso şi de „bad boy”, numerele celui care a isterizat zeci de mii de femei sînt cu totul altceva decît o simplă despuiere. Show-ul lui presupune artă, forţă şi, bineînţeles, mult erotism. Are 23 de ani şi, vorba moldoveanului Stratan, se consideră norocos pentru că s-a născut de ziua lui. Adică pe 1 ianuarie. Dansează pe scenă de la 11 ani, de cînd a fost remarcat, fiind ulterior considerat o mare speranţă a dansului acrobatic. La 14 ani devenise o mică vedetă a Teatrului „Constantin Tănase” şi cîştigase numeroase premii la concursuri naţionale, dar şi din Ungaria, Germania, Austria. De asemenea, a început să fie, în ciuda vîrstei fragede, o prezenţă obişnuită în programele de cabaret ale cluburilor de noapte cu un număr de dans acrobatic. La 16 ani, a fost, practic, adoptat de cei de la Flamingo Boys, cea mai cunoscută trupă de striptease masculin de la noi, unde a rămas om de bază pînă în prezent. În tot acest timp, a practicat, după cum singur spune: „cam toate sporturile bărbăteşti, de la hochei, lupte, judo, mai multe stiluri de karate şi pînă la schi, atletism şi gimnastică”. A trecut la striptease pentru că „se cîştiga mult mai bine şi oricum cabaretul nu prea mai avea public”. De atunci a animat sute de petreceri private şi a dansat în nenumărate spectacole. Cristi este acum, deşi nu are decît 23 de ani, un adevărat „veteran” al stripteaseului masculin din România. Lucru cu totul surprinzător pentru meseria pe care o practică, el este, în viaţa de zi cu zi, un tip sobru. Iar asta, spune el, l-a salvat în numeroasele momente cu care s-a confruntat de-a lungul anilor şi în care nu ştiai ce să faci mai bine: să rîzi sau să plîngi? „Sîntem căutaţi la diverse evenimente, pentru lansarea unor produse comerciale. Apoi sînt spectacole, turnee în ţară şi în Bucureşti, în faţa a mii de femei. La Polivalentă au fost peste 6.000, la Sala Palatului, peste 4.000. Dar cele mai incitante sînt, bineînţeles, petrecerile private. Acum, de exemplu, cele mai multe comenzi pe care le primim sînt acelea în care ni se cere să interpretăm rolul unui băiat care livrează pizza. De asemenea, clientele cer şi poliţişti, doctori sau… faraoni. Eu, de exemplu, am numere de sado-maso. La aceste petreceri atmosfera se încinge cel mai rău şi, nu de puţine ori, am ajuns la situaţii tensionate, peste care trebuie să trecem cu răbdare. Nu mai vorbesc de cîte ori am fost zgîriaţi, ca să nu spun sfîşiaţi de-a dreptul. Pe fese, pe spate, asta ca să nu-ţi arăt urmele de pe abdomen, că te sperii. Dar, mai ales în provincie, au fost cazuri în care clientele pur şi simplu nu au vrut să ne lase să plecăm de la ele de acasă, voiau să ne sechestreze şi ne-a trebuit mult tact şi răbdare ca să reuşim să ne strecurăm afară. De hărţuire, ce să mai zic… De exemplu, într-o vară, timp de peste trei luni de zile, am primit cel puţin 20 de telefoane pe zi de la cineva care nu vorbea, pînă ce mi-am schimbat numărul”. O zi obişnuită din viaţa lui Cristi arată cam aşa: „La opt dimineaţa sînt la facultate. Pe la ora 13,00 mă duc la sala de forţă, unde stau două-trei ore. Plec la biroul de la firmă, unde, alături de Cornel, mă ocup de coregrafie, de muzică, de contracte şi de afişe. La ora 18,00 intru în repetiţii, pînă spre miezul nopţii. Am cîţiva ani de cînd nu am mai gustat pîine şi mănînc doar peşte, lapte, brînză şi multe fructe. Chiar dacă mulţi ne văd ca pe un fel de păpuşi masculine, eu, unul, sînt genul fidel, mai ales că iubita mea, Andreea, este tot ceea ce îmi doresc la capitolul femei”. Cristi este logodit cu fiica omului de afaceri Dumitru Puzdrea.

(va urma) Tache (Text preluat din volumul „Fiţe de şmecheri“)