,,Afară ninge liniștit/ Și-n casă arde focul/ Iar noi, pe lîngă mama stînd/ Demult uitarăm jocul/ E noapte, dar cine să se culce/ Cînd mama spune de Isus/ Cu glasul ei cel dulce?/ Cum S-a născut în ieslea cea săracă/ Iar boii peste el suflau/ Căldură ca să-i facă”…
Din păcate, noi nu avem BOI să sufle peste noi ca să ne încălzim, iar în bătătură nu-i căldură, nici apă caldă, în schimb avem facturi nenumărate, care te îngheață.
În urmă cu 33 de ani, la ora de culcare, soțul meu, îngrijorat să nu cumva să răcesc, îmi spunea: ,,Îmbracă-te bine, dragă, în pat e ca afară”. Soțul meu a plecat pe un tărîm mai ,,cald”, iar eu, privindu-mă acum în oglindă, văd imaginea ,,Babei cu 7 cojoace”. Îmi vine să rîd, dar mai ales să plîng, pentru traiul nătîng. Mă simt plină de ură pe factură pentru apa caldă și căldură care lipsesc din bătătură.
Știu că asta nu e bine, așa că mă voi spăla de ură cu apa din FÎNTÎNĂ:
Fîntîna noastră sacră
De fiecare seară.
Gustați și dumneavoastră,
Spălați-vă pe față,
Ce poate face omul,
Ce poate face-n viață.
În poarta curții noastre
De-un veac și de-o țărînă
Se află o chemare
Se află o fîntînă…

Decît să pierdem vremea
Cu fleacuri și lozinci
Din care nimic
Nu va fi să rămînă
Mai bine
Punem mînă de la mînă
Să săpăm o fîntînă
Izvoarele într-însa
Tresar de bucurie
Că vii sînt fîntînarii
Că apa lor e vie.
Noi o purtăm pe brațe
Ca nu cumva să moară

Din păcate, FÎNTÎNA lui A. Păunescu a secat, ca și speranțele noastre pentru un trai fericit... Poate că VIITORUL va fi, în sfîrșit, MĂRIA SA POPORUL. Deocamdată, PUNCT… și atît.
LILIANA TETELEA