Motto: „N-ai cum să te pierzi, şi nici să greşeşti Dacă în inima ta pe Isus Îl primeşti”…

Fericit omul bun, şi frumos, şi curat Isus Christos şi pentru el S-a rugat

Pe Muntele Măslinilor şi pe Cruce În urletele gloatei năuce.

Fericit cel ce pierde totul în viaţă Avere, trufie măreaţă –

Dar nu şi credinţa în Domnul Isus Care pe toţi ne iubeşte nespus.

Fericită femeia ridicată de îngeri la stele Din mocirla păcatelor grele.

Ea trupul şi sufletul şi-a pîngărit Dar totul se iartă, fiindcă s-a pocăit.

Fericiţi sînt acei care dau la sărmani Un blid de mîncare, o haină sau bani.

Nu-i lăsaţi cu mîna întinsă şi goală Ei vă judecă aspru, cu lacrimi şi boală.

Nimic nu vă costă să faceţi un bine Înmuiaţi-vă inima, nu vă fie ruşine.

Isus nu vrea jertfă, ci milă ne cere Iar mila e-un veşnic izvor de putere.

Fericiţi cei ce se roagă la pronia cerească Nu să ceară ceva, ci să mulţumească. Tatăl Ceresc nu primeşte petiţii Ca un funcţionar la ghişeu, vanitos şi ros de ambiţii.

El ştie prea bine ce ne lipseşte Nici o viaţă nu se termină în coadă de peşte.

Totul e limpede pentru Judecătorul Suprem Eu ştiu cum lucrează, mă smeresc şi mă tem.

Fericit cel ce-n zori de zi se trezeşte Şi păsările cerului, cu mîna lui, le hrăneşte.

Îşi împarte cu animalele pita Căci ochiul stăpînului îngraşă vita.

Le adapă, le vorbeşte cu drag Cheamă şi-un doctor, de-i vreun cîine beteag.

Apăraţi vietăţile firii de rele Poarta Raiului or să vi-o deschidă doar ele.

Acei ce ucid, sau torturează animale În lumea de apoi vor avea parte de chinuri infernale.

Fericiţi şi acei care zilnic cinstesc Pe mama şi pe tatăl lor pămîntesc.

Nici pe dinainte să nu le treacă Din chipurile lor – icoane să facă.

Să-şi iubească şi copiii daţi de Dumnezeu Sfîntul Pentru a se înmulţi şi a umple Pămîntul.

Fericiţi şi de-a pururi binecuvîntaţi Fie aceia care sînt oameni adevăraţi. Cei care au bun-simţ şi onoare Cei cu caracter nobil şi tare.

Fugiţi de lichele, ocoliţi pe nebuni Nu staţi cu gura căscată la moara lor de minciuni.

Iar dacă vrăjmaşul încă nu se dă dus Puneţi mîna pe bici, la fel ca Isus.

Nu-i contra Bibliei, sau dacă-i păcat Vi se iartă, că mult aţi răbdat.

Fericiţi chiar şi cei nefericiţi Fiindcă Domnul aşa ne încearcă, să ştiţi.

Iar după o grea întristare Negreşit, vine răsplata cea mare.

Fericiţi cei ce mor şi se duc la cei dragi Călăuziţi de o stea, precum biblicii Magi.

Atunci, ca-ntr-o pictură renascentistă Vor înţelege că moartea, de fapt, nu există.

Că lumea în care intrăm e mai bună Şi-n ea nu e loc de păcat şi minciună.

Ferice de cei care cred cu ardoare Că Dumnezeu nu a făcut nimic la-ntîmplare.

Aceste cuvinte să le citiţi Duminica, după ce la biserică vă spovediţi.

Cînd clopote plouă cu aur de sus Bucuraţi-vă! – spune Domnul Isus. 2 mai 2014