...că de dușmani mă păzesc singur, zice înțelepciunea milenară a românilor. Ce folos că sîntem deștepți dacă nu ne ascultă nimeni și dacă e atîta trădare între noi? Bunăoară, prietenia europeano-americană, care durează de 100 de ani, a ajuns într-un impas taman acum, cînd europenii și-au dat seama că șmecherii de americani le cam trag preșul de sub picioare cu războiul din Ucraina. S-au și zborșit la ei prin ziarul Politico, din care voi cita în continuare, dar dacă europenii nu iau taurul de coarne și nu dau cu yankeii de pămînt, vom trage cu toții ponoasele.
Cotidianul american World Street Journal scria pe 20 noiembrie despre modul în care s-au întețit schimburile comerciale dintre americani și europeni. Astfel, într-un articol amplu ni se explică ce ajutor extraordinar ne oferă nouă, europenilor, ca de fiecare dată, economia americană. „SUA au importat mai multe bunuri din Europa decît din China în acest an, o schimbare majoră față de anul 2010, cînd China a devenit partenerul comercial dominant al Americii. De la ceasuri elvețiene la mașini germane și articole de lux italiene, banii și produsele inundă piața de peste Atlantic mai mult ca niciodată. (...) Exporturile Germaniei către SUA au crescut cu aproape 50%, doar în septembrie. Moneda euro, slăbită de război, oferă firmelor europene un avantaj suplimentar pe vasta piață din SUA. De asemenea, companiile europene varsă resurse în America de Nord, inclusiv în Mexic, atrase de accesul la energie ieftină”. În acest context politico-economic, în care multe companii din Europa se mută în Statele Unite, acestea „au primit investiții străine directe în valoare de 74 de miliarde de dolari în perioada martie-iunie, de departe cea mai mare dintre toate țările, și în comparație cu 46 de miliarde de dolari pentru China, potrivit unui raport din octombrie al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică”.
După cum observați, investițiile europene și americane se retrag din China și „cresc exporturile companiilor germane de inginerie mecanică, un sector care angajează aproximativ un milion de oameni, cu aproape 20% mai mult în cele nouă luni pînă în septembrie, la 18 miliarde de euro. În schimb, vînzările sectorului către China au scăzut cu 3% în timpul perioadei, pînă la 14 miliarde de euro, potrivit Asociației Germane a Industriei Ingineriei Mecanice, sau VDMA, un grup comercial. (...) Investițiile străine directe europene în SUA au crescut cu 13,5%, pînă la aproximativ 3,2 trilioane de dolari anul trecut, față de un an mai devreme, potrivit datelor publicate de Departamentul de Comerț al SUA în iulie”, ne informează Politico. „Există obstacole din ce în ce mai mari de înfruntat în China, în timp ce SUA sînt deschise”, a declarat Ralph Wiechers, economistul-șef al asociației, referindu-se parțial la blocajele stricte recurente ale Chinei pentru Covid-19 în ultimul an. „Între timp, SUA se transformă într-unul dintre cei mai mari furnizori de energie și armată ai Europei, înlocuind Rusia ca furnizor de gaze naturale și ajutînd europenii să-și consolideze apărarea. Germania intenționează să cumpere 35 de avioane de luptă americane F-35, construite de Lockheed Martin Corp. Exporturile de servicii americane către Uniunea Europeană sînt în creștere, cu 17% în 2021, pînă la 305 miliarde de euro, echivalentul a 315 miliarde de dolari, potrivit datelor din UE”.
Ați înțeles ideea. Ei prosperă pe spinarea noastră, a fostului lor concurent economic. De chestia asta și-au dat seama pînă la urmă unii din europeni atunci cînd, scrie World Street Journal,  „noul program de stimulente fiscale al SUA pentru vehiculele electrice – conceput pentru a reduce dependența de componentele bateriilor chineze în timp ce abordează schimbările climatice – a declanșat proteste puternice din partea UE și a altor aliați americani care spun că politica discriminează producătorii lor.
Reprezentanții UE au declarat, într-un comentariu transmis în această lună Departamentului de Trezorerie, că stimulentele „alimentează o competiție dăunătoare pentru inputuri într-un moment în care atît SUA, cît și UE s-au angajat să coopereze mai strîns cu privire la reziliența lanțului de aprovizionare”. În timp ce guvernele protestează, companiile europene, de la producătorii de panouri solare pînă la producătorii de baterii, se grăbesc să profite de noile subvenții din SUA. Gigantul energetic italian Enel a anunțat săptămîna trecută că va construi o fabrică de celule solare în SUA, într-un proiect care ar putea costa peste un miliard de dolari, potrivit estimărilor ziarului american.
Acum, după ce am aflat despre bucuria americanilor referitoare la situația lor economică prosperă, reflectată de acest articol din WSJ, o să vedeți că acest ajutor american face mai mult rău decît bine. Principalul om care profită de pe urma fricțiunilor americano-europene se numește Vladimir Putin, care probabil e foarte încîntat de disensiunile dintre inamicii săi. Un înalt oficial declara, pentru ziarul german Politico, pe 24 noiembrie 2022, că „Europa acuză aliații americani că profită de pe urma războiului”, amintind că „înalți oficiali europeni sînt furioși pe administrația lui Joe Biden și acum îi acuză pe americani că fac avere din război, în timp ce țările UE suferă. Adevărul este că, dacă te uiți cu atenție, țara care profită cel mai mult de pe urma acestui război este SUA, deoarece vînd mai mult gaz și la prețuri mai mari și pentru că vînd mai multe arme”. Nu știm cine sînt acești înalți oficiali europeni pentru că ziariștii Politico, Barbara Moens, Jakob Hanke Vela și Jacopo Barigazzi nu ne spun, dar putem bănui că e vorba de parlamentari europeni cu funcții de conducere la Bruxelles. Acești oameni își dau seama că jocul Americii se poate întoarce împotriva ei. „Ne aflăm într-adevăr într-un moment istoric”, a declarat un oficial european, argumentînd că dubla lovitură a perturbării comerțului din cauza subvențiilor americane și a prețurilor mari la energie riscă să întoarcă opinia publică atît împotriva efortului de război, cît și a alianței transatlantice. „America trebuie să realizeze că opinia publică se schimbă în multe țări ale UE”.
Nu știu dacă Americii îi pasă prea mult de opinia publică din Europa, atîta timp cît investițiile și fabricile de pe continent se mută la ei acasă. În condițiile acestea, cetățenii europeni n-au decît să facă ce vor, mai ales că nu au în fruntea lor conducători care să știe cum să pună problema în fața văcarilor de peste ocean. Un exemplu în acest sens este răspunsul dat de SUA la aceste răbufniri ale europenilor. „SUA au respins plîngerile Europei. Creșterea prețurilor la gaze în Europa este cauzată de invazia Ucrainei de către Putin și de războiul energetic al lui Putin împotriva Europei”, a spus un purtător de cuvînt al Consiliului Național de Securitate al lui Biden, adăugînd că exporturile de gaze naturale lichefiate din SUA către Europa „au crescut dramatic și au permis Europei să se separe de Rusia”.
Vedeți bine că „Putin e de vină”, fiindcă el a început acest război absolut neprovocat, nebun fiind. Oare? O să vedem mai spre final dacă chiar așa este. Pînă atunci, germanii de la ziarul Politico scriu că „în timp ce încearcă să-și reducă dependența de energia rusă, țările UE se îndreaptă spre gazul din SUA, dar prețul pe care europenii îl plătesc este de aproape patru ori mai mare decît același cost al combustibilului în America. Apoi, există o creștere probabilă a comenzilor pentru echipamente militare de fabricație americană, deoarece armatele europene rămîn fără muniții și echipamente după trimiterea armelor în Ucraina. Totul este prea mult pentru oficialii de rang înalt din Bruxelles și alte capitale ale UE. Președintele francez Emmanuel Macron a declarat că prețurile mari ale gazelor din SUA nu sînt «prietenoase», iar ministrul german al economiei a cerut Washingtonului să dea dovadă de mai multă «solidaritate» și să contribuie la reducerea costurilor cu energia. Miniștrii și diplomații aflați în altă parte a blocului și-au exprimat frustrarea față de modul în care guvernul lui Biden pur și simplu ignoră impactul politicilor sale economice interne asupra aliaților europeni. Cînd liderii UE l-au abordat pe Biden din cauza prețurilor ridicate la gaze din SUA, în cadrul reuniunii G20 de la Bali, președintele american pur și simplu părea să nu conștientizeze această problemă, potrivit înaltului oficial citat mai sus. Alți oficiali și diplomați UE au fost de acord că ignoranța americanilor cu privire la consecințele pentru Europa este o problemă majoră”.
Bun. Vedem clar că americanilor nu le prea pasă de noi, cît despre faptul că președintele Biden nu conștientizează problemele noastre nu mă miră, fiindcă el are multe momente în care pare să nu știe pe ce lume se află, deși de fapt știe foarte exact.
Ca și cînd nu ar fi fost de ajuns tot ce a făcut pînă acum, SUA au promulgat o Lege de reducere a inflației (IRA) adică un pachet uriaș de taxe, climă și asistență medicală care a pus temerile legate de un război comercial transatlantic din nou pe agenda politică. Miniștrii comerțului din UE urmează să discute răspunsul lor, în timp ce oficialii de la Bruxelles elaborează planuri pentru un cufăr de subvenții de război de urgență pentru a salva industriile europene de la colaps. „Legea de reducere a inflației este foarte îngrijorătoare”, a declarat ministrul olandez al comerțului, Liesje Schreinemacher. „Impactul potențial asupra economiei europene este foarte mare”. „SUA urmează o agendă internă, care, din păcate, este protecționistă și discriminează aliații americani”, a declarat Tonino Picula, responsabilul Parlamentului European pentru relația transatlantică.
Un oficial american a subliniat că stabilirea prețurilor pentru cumpărătorii europeni de gaze reflectă deciziile pieței private și nu este rezultatul vreunei politici sau acțiuni guvernamentale americane. „Companiile americane au fost furnizori transparenți și de încredere de gaze naturale în Europa”, a spus oficialul. Capacitatea de export a fost, de asemenea limitată de un accident din iunie, care a forțat o instalație cheie să se închidă. Ce convenabil, nu-i așa? Ei, micuții, nu sînt de vină, ci piața privată și un „accident” care a diminuat producția.
La toate aceste atacuri economice ale „prietenilor” de peste ocean, ziarul german scrie că UE își pregătește răspunsurile, cum ar fi o mare forță de subvenție pentru a preveni distrugerea industriei europene de către rivalii americani. „Ne confruntăm cu o criză de încredere în problemele comerciale în această relație”, a declarat europarlamentarul german Reinhard Bütikofer.  „La un moment dat, trebuie să te afirmi”, a spus europarlamentarul francez Marie-Pierre Vedrenne. „Sîntem într-o lume dominată de lupta pentru putere. Cînd te lupți, dacă nu ești musculos, dacă nu ești pregătit atît fizic, cît și mental, pierzi”.
În culise există, de asemenea, o iritare tot mai mare în legătură cu banii care curg în sectorul american de apărare.  SUA au fost de departe cel mai mare furnizor de ajutor militar Ucrainei, oferind peste 15,2 miliarde de dolari în arme și echipamente de la începutul războiului. UE a furnizat pînă acum aproximativ 8 miliarde de euro de echipament militar Ucrainei, potrivit lui Borrell. De asemenea, reaprovizionarea unor arme sofisticate poate dura „ani” din cauza problemelor din lanțul de aprovizionare și producția de cipuri. Acest lucru a alimentat temerile că industria de apărare din SUA poate profita și mai mult de pe urma războiului.
Așadar, industria și economia Europei sînt la pămînt, relația cu Rusia, distrusă pentru cel puțin 20 de ani (ca să fiu optimist), a devenit dependentă în foarte mare măsură de SUA, are stocurile de armament golite, neputîndu-se apăra singură, moneda euro e slăbită, probabil că va începe exodul creierelor tinere și inteligente spre America, iar în fruntea UE sînt niște băieți incompetenți. Nu vi se pare că această jumulire a UE de către americani, seamănă foarte bine cu ce ne-au făcut ei nouă în ultimii 30 de ani? Mie așa mi se pare și nu mă bucur de răul lor, fiindcă este, de fapt, și răul nostru, dar mă rog să înțeleagă ceva din asta și să reacționeze corespunzător. Asta încearcă zilele acestea și președintele francez Emmanuel Macron, care efectuează o vizită de lucru în SUA, pentru a discuta despre această lege protecționistă americană. Una dintre măsurile potențiale ale Europei poate fi, conform France24, „aceea de a crea un act de protejare a industriilor verzi ale Europei. Conștient de faptul că Biden nu se va întoarce niciodată asupra acestui plan, care este un plan politic crucial, președintele francez va încerca să-și determine omologul american să accepte unele ajustări. Scopul este de a negocia scutiri pentru companiile europene, în special pentru producătorii de vehicule electrice, pe linia celor deja obținute de Mexic și Canada”. Dar, potrivit lui Villers, este puțin probabil ca administrația Biden să accepte cererile „celui mai vechi aliat al său”. „Este important să înțelegem și că acest lucru nu este în spiritul Statelor Unite, care și-au favorizat întotdeauna comerțul și economia în detrimentul altor puteri”, a explicat ea.
Pentru a calma tensiunile, Europa și SUA au înființat luna trecută un „task force”, care este programat să se întîlnească pe 5 decembrie. Dacă discuțiile eșuează, Legea de reducere a inflației ar putea deveni o piedică serioasă între Bruxelles și Washington DC. Comisia Europeană ar putea merge chiar pînă acolo încît să sesizeze Organizația Mondială a Comerțului. Dar acest proces ar dura cel puțin un an, conform Financial Times. În plus, UE, formată din 27 de state, are propriile diviziuni și interese interne atunci cînd vine vorba de menținerea unui front unit occidental împotriva Moscovei și de consecințele invaziei ruse a Ucrainei.
Acum, ca o posibilă explicație la toată situația asta și pentru a reliefa încă o dată faptul că poporul emigranților europeni de peste Atlantic ar face orice pentru bani și putere, inclusiv să permită dezastrul din 11 septembrie 2001 și să pună la cale – sau măcar să creeze – premisele izbucnirii războiului din Ucraina, am să fac referire la un document foarte interesant, publicat de ziarul suedez „Nya Dagbladet” și pe care l-a obținut printr-o „scurgere internă excep­țională de la think tank-ul RAND Corporation, cunoscut, printre altele, că a stat în spatele strategiei americane de politică externă și de apărare în timpul Războiului Rece. Se oferă o relatare detaliată a modului în care criza energetică din Europa a fost planificată de Statele Unite. Think tank-ul (un corp de experți care oferă sfaturi și idei cu privire la probleme politice sau economice specifice) RAND Corporation are o forță de muncă uriașă de 1.850 de angajați și un buget de 350 de milioane de dolari, are scopul oficial de a îmbunătăți politicile și procesul decizional prin cercetare și analiză”. Este legat în primul rînd de Departamentul de Apărare al Statelor Unite și este renumit pentru că a avut influență în dezvoltarea strategiilor militare și de altă natură în timpul Războiului Rece.
Documentul, care datează din ianuarie, recunoaște că politica externă agresivă care era dusă de Ucraina înainte de conflict ar împinge Rusia să fie nevoită să întreprindă acțiuni militare împotriva țării. Scopul său real a fost să preseze Europa să adopte o gamă largă de sancțiuni împotriva Rusiei, sancțiuni care fuseseră deja pregătite. Economia Uniunii Europene, afirmă acesta, „se va prăbuși inevitabil” ca urmare a acestui fapt, iar autorii săi se bucură de faptul că, printre altele, resurse de pînă la 9 miliarde de dolari vor reveni în Statele Unite și vor fi bine investite, iar tinerii din Europa vor fi forțați să emigreze. „Obiectivul cheie descris în document este împărțirea Europei – în special Germania și Rusia – și distrugerea economiei europene prin plasarea unor idioți utili în poziții politice pentru a împiedica aprovizionarea cu energie a Rusiei să ajungă pe continent”.
Documentul, care a fost catalogat de către grupul de experți de la RAND Corporation drept bizar și străin lor, este extrem de detaliat în ceea ce privește modalitățile de acțiune ale americanilor în Europa. Nu știu în ce a constat „scurgerea” sa în afara cercului de oameni care l-a creat, dar se potrivește extrem de bine lucrurilor care se întîmplă de la 24 februarie încoace, iar în ceea ce îi privește pe americani, eu îi cred în stare de orice blestemăție doar ca să-și stingă foamea de bani și de putere. Într-o atare situație nici nu știi cum să te comporți ca să te protejezi, ca țară, de lupta Marilor Puteri.
Mărturisesc că m-aș fi simțit mai liniștit dacă îi aveam în viață pe Vadim, pe Păunescu sau la putere niște oameni de cultura și inteligența lui Andrei Marga. Cum nu-i avem, ne rămîne doar să urmărim ce se întîmplă și să ne rugăm ca în 2024 să avem posibilitatea de a alege în funcții de răspundere oameni capabili să conducă țara prin vremurile tulburi pe care le trăim.
NICU MARIUS MARIN,
antreprenor HORECA