În anul 2007, la Editura Călăuza din Deva, sub îngrijirea poetei Mariana Pândaru, a apărut volumul de interviuri postum ,,Generație și creație”, al regretatului prozator, publicist și editor Valeriu Bârgău (1950-2006), soțul acesteia. Este vorba despre o carte document privind literatura generației de scriitori de dinainte de 1989, cuprinzînd interviuri luate mai multor scriitori tineri la acea vreme. Volumul a luat ființă în urma unui dialog profesionist între Vasile Sălăjan și Ion Cristoiu, care dezbăteau profilul scriito­rului de mîine... Nu era vorba de scriitorii angajați în preamărirea regimului comu­nist, ci, pur și simplu, de cei cu opinii și puncte de vedere diferite pentru programul unei literaturi moderne. Și zice autorul în cuvîntul său de început: ,,Cei doi interlocutori discutau idei extrem de interesante, rubricile pe care le țineam eu și Traian Coșovei în SLAST li se păreau bune, iar incomplete autorilor foarte tineri de pe întreg cuprinsul țării. Acestora li se cuvenea un spațiu în plus, în care ei să vorbească despre creațiile lor atîtea cîte erau, despre generația lor, li se voia o încăpere pe ușa căreia să se scrie: «Așa va arăta lumea de mîine, lumea literaturii române»”. Aceste cuvinte probabil i-au deschis apetitul autorului către interviu, ca metodă de dialog, după o studiere aprofundată a biografiei celor care urmau să răspundă întrebărilor. Nu cu scopul de a-i așeza în ierarhia valorică a istoriei literaturii, așa ceva era exclus din programul lui de lucru, ca strategie, ci de a afla de la interlocutorii săi care le era scopul pentru care și-au ales să urmeze un drum în literatură, precum și ce anume trebuia știut și pus în valoare pentru promovarea lor ca generație și o consacrare binemeritată. Despre interviurile apărute în Revista ,,Tribuna”, autorul precizează că acestea ,,au urmărit un fenomen în plină desfășurare și cristalizare a autorilor la tribună, tineri scriitori pe care numai o conștiință estetică mereu trează îi va putea «conserva» pentru lumea de mîine, pentru literatura română de mîine, spre care selecție pare să-și fi înzecit și însutit... «sitele», literatura devenind limba proprie omului modern”. Am redat aceste rînduri pentru a lămuri, pe de o parte, rostul interviului și, pe de altă parte, pentru ca generația de scriitori postdecembriști să știe la ce să se aștepte pentru ziua de mîine. De asemenea, ca să să afle cine au fost optzeciștii, cu cîtă seriozitate se așezau la masa de lucru și cu cîtă temeinicie își priveau demersurile literare, preocupați de consacrarea prin scrieri care să le onoreze numele în revistele literare. Din păcate, astăzi, vedem că, din cauza mediocrității unora, literatura a devenit un coș de gunoi, fiind transformată, astfel, într-o Cenușăreasă a spiritului neamului românesc. În rest, toată lumea e cu toată lumea, trăind și scriind într-o devălmășie greu de descris și de stopat.
Valeriu Bârgău, el însuși membru al Uniunii Scriitorilor din România, a dat dovadă de o percepție corectă a generației sale de prozatori și poeți. Și nu numai... Cunoscînd destul de bine biografia autorilor intervievați, el vine cu noi precizări în studiul introductiv, arătînd că volumul său este nu al unor visători, ci al unor scriitori implicați de-a dreptul în climatul literar autohton: ,,Unii fac interviu pentru că e un gen publicistic atractiv pentru cititori, alții pentru a aduce în paginile publicațiilor unele nume celebre, «investigațiile» în aceste cazuri fiind «utile» și, pînă la urmă, bune de uitat”.
Fără să dăm vreun nume din cei peste 50 de scriitori intervievați de el, vom remarca faptul că, în dialogul purtat, deși aceștia se dovedeau cu toții înzestrați în arta dialogului, nu a fost omisă partea artistică, cu slăbiciunile ei, lăsînd deoparte acele elemente care țin de sfera senzaționalului... Cartea este, prin biografia angajată, un produs literar elevat ca mod de gîndire și stil, ca gest tipografic demn de un studiu amănunțit. Se naște întrebarea: oare în zilele noastre să mai fie scriitori de notorietatea lui Valeriu Bârgău care să se aplece cu atîta dăruire asupra cărților confraților săi, militînd pentru o literatură socială fără implicare politică, așa cum a făcut-o el în ,,Generație și creație”? Nu întîmplător am pus această întrebare. Am pornit de la faptul că nu oricine poate stăpîni arta interviului, dacă nu are cunoștințele necesare despre cel pe care intenționează să-l facă partener de dialog și despre temele pe care și le-a propus spre dezbatere. În cărțile de interviuri pe care le-am citit, și nu sînt puține la număr, editate după 1989, miza lor literară e scoasă din context, din cauza slabei pregătiri profesionale, și de o parte, și de alta, constatîndu-se, adeseori, lipsa chiar a unei culturi generale, ceea ce face imposibilă realizarea unui interviu de nivel înalt.
Valeriu Bârgău a fost un profesionist în arta dialogului literar, bine pregătit, un literat de ținută, la care se adaugă meritele sale incontestabile de scriitor cu o gîndire călăuzită spre binele literaturii. Scriitorul își cunoaște potențialul de lucru și, vorbind autocritic, admite că e loc de îndreptare: ,,Recunoaștem, zice autorul, unele dialoguri au fost mai puțin interesante. Asta s-a datorat în primul rînd mie și, poate, într-o mică măsură, celor care au răspuns și n-au realizat șansa ce li se oferea”.
De reținut este faptul că cei ce vor să se implice în arta interviului și vor să facă o meserie din asta, îl pot lua ca exemplu pe scriitorul Valeriu Bârgău. Pentru acest lucru trebuie răbdare, har și priceperea de a trece prin sita rațiunii pe scriitorii aleși pentru interviu, așa cum sînt ei și nu pe sprînceană (obicei la ordinea zilei astăzi – n.n.), care să reprezinte societatea de mîine și pe cititorii săi.
Volumul ,,Generație și creație” este oglinda talentului unui scriitor fundamental, care, acum, cînd nu mai este printre noi, îl putem socoti farul interviului românesc din timpuri postdecembriste. Sintagmă care i se potrivește cel mai bine, întru aducere aminte pentru tot ceea ce a făcut pentru literatură și recunoaștere a talentului său de scriitor pentru vremuri viitoare și pentru toate timpurile, dimpreună cu ai săi. Pentru că acest scriitor chiar a crezut în prosperitatea unei lumi literare moderne.
ION MACHIDON,
directorul Revistei ,,Amurg sentimental”