Extaz poetic
  • 22-08-2023
  • 0 Comentarii
  • 249
  • 0

Adriana Apostol a publicat, în anul 2022, în cele două volume ale sale, ,,În suflet port un curcubeu” și ,,Călătorie prin universul iubirii”, o cantitate apreciabilă de versuri, scrise dintr-o stare romantică aparte, clădită după principii bonjuriste, acceptate ca un peisaj liric temperat, fără însă ca poeziile să beneficieze de o selecție profesionistă și nici de o prezentare critică scrisă cu discernămînt literar... Poeta dezbate în versurile sale o amplă paletă de teme, cu accent pe diversitatea frumuseților ce se petrec în natură și în iubire, caracteristice acelei părți de sensibilitate specifică oricărei poete care se visează în brațele unui făt-frumos călare pe un cal alb, pe o pajiște cu Luna la chindii... Scriind mai cu seamă despre iubire, autoarea își revarsă ca un torent de ploaie în plină vară, în ritm eminescian, sentimentele luminoase, încărcate de doruri și candori umane, relevînd o stare lirică specifică ființei umane dotate cu o chimie specială în a se manifesta poetic în orice moment al vieții și a cînta iubirea imaginată, uneori tardiv... Poeta cîntă din nostalgiile sale trecătoare, de moment, pe un timbru liric ce traversează meteoric veacuri de-a rîndul, generații și ape, dealuri și poiene, pentru ca, în cele din urmă, să-și găsească trăirile în propriul eu, în puritatea florii de cireș, de care albinele se prind ciucure, ca să-și afle liniștea tutelată de căldura proaspătă a primăverii, pentru cîteva secunde... Pentru hipersensibila poetă Adriana Apostol, inspirația este ca un fagure de lumină, trăind parcă tot ce se petrece dincolo de cortină, zugrăvind în culori suave imagini de flori poetice, prin construcții de rime ușoare, girate de muzicalitatea versurilor. Intenționat am dorit să ajungem în acest punct-cheie, pentru a lămuri și a scoate în evidență factorul primordial din construcția versurilor sale, remarcînd și aprobînd feminitatea lor. 

Poeziile autoarei surprind prin disponibilitatea artistică, la care conștiința harului poetic lucrează în beneficiul descrierilor majore, fără ca în unele cazuri să mai fie nevoie de o revenire.... Cireșul cu flori, la care am făcut referire, este un imn al bucuriei și al purității, o izbîndă a scrisului ei. Poemul este ca o rugăciune, poeta adresîndu-se acestui copac miraculos într-un limbaj tainic, folosind cele mai calde cuvinte. Îl publicăm în întregime, pentru efectul vizual, pictural, pe care-l are asupra ființei noastre, ca adepți ai unei retorici prestabilite. Publicîndu-l, la rîndul nostru, ne convertim naturii, considerînd că ne-am îndeplinit o datorie morală față de înaintașii noștri care, de la o generație la alta, s-au îngrijit ca miraculosul copac să fie nelipsit din orice colț de grădină sau de colină: ,,Plăpîndă floare de cireș,/ Grădina casei mi-ai ales,/ Să înflorești și-apoi să-mi dai/ Dulceața fructelor de mai.// Frumoasă floare de cireș,/ Parfumul tău ce-l simt ades/ M-ademenește în pridvor,/ Reînviind povești de-amor.// Cuminte floare de cireș,/ Te-am admirat cum înflorești,/ Cum îți deschizi, pe rînd, petale,/ În dansuri roz, amețitoare.// Stingheră floare de cireș,/ Cînd, la cosiță, te așezi,/ Îmi vine să te fur, pe seară,/ Să te ascund ca pe-o comoară,// Să fii, pe veci, numai a mea./ Minune cu parfum de stea,/ Cu dor te-aș prinde, fedeleș,/ Blînda mea floare de cireș.// Dar mă cuprinde un regret/ Și-o teamă că am să te pierd./ Te las, deci, în copacul tău,/ Să-mi bucuri sufletul mereu,/ Iubită floare de cireș,/ Ce curtea casei mi-ai ales” (,,Floarea mea de cireș”, pag. 13). Excelent poem, scris îngrijit, fără fisuri, ilustrînd frumusețea întregului nostru univers de viață divină.

Totuși, în poezia Adrianei Apostol se simte o anumită doză de narcisism... Nu este rău, dacă imaginea poetică este bine prelucrată estetic. Autoarea nu scrie poezie, face apostolat din poezie, și nu pentru a crea senzație, ci pentru a-și prezenta în versuri manifestul nemulțumirilor sale față de atîtea lucruri cu un final trist. E vorba de partea sentimentală din relațiile omenești. Astfel de momente găsim, de pildă, în poezia ,,Alegere” (pag. 61), pe care o publicăm ca remediu al omului aflat în fața faptului împlinit. Poemul oferă momente de meditație dintre cele mai solare, cu un sfîrșit fericit, de renaștere spre noi culmi de viață și încredere în evoluția omului: ,,Aleg să mă retrag pentru un timp,/ Să mă ascund în flori de anotimp,/ Să nu mai fiu părtașă la iubiri/ Ce-nmuguresc sub tristele-mi priviri.// Prefer însingurarea să o știu/ Și-n liniștea din sufletu-mi să scriu,/ În vers duios să îmi aștern simțiri,/ Să împletesc poeme din trăiri./ Iar slovele ce-n inimă le am/ Să încălzească, precum un balsam,/ Plîngînde suflete ce-au suferit/ Din amăgiri, din dor și din iubit.// Deci acum, pînă nu-i prea tîrziu,/ Să zbor pe-aripa gîndului pustiu,/ Căci orice zi în plus e un regret/ Pe care n-am să-l pot ține secret.// Dar am să-mi fac din el leagăn de dor,/ Înmiresmat cu boarea viselor/ Și voi spera în dimineți de-azur,/ Cu rouă proaspătă din suflet pur”.

Și totuși, poetei Adriana Apostol îi lipsește ceva: curajul de a se detașa de lucrurile simple, minore, în favoarea unui mesaj complex și a ideilor care derivă din atmosfera lucrurilor de substanță, ca filozofie și educație a gîndului prin lecturi intense, maximale.

ION MACHIDON,

Directorul Revistei ,,Amurg sentimental”



Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite