Jurnaliștii fac întotdeauna interviuri cu oamenii importanți ai planetei, indiferent că sînt notabili pentru cele bune sau pentru cele rele. Un jurnalist adevărat are tot interesul de a aduce la cunoștința publicului gîndurile și explicațiile celor pe care-i intervievează. Cum s-ar spune, o fac pentru că oamenii au dreptul să știe, așa cum ciripesc domnișoarele cu microfon cînd aleargă cu cameramanii pe stradă după diverși indivizi.
Ca jurnalist trebuie să investighezi, să afli lucruri legate de subiectul despre care scrii, să te comporți ca un detectiv pentru a aduna probe cu care să-ți susții articolul. Cel puțin așa era la începuturile profesiei de jurnalist și așa am văzut eu prin filmele americane. Nu scrii doar despre partea ta de adevăr într-un conflict, ci te duci să vezi ce are de spus și adversarul, pentru ca astfel să-i înțelegi acțiunile și să-l prezinți publicului tău. Faci asta dacă consideri că urmăritorii tăi au dreptul să judece cu mintea proprie situațiile pe care le supui spre analiză, altfel e doar propagandă.
Probabil din motivele descrise mai sus, jurnaliști importanți ai Americii, ca Barbara Walters și Mike Wallace, au intervievat la vremea lor oameni care se aflau foarte clar de partea dușmanilor SUA. Așa se face că doamna Walters a făcut în anul 1977 un interviu cu Fidel Castro și apoi cu Ghadaffi, iar
M. Wallace cu Ayatolahul Khomeini și, mai tîrziu, cu Manuel Noriega, fostul lider militar al statului Panama. Toți acești oameni erau considerați de către statul american, la vremea interviurilor, drept răul încarnat. Cu toate astea, nimeni nu i-a martelat public pe cei doi jurnaliști americani pentru că s-au dus să le ia interviu celor menționați mai sus.
Mă întreb: atunci de ce i-au sărit cu toții la gît lui Tucker Carlson pentru interviul cu Vladimir Putin, pe care l-a publicat joi noapte pe internet? De ce soția fostului președinte Bill Clinton (ăla care murdărea rochițele angajatelor de la Casa Albă și mințea cu nerușinare judecătorii Curții Supreme de Justiție ai țării sale) l-a făcut pe Carlson „idiot util” pentru acest interviu, folosind o expresie lansată acum un secol de V.I. Lenin? Păi ea dacă urăște rușii, cum dă citate din eroii lor? I-o fi plăcînd comunismul?
Trecînd peste jignirile unei cucoane care s-a dorit a fi președintă a SUA (ferească Dumnezeu!), în Uniunea Europeană a slugulițelor Unchiului Sam s-a găsit Guy Verhofstadt, fost prim-ministru belgian și actual membru al Parlamentului European, să ceară UE să analizeze impunerea unei „interdicții de călătorie” lui Carlson, pe care-l descrie drept „un purtător de cuvînt” al fostului președinte Donald Trump și al lui Putin, adăugînd: „Deoarece Putin este un criminal de război și UE sancționează pe toți cei care îl asistă în acest efort, pare logic ca Serviciul de Acțiune Externă să-i examineze și cazul”.
Dumneavoastră înțelegeți ce scriu eu aici? Nenea asta belgianuʼ o fi în toate mințile? Tocmai a cerut interzicerea dreptului de circulație a unui cetățean fiindcă e „purtător de cuvînt al lui Donald Trump și al lui Putin”. Hai să interzicem și noi atunci dreptul la liberă circulație al purtătorului de cuvînt al Ursulei von der Leyen, fiindcă mie mi se pare că e unealta americanilor în Europa.
Ce scriu, de fapt, este că interviul jurnalistului american a stîrnit viermuiala „dracilor” din lumea progresistă. Politicieni, muncitori (nu-i pot numi jurnaliști oricît m-aș strădui) la ziarele care se consideră „mainstream” adică cele care dau linia generală a „politicii bune” a lumii, s-au unit cu toții împotriva lui Tucker Carlson făcînd mișto de interviul lui, acuzîndu-l că e pe mînă cu Putin, trunchiind sensul unor întrebări pe care le-a adresat și scuipînd foc și otravă pe gură și pe nări ca niște balauri furioși, încercînd să minimizeze și să deturneze atenția de la cele spuse de Putin. Probabil, ca și mine, vă întrebați de ce fac asta. E o reacție de om speriat, după mine. Sînt speriați că cele spuse de Putin ar putea să-i facă pe oameni să înceapă să-și pună întrebări, să verifice cele spuse de președintele rus și să ajungă la concluzii periculoase, de genul: americanii i-au pus pe ruși cu spatele la gard extinzînd NATO și apoi se mirau că rusul a intrat în Ucraina; armele și banii trimiși Ucrainei nu au reușit să le aducă acestora victoria – atunci noi de ce am plătit? – îi vor întreba cetățenii, iar ei nu vor să le răspundă.
Să vedem acum ce s-a întîmplat la interviu. Înainte de asta, jurnalistul american a spus că el consideră necesar să vorbească cu Putin, fiindcă așa i se pare corect, deși Serviciile Secrete americane l-au blocat de cîteva ori pînă acum. A spus că nu ne îndeamnă să credem ce va spune Putin, ci să judecăm cu propriile noastre creiere vorbele președinteluui rus, să le verificăm și apoi să tragem singuri concluziile. Cu alte cuvinte, „vă pun pe masă informația, prelucrați-o voi, comparați-o cu ce vă servește zilnic propaganda și vedeți cine minte”.
Să pui în mișcare creierele amorțite ale publicului este extrem de periculos pentru orice propagandist de pe lumea asta, pentru că își pierde obiectul muncii, ba ar putea să-și ia și niște ciomege pe spinare de la cei care vor descoperi că au fost duși de nas. Nu zic că Putin e vreo ușă de biserică; spun doar că e mult mai pregătit să conducă Rusia decît e Ursula să conducă UE sau Biden America, iar asta pentru noi asta e foarte rău.
Interviul a avut loc într-o sală în care decorul era foarte interesant aranjat. Astfel, președintele Rusiei și jurnalistul american ocupă două scaune aflate de o parte și de alta a unei măsuțe de cafea. Sînt, așadar, aproape unul de altul. Dacă vă amintiți cum l-a primit același președinte rus pe Emanuel Macron la începutul războiului din Ucraina, la o masă lungă cît o zi de post, sugerînd în mod clar distanța dintre ei, e clar că pe T. Carlson îl socotește mult mai apropiat decît pe Macron. Mai apropiat în planul ideilor și al culturii, desigur.
Prima întrebare adresată rusului a fost aceea privind motivele invadării Ucrainei. Răspunsul lui Putin a început cu un preambul de vreo 30 de minute în care i-a făcut lui T.C., o sinteză a istoriei Ucrainei și a Rusiei care pentru mine nu a fost o noutate, iar pentru dvs, cititorii Revistei „România Mare” nici atît, întrucît am găsit în arhivă un articol în patru părți exact despre asta, intitulat „Rădăcinile unui război”, pe care sînt convins că l-ați citit.
După expunerea impresionantă a istoriei Ucrainei, care a stîrnit comentariile admirative ale spectatorilor americani, ba chiar și caterincă de genul: „credeți că Biden ar putea susține o lecție de istorie americană ca Putin?”, urmată de hohotele de rîs ale celorlalți, președintele rus aruncă neglijent prima informație conform căreia Ungaria și România pierd teritorii care sînt înglobate mai tîrziu de către sovietici la Ucraina, susținînd astfel teoria conform căreia țara lui Zelenski e un stat creat artificial. Întrebarea lui T.C. a venit imediat: „Credeți că Ungaria ar avea dreptul de a-și recupera teritoriile?”.  Nu a spus România și Ungaria, ci doar Ungaria, probabil ca să-l bage în cofă pe premierul maghiar și să se facă simpatic europenilor. La răspunsul diplomatic al lui Putin că el nu știe ce să răspundă la această întrebare, deși sînt sigur că în mintea lui striga „Da, da, bineînțeles că asta ar trebui să facă!”, Carlson duce chestiunea mai departe: „L-ați sfătuit vreodată pe președintele Orban să facă așa ceva?”. Ce s-o fi așteptat să-i răspundă Putin? „Da domnule, i-am zis, l-am îndemnat, ba chiar l-am și sfătuit cum să procedeze!”. Firește că acesta a negat.
Mai departe, ofițerul de informații, adică președintele rus, îi povestește lui Carlson, folosindu-se de decorul în care se aflau (ales anume, sînt sigur de asta), despre discuțiile pe care le-a avut exact în acele încăperi cu președinții Bush (tatăl) și cu Bill Clinton, despre crearea unei arhitecturi mondiale de Securitate, cît și despre cererea sa de a intra în NATO! Inițial, fiecare din aceste cereri ale sale fiind acceptate de către președinte pentru a fi în cele din urmă refuzate sub presiunea Serviciilor Secrete americane și ale echipei sale. Ca urmare, a invadat Ucraina pentru a apăra interesele țării sale, ceea ce e adevărat. Pe de altă parte sugerează foarte clar americanilor că președinții lor din ultimii 20 de ani au fost niște marionete în mîinile altora.
Interviul continuă și Carlson îl întreabă de ce a ocupat Crimeea, răspunsul lui Putin fiind cel pe care-l știm cu toții: „Puterile europene au semnat ca garanți ai păcii din Donbass, dar nu s-au ținut de cuvînt, iar Ucraina a refuzat să implementeze hotărîrile acordurilor. Nu stiu dacă SUA cunosc această situație, dar președintele Ianucovici a fost de acord să organizeze alegerile cerute de oamenii de pe Maidan, deși era clar că le va pierde. Atunci mă întreb: de ce au făcut lovitura de stat și au atacat civilii din Crimeea? De ce să facă asta cînd totul se putea face legal, fără să piardă Crimeea? După căderea URSS nu am fost de acord cu extinderea NATO și cu intrarea Ucrainei în această organizație. Le-am tot cerut partenerilor noștri să nu facă asta, iar ei ne-au ignorat”.
„Puteți opri războiul acum?” – a fost următoarea întrebare. Ca să răspundă, președintele rus a trebuit să-i explice lui Tucker Carlson că nu și-a atins încă obiectivul de a denazifica Ucraina, unde există încă monumente și sărbători dedicate unor foști colaboraționiști naziști vinovați de crime de război. „Pe de altă parte – a zis Vladimir Putin – ca să oprim războiul e necesar ca SUA să nu mai susțină Ucraina cu arme”. Asta chiar m-a amuzat, fiindcă nu mi-l imaginez pe Biden cum dispune așa ceva.
Mai departe, Carlson a întrebat: „Cînd ați vorbit ultima dată cu președintele Biden?”. „Nu-mi amintesc” i-a zis Putin, ceea ce l-a făcut pe american să izbucnească în hohote de rîs. Putin a privit un pic șocat impertinența omului din fața lui și i-a zis foarte calm: „Nu țin minte toate lucrurile astea. Am probleme mai importante la care să mă gîndesc”. În traducere, „Nu dau doi bani pe Robinet Biden ăla al vostru, nu mă mai plictisi”. „Totuși, a insistat T.C. de ce nu ați vorbit cu el? De ce nu ați căutat să găsiți o rezolvare a conflictului?”. Răspunsul lui Putin a venit imediat: „Avem contact prin diverse agentii, dar vă întreb: ce e de rezolvat? Dacă vrei să oprești luptele, trebuie să nu le mai dai arme ucrainenilor și apoi putem discuta despre pace. De ce să-l sun? Să-i spun ce? Să-l rog ce? Să nu le mai dea arme ucrainenilor?”.
Următoarea întrebare a venit logic și s-a referit la pericolul fluturat de oamenii NATO despre cum Rusia va ataca NATO și țările din Europa, ba chiar l-a întrebat direct dacă va ataca Polonia. Putin i-a răspuns: „Dacă Polonia atacă Rusia, da. Altfel noi nu avem nici un interes acolo. De ce să facem asta? Dacă cineva vrea să trimită trupe regulate în Ucraina atunci da, vom avea motiv pentru un război. Chiar nu ai ce face cu soldații tăi? Tu, America, ai probleme cu emigrația, cu economia, nu ai altceva de făcut decît să te bați în Ucraina în loc să negociezi cu Rusia?”.
Un moment frumos a fost atunci cînd Putin a fost întrebat cine a distrus conducta Nord Stream 2, iar acesta a răspuns în engleză „you”, care înseamnă atît „voi” cît și „tu”, ceea ce l-a făcut pe jurnalistul din fața lui să izbucnească în rîs și să-i replice că nu el a făcut-o fiindcă are un alibi pentru asta. Apoi, la răspunsul președintelui rus că a fost mîna CIA și a NATO, Carlson l-a întrebat dacă are probe, iar acesta i-a spus ceea ce știam cu toții de la Simon Hersh, și anume „În cazuri din astea se caută persoanele interesate, dar mai ales cele care au posibilitatea tehnică să o facă”.
Un alt punct interesant l-a constituit întrebarea lui Tucker Carlson dacă președintele rus crede că Zelenski are puterea de a negocia pacea cu el. „E președintele Ucrainei, cred că poate” i-a răspuns Putin foarte serios, deși i-am simțit ironia din spatele răspunsului.
Concluzie
După ce am urmărit tot interviul, eu zic așa: pre­ședintele Rusiei s-a adresat în principal cetățenilor americani. Le-a spus punctul lui de vedere argumentat cu probe binecunoscute de toată lumea. A povestit în 40 de minute istoria de 1000 de ani a Ucrainei și a Rusiei, fără bilețele în față, ceea ce denotă cunoștințele în domeniu pe care le are și care, din păcate, conducătorilor noștri le lipsesc. Mă refer la cele despre istoria propriilor țări, fiindcă e firesc pentru corigenții și repetenții care ne conduc să nu le aibă. Apoi, le-a explicat americanilor și nouă, celorlalți, că a intrat în Ucraina fiindcă americanii l-au împins la asta prin extinderea NATO și mai ales prin luarea în considerare a candidaturii Ucrainei la NATO după summit-ul din 2008 de la București. A repetat de o mie de ori că încă de la început s-ar fi oprit dacă la negocierile de pace de la Istanbul ucrainenii ar fi semnat propunerea de pace pe care tot ei o scriseseră și nu s-ar fi lăsat influențați de Boris Johnson al Angliei să continue războiul. Ce-o face acuma prim-ministrul britanic e inutil să ne întrebăm, fiindcă probabil nici el nu știe.
Putin a continuat spunînd că e pregătit oricînd de înghețarea conflictului și de negocieri de pace cu americanii (nu cu Zelenski), cu condiția ca aceștia să înceteze a mai sprijini Ucraina cu arme, ba chiar și-a permis să-i ia un pic peste picior cînd jurnalistul american i-a spus că sînt mercenari americani care luptă cu armata lui, întrebîndu-l direct: „Dar ce, voi, americanii nu aveți altă treabă?”.
Una peste alta, Putin le-a explicat tuturor versiunea lui asupra lucrurilor și o să vedem în următoarele săptămîni ce efect va avea acest interviu în conștiințele oamenilor fiindcă explicațiile complete și susținute pe care le-a dat pot fi ignorate doar de cineva fără creier. Mă deranjează că nu există nici un conducător occidental care să-i răspundă cu probe și în același fel.
Faptul că Tucker Carlson a putut să facă acest interviu cu Vladimir Putin ține în primul rînd de faptul că președintele rus a fost de acord cu asta, după ce a refuzat zeci de alți jurnaliști occidentali. De ce i-a refuzat? Probabil fiindcă știa că sînt niște ciurli-burli cu care nu va putea purta o discuție în care să-și lanseze mesajul care dorea să fie ascultat de poporul american în primul rînd. Pentru Putin era imperios necesar să nu fie întrerupt atunci cînd explica și a știut că domnul Carlson, absolvent de istorie și un conservator ca și el, e singurul capabil să-i înțeleagă mesajul și să-l lase să-l transmită, ceea ce ceilalți nu ar fi făcut.  Pe lîngă toate astea s-ar putea să mai fie ceva: anume faptul că dacă Donald Trump cîștigă alegerile în SUA, Tucker Carlson s-ar putea să fie vicepreședinte, după cum a spus Donald Trump junior pe 19 ianuarie a.c., fiind citat de ziarul The Economic Times. Așadar, cred că un alt motiv al acceptării lui Tucker Carlson a fost și faptul că acesta reprezenta ceva în fața lui Putin și anume sistemul din care face parte Donald Trump, cu care președintele rus s-a înțeles atît de bine.
Ah, să nu uit: aflu că, la aceeași oră la care Tucker Carlson difuza online deja celebrul său interviu cu președintele rus, lui Joe Biden i se organizase o conferință de presă care să distragă atenția de la postarea lui T. Carlson. Tot ceea ce a atras însă au fost comentarii de genul: „Nu ne putem uita, fiindcă momentan sîntem ocupați cu interviul lui Putin. Revino mai tîrziu”.
IOAN TEODOR