Iată că a venit toamna... Frunze galbene au început să cadă din pomi ca niște bănuți de aur zornăind la adierea vîntului stîrnit de zborul păsărilor călătoare... E o toamnă care a început cu un soare molatic, strălucind peste frunți de dealuri și coame de păduri scăpate de dinții fierăstraielor înfierbîntate, aducătoare de cît mai mult profit jefuitorilor aurului nostru verde... Da, a venit toamna, dar nu așa cum știm noi că a fost în copilăria noastră, cu dealurile pline cu livezi și podgorii întinse... Cu copiii țării frumos îmbrăcați în haine de sărbătoare, pășind pragul școlii, cu sălile de clasă amirosind a var proaspăt și mobilier nou, cu cărțile ieșite recent din teascurile tipografice pe bănci, așteptați de dascălii lor cu bucuria revederii după lunga vacanță de vară... Acum, parcă totul e un strigăt de durere, un plîns continuu, din cauza coronavirusului și a deciziilor luate pe genunchi de cei de la putere, care, mai nou, susțin obligativitatea vaccinării tuturor, de la elevi la cadrele didactice, de la măcelar la țăranul care trăiește ca vai de el, în grija lui Dumnezeu. Pentru că acest capitalism în care trăim, importat și instaurat strîmb, a reușit, cu pași mărunți dar siguri, să distrugă totul de pe aici, o țară, un popor... A venit toamna, pentru unii cu bucurii, iar pentru alții, cei mai mulți, cu frica în suflet de teama valului patru de pandemie, care ar fi mult mai grav decît cele precedente, curățînd tot ce-i iese în cale, bărbați și femei, tineri sau bătrîni... Am fost bombardați cu știri amețitoare, care au panicat lumea. În mediul virtual, unde, în general, tot omul se bucură de libertate, sînt discuții contradictorii, unii preferînd să se certe ca la ușa cortului, și mai puțin să aducă în atenția publică știri concrete privind coronavirusul. Oamenii vor să scape de coșmarul acesta și să nu mai privească de după perdele, cu masca pe figură, trecerea ambulanțelor care au împînzit străzile. Necazul mare este că nu se vrea a se pune capăt acestui tărăboi, și nici a se spune cine este vinovat pentru toată povestea asta tristă. Așa se scrie istoria, cu știri mărunte și seci, dar cu mare impact social. Important este de văzut cine sînt acești răufăcători care au băgat toată planeta în fibrilație, că de mai bine de un an numai de morți și vaccinuri auzim, dar de vreun vinovat pentru această pandemie nici o vorbă. Din păcate, zilnic mor oameni din cauza sărăciei, a boilor ce-i macină pe capete și, în ultimul timp, cei mai mulți, se spune că din cauza coronavirusului. Dar doar să spui și să oferi date statistice nu credem că e suficient... Dacă s-ar comunica la nivelul înțelegerii tuturor categoriilor de oameni, dacă nu s-ar exagera și s-ar face lumină în acest sens, toată lumea ar lupta pentru eradicarea fenomenului, și nu s-ar mai stîrni controverse pe această temă. Pînă atunci, pare că trăim în incertitudine... Există Covid, sau ba? În afară de vaccin, mai există tratamente împotriva bolii? Medicamente specifice se găsesc în spitale? Românii au acces la ele în farmacii, cu prescripția medicului, pentru a se trata pînă să ajungă direct la ATI? De ce ard bolnavii din spitale? Cine se face vinovat? Va ști vreodată omul de rînd, în simplitatea lui, la ce să se aștepte într-un viitor mai îndepărtat? Că de plecat de pe lumea asta, tot va pleca, de Covid sau nu, căci fiecare sîntem datori cu moarte, dar nu în felul acesta... Întrebări de bun-simț, zicem noi. O fi sau nu Covid, lumea merge mai departe, iar specia umană nu va dispărea, chiar dacă tacit se lucrează la decimarea ei. Așadar, că vor veni sau nu alte valuri de pandemie, de oricare origine ar fi ea, omul are nevoie de adevăr și, nu în ultimul rînd, de sănătate, iar ceea ce ni se întîmplă acum, numai sănătate nu se poate numi!
ION MACHIDON,
directorul revistei ,,Amurg sentimental”