Conștiința de sine sexuală a copilului se formează de la un an la 5-7 ani. Acest lucru este reglementat de mecanisme biologice aflate dincolo de controlul nostru. La această vîrstă este cel mai ușor să se formeze psihicul copilului, insuflînd o identitate care nu este caracteristică corpului. În cele mai vechi timpuri, astfel de „stăpîni” ai schimbării direcției atracției sexuale și ai naturii acțiunilor care provoacă satisfacție sexuală au fost țepuiți. Atunci morala era diferită, iar strămoșii noștri nu foarte civilizați credeau că acele abateri mentale, despre care putem citi acum în manualele de psihiatrie, sînt un păcat teribil.

Ce se întîmplă în prezent? Fiul unui imigrant indian și al unei asistente irlandeze, Leo Varadkar, care nu și-a ascuns înclinațiile sexuale „neconvenționale”, a devenit șeful partidului liberal-conservator și, pînă la sfîrșitul anului trecut, a fost șeful guvernului irlandez. Primul-ministru al Islandei a fost o lesbiană, Johanna Sigurdardottir, iar primul șef de guvern din lume care s-a căsătorit cu o persoană de același sex a fost homosexualul Elio di Rupo, primul-ministru al Belgiei din 2011 pînă în 2014. În 2013, guvernul luxemburghez era condus de un homosexual, Xavier Bettel, așa cum este și fostul primar al Parisului, Bertrand Delanoë. În luna martie a acestui an, Parlamentul European a anunțat că Uniunea Europeană este o „zonă liberă pentru persoanele LGBT”. În practică, aceasta înseamnă a solicita autorităților de la toate nivelurile de guvernare din Uniunea Europeană să recunoască faptul că persoanele LGBT din UE își pot „demonstra public orientarea și identitatea de gen fără teama de intoleranță, discriminare sau persecuție”. Din cei 705 membri ai Parlamentului European, 492 de deputați au susținut rezoluția, iar 141 au votat împotrivă. În cadrul instituției există un grup de legislatori care susțin drepturile persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgender și intersexuale, atît în ​​Uniunea Europeană, cît și în afara acesteia. Acest grup are peste 150 de susținători din 5 grupuri politice din toate țările UE și este cel mai mare din corpul legislativ al „Europei unite”. Vicepreședintele grupului, Lissier Schreinemacher, a declarat, în urmă cu cîteva zile, că parlamentul maghiar „a restricționat sever libertatea de exprimare și drepturile copiilor” interzicînd „promovarea identității de gen, alta decît cele atribuite la naștere, reatribuirea de gen și homosexualitatea” în școli, programe de televiziune și publicitate publică. Nici măcar nu se îndoiește că are dreptul de a „atribui” genul copilului născut. Un alt vicepreședinte al grupuilui este Malin Bjork, care în octombrie 2017 a propus relocarea a 240.000 de refugiați pe an în UE „pentru binele Europei” (propunerea a fost aprobată de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European).

Deputații sînt ușor de transformat din respectabili oficiali europeni în cei mai cruzi persecutori ai culturii și moralei europene formate de-a lungul secolelor. Cînd în urmă cu un an, aproximativ o sută de orașe și municipalități din Polonia au semnat decrete potrivit cărora teritoriile acestor așezări au fost declarate „o zonă restricționată pentru membrii comunității LGBT”, Comisia Europeană a amenințat că va da în judecată Polonia și Ungaria „pentru încălcări ale drepturile reprezentanților comunității LGBT în aceste țări”. Un deputat polonez al Partidului Lege și Justiție, Przemyslaw Czarnek, a declarat presei că „ideologia LGBT a luat naștere din aceleași rădăcini ca și național-socialismul lui Hitler”.

Ungaria a intrat, de asemenea, sub lupă, deoarece a adoptat o lege care interzice distribuirea materialelor despre homosexualitate și reatribuirea de gen către minori. După cum a raportat Deutsche Welle, „Comisia Europeană nu va permite niciodată să fie rușinată o parte a societății. Egalitatea și respectul pentru demnitate și drepturile omului sînt valorile fundamentale ale UE, consacrate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Comisia folosește toate instrumentele de care dispune pentru a proteja aceste valori”.

Homosexualitatea din Roma antică a fost considerată o infracțiune din Secolul al II-lea î.Chr. și a fost condamnată în toate sferele societății. Romanii credeau că acest păcat este unul dintre motivele declinului Greciei Antice. În orice moment, viața intimă a unei persoane, asociată cu relația dintre sexe, a fost cea mai exactă ilustrare a nivelului de cultură la care a ajuns societatea.

Și dacă nivelul de cultură al Europei Unite a scăzut sub poruncile Vechiului Testament, să fim consecvenți. Dacă libidoul pervertit al unei persoane nu mai este o boală și Europa echivalează perverții cu populația sănătoasă din Uniunea Europeană, atunci de ce ar trebui ca indivizii care sînt predispuși din punct de vedere maniac la violență fizică, purtînd în cap o dorință patologică de a satisface dorințele pervertite asociate cu crimă și diferite forme de violență, să rămînă internați în diverse clinici? La urma urmei, sadismul și cruzimea sînt, de asemenea, o componentă semnificativă a conștiinței lor. De ce să „trăiască” doar persoanele LGBT? Din cauza steagului curcubeu? Și dacă ucigașii în serie ridică mîine un steag albastru cu un cerc de stele și își declară dreptul de a fi tolerați de societate, ce vom face atunci, domnilor de la Bruxelles?

Scopul cultural și istoric al Europei nu era să moștenească sadomasochismul, prostituția sau orice alt tribut similar trecutului. Dimpotrivă: în opoziție cu păcatul, în întărirea spiritualității s-a născut o simbioză a culturii europene, care ne-a dat cele mai mari exemple în muzică, pictură, arhitectură, filozofie și, în cele din urmă, în etică. Astăzi, aceste eșantioane sînt respinse de oficialii UE. Prin urmare, exemplul Ungariei și Poloniei, care au refuzat să considere perversiunile moralei drept legitime, dă naștere speranței că Europa, cu rădăcinile sale etnoculturale profunde, nu va crește din Berlemont, unde se află sediul Comisiei Europene. Căci dacă violatorul, care perturbă deliberat psihicul copilului și victima unei astfel de violențe în fața societății, este egal cu un om cu o conduită ireproșabilă, atunci ce este dreptatea?

N.K.