gîndul mi-i măcinat, că sînt sărman şi mafioţii îşi bat joc, pe faţă, de săracii acestui neam, despre care nici Dumnezeu nu ştie unde-i va duce, la ce rezultat anume…

n-am să scriu, după cum nici n-am să vorbesc despre neînţelegerile mele cu lumea modernă, în care drogul este ceaiul de dimineaţă, somniferul de peste noapte, iar armele, o modă pentru cine vrea să ucidă cu sînge rece

şi-n fiecare zi sînt condamnat la pierzanie, de unii şi de alţii, că am pielea albă, că am pielea neagră, şi că am învăţat, în limba lui Eminescu, cum se moare din dragoste de oameni, cum se moare pentru ţară – bobul ei de grîu să fie dulce

chiar dacă legile sînt cum sînt şi nu-s de partea mea de nici un fel, pentru că statul mă persecută, pentru că statul mă tratează ca pe un infractor periculos, care nu ştie decît a tîlhări, fără să-mi ia în seamă poeziile patriotice, patria mea, pentru care sînt ochi şi urechi

în care ura îşi bate joc de fiecare, în care ura mereu este cu limba scoasă, pentru-a mitralia cu noroi, indiferent în cine, de ce şi pentru ce aici, în Europa, mi-i blidul de mîncare şi porţile deschise către prieteni, cu tot ce am mai bun – şi-s plîns de tot ce văd, şi strig să vină Basarabia acasă – România să fie-ntreagă, cu Prutul făr’ de grăniceri, de-o parte şi de alta, ochind pe fiii ţării mele, ce vor un neam, un gînd să fie!

dar, cine ştie ce pagini Istoria-mi va scrie privesc la timpul care trece şi cum, în goană, fug de puşcărie hoţii, ce pînă ieri au fost stăpînii noştri, furînd din banul meu, furînd la greu din ce poporu-acesta clădit-a cu sudoare acum se plîng că sînt bolnavi şi-s condamnaţi politic

iată revolta mea cum se năruie deodată, iată pentru ce mă răzvrătesc în felul meu, că legi sînt doar pentru ei, să scape, la nevoie, de-or fi, cumva, chemaţi la judecată, să dea răspuns la cele ce-au făcut, avînd în mîini Puterea şi biciul aspru de a lovi în cei ce nu au decît sudoare pentru muncă

şi, de-o să mă repet, nu-mi pare rău Europa, Europa, cine este…? Cînd traiul este atît de scump şi aspru, de parcă e pedeapsă, trăiesc aici destui cu şanse grele pentru viaţă iată libertatea mea-i de-a nu fi liber, cînd sînt cum sînt, doar plătitor de taxe în schimb, nimic nu am, nimica nu primesc…

pentru că sînt al nimănui, deşi se spune că toţi sîntem egali, iar Legea-i sfîntă o, ce vorbe dulci, ce-aiazmă de poveşti, cînd vezi, de la balcon, bătrîni cum mor de foame, iar Tricoloru-i ciopîrţit de unii şi de alţii, ce cred că-i un obiect ce le-aparţine, şi nu simbolul ăstei ţări cu nume de Regină încă un motiv de-a fi altfel de cum aş fi că spun pe nume rănilor ce-adînc mă dor, dar n-am cu cine mă-nţelege şi nici să m-asculte doar Basarabia, cu fraţii mei şi doinele-ntregime, de partea mea doresc să fie, acum, mereu, în veci, şi să mă ierte de nu-s cum trebuie să fiu: european cum unii zic că sînt, dar nu-s –

dar am destule vorbe bune pentru Europa, c-aici mi-i ţara mea, de mii şi mii de ani, şi-ar fi destul de bine dacă omenirea ar crede în dreptate şi pentru-aceasta s-ar jertfi, nu pentru-a minţi mereu noroade prezentul e trecut şi din trecut e scrumul celor ce au sperat în pace şi linişte divină

iată pentru ce ruga mea de-acum îmi este îndemn la pace şi libertate cît nu cuprinzi, ca tuturor să le fie soarele pe boltă acelaşi, chiar dacă au pielea albă, neagră, sau de-altă culoare, pămîntul fie, pentru fiecare, cămin de flori, întru bunătate şi legi dintre cele mai umane, nu frîu liber celor ce arme au pe sub vestoane

şi umblă în maşini blindate, cu escorte după dînşii, Europa, te vreau să fii tu ţara ţărilor de vis, Europa, te vreau să fii mierea de albină pentru toţi, Europa, te iubesc, cu toate lucrurile bune, Europa, cîte milioane de inimi ai, toate să te cînte, în acest mileniu, cînd mătrăguna politicului face ravagii – pîrjolind bunătatea dintre oameni

iată pentru ce scriu – să ştie lumea-ntreagă din Europa soarele porneşte pentru fiecare – în zbor de porumbel, cu flori de bucurie – copile, tu, fii vrednic de-această moştenire, Europa-i a ta, cu toţi copiii lumii – fii fericit de timpu-acesta, rîvnit de generaţii Europa – e pîinea-nţelepciunii libertăţii noastre! Ion Machidon, Preşedintele Cenaclului „Amurg sentimental“