Pe 5 decembrie au intrat în vigoare mai multe interdicții inițiate de țările occidentale, legate de furnizarea de petrol rusesc în străinătate. În jurul lor au fost multe controverse, inclusiv printre autorii restricțiilor și aliații lor, dar pînă la urmă au reușit să cadă de acord asupra datei stabilite. Interdicțiile vor afecta, evident, economia mondială, dar nimeni nu știe exact care vor fi consecințele specifice. Oficialii ruși amenință deja Europa cu o iarnă extrem de rece și cu o închidere a industriei. Cu toate acestea, Uniunea Europeană pare să nu se teamă de probleme.
Un exemplu deloc de neglijat
Statele Unite au fost primele care au refuzat să cumpere petrol, produse petroliere și gaze rusești. Acest lucru s-a întîmplat la începutul lunii martie. „Vă anunț că SUA vizează sectoare majore ale economiei ruse: interzicem toate importurile de petrol, gaze și energie rusești. Aceasta înseamnă că petrolul rusesc nu va mai fi acceptat în porturile americane”, a declarat președintele american Joe Biden, subliniind că interdicția este susținută de ambele partide ale Congresului. Casa Albă a avertizat că embargoul nu va trece neobservat, iar americanii așteaptă o creștere a prețului la benzină, dar pînă la urmă situația s-a dovedit a nu fi atît de dramatică pe cît se prevedea.
Mai mult, după intrarea în vigoare a interdicției, petrolul rusesc a continuat să intre în Statele Unite, au aflat jurnaliștii The Wall Street Journal. Comercianții eludează restricțiile ascunzînd faptul că combustibilul rusesc a fost folosit în producția de benzină, motorină și alte produse prelucrate. Rutele de livrare a combustibilului, obținut parțial din petrolul rusesc la rafinăriile indiene, trec prin Canalul Suez și Oceanul Atlantic și astfel marfa ajunge în porturile din New York și în vecinătatea New Jersey.
În mod tradițional, Europa depinde de resursele energetice rusești mult mai mult decît Statele Unite. Și deși această dependență este semnificativ mai mică decît de gazul achiziționat din Rusia, un refuz complet și brusc ar fi prea dureros pentru țările UE. Moscova a furnizat Europei aproximativ jumătate din exporturile sale, echivalentul a 4,5 milioane de barili pe zi.
O greșeală care nu se poate repeta
De aceea, mai multe țări au suportat măsurile similare cu cele luate de Washington pentru o lungă perioadă de timp. Germania, Olanda şi Ungaria au fost cele mai active în obiecţii. Situația a fost complicată de faptul că, spre deosebire de Statele Unite și alte țări, livrările rusești către Europa sînt efectuate prin și conducte. Aproximativ două treimi din combustibilul rusesc este furnizat țărilor UE pe cale maritimă, o altă treime prin conducta petrolieră Druzhba, împărțită în două ramuri. Pînă la sfîrșitul primăverii, Bruxelles-ul a reușit încă să convingă membrii UE să ajungă la o soluție comună.
La 31 mai, a fost anunțată o interdicție treptată a importului de petrol și produse petroliere rusești pe mare. În același timp, Germania și Polonia au decis în mod voluntar să renunțe la achizițiile de la Moscova. Astfel, de fapt, după introducerea interdicției, aprovizionarea se va face doar prin ramura de sud a conductei, care reprezintă circa 10% din volumul total, iar reducerea va fi de 90%.
Pe lîngă achizițiile directe de combustibil de către statele membre UE, interdicția se aplică și facilitării livrărilor către țări terțe de către companiile europene, în primul rînd companiile de transport și asigurări. Multe dintre acestea joacă un rol semnificativ pe piața mondială sau chiar o domină. Aproximativ jumătate din petrolul din porturile rusești este transportat de companii elene și membri ai asociației britanice International Group of P&I Clubs, care, conform propriilor declarații, asigură 90% din toate transporturile din lume. Piața asigurărilor Lloyd’s of London, cu sediul în capitala britanică, joacă, de asemenea, un rol semnificativ pe piață. Este adesea numită în mod eronat o companie de asigurări, dar în realitate este o platformă în care asigurătorii și subscriitorii (evaluatorii de risc) se întîlnesc cu brokerii (reprezentanții asiguraților).
Astfel, țările occidentale, conduse de UE, au decis să influențeze nu doar propria lor piață, ci și piața globală a petrolului și a produselor petroliere și tranzacțiile efectuate pe aceasta. A fost clar de la început că acest lucru nu va fi ușor de realizat.
Un avans timid
Nici interdicția europeană nu a intrat imediat în vigoare. Pînă pe 5 decembrie era permisă executarea unică a contractelor încheiate înainte de 4 iunie în cazul petrolului și pînă la 5 februarie 2023 în cazul produselor petroliere. Bulgaria va putea continua să primească petrol și produse petroliere din Rusia pe mare (pînă la sfîrșitul anului 2024), iar Croația a primit dreptul de a cumpăra petrol (pînă la sfîrșitul anului 2023). Ungaria, Republica Cehă și Slovacia se deosebesc, conectate la ramura de sud a conductei. Autoritățile lor au realizat o excepție sub forma capacității de a cumpăra petrol pe mare în cazul unei opriri neprevăzute a aprovizionării prin conducte. Un astfel de scenariu aproape s-a materializat în noiembrie, cînd Ucraina a încetat să mai pompeze petrol prin secțiunea Druzhba din cauza unei scăderi puternice a tensiunii în rețeaua electrică, dar nu s-a ajuns la reluarea aprovizionării maritime cu drepturi depline. O altă excepție de la regulile generale a vizat posibilitatea de a cumpăra petrol și produse petroliere exportate din Rusia, dar produse într-o altă țară și care nu sînt deținute de companii rusești. Un astfel de exemplu este combustibilul kazah transportat prin portul Novorossiysk, conectat la Consorțiul Caspian Pipeline.
Restricționarea exporturilor de petrol rusești a comportat inițial multe riscuri și nu a fost lipsită de efecte secundare, principalele dintre acestea fiind creșterea prețurilor. O limitare artificială a aprovizionării ar duce inevitabil la aceasta, iar costul resurselor energetice s-ar modifica în mod inegal. Pentru consumatorii europeni, oferta, conform planului de bază, ar fi trebuit să scadă, în timp ce pentru consumatorii asiatici, dimpotrivă, ar fi trebuit să crească – companiile rusești ar fi redirecționat acolo volumele eliberate. Pentru a atenua impactul sancțiunilor, unii oficiali europeni au început să vorbească în primăvară despre necesitatea de a ajusta embargoul asupra transportului și asigurării petrolului rusesc în întreaga lume.
Ideea principală a fost construită în jurul stabilirii unui „plafon de preț” – nivelul maxim al contractului, peste care este imposibil să se transporte petrol și produse petroliere în țări terțe, precum și să se asigure un astfel de transport. Treptat, inițiativa a cîștigat din ce în ce mai mulți susținători. Potrivit șefei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, introducerea plafonului va reduce semnificativ veniturile Rusiei și va stabiliza prețurile mondiale la energie. Cu toate acestea, membrii G7, care include SUA, Canada, Japonia, Marea Britanie, Franța, Germania și Italia, au fost primii care au ajuns la un acord de principiu privind implementarea noii măsuri. Lor li s-au alăturat ulterior țările UE dispărute și Australia. În Uniunea Europeană discuțiile au durat cel mai mult.
Plafonul a fost atins
Dezacordurile au început atunci cînd s-au discutat anumite niveluri de plafon. Polonia și țările baltice au fost radical hotărîte să coboare barilul la 30 de dolari. Țările cu o industrie de transport maritim dezvoltată, inclusiv Grecia și Malta, în schimb, au fost în favoarea a 70 de dolari pe baril, ceea ce era practic în conformitate cu nivelurile actuale ale prețurilor mondiale. Statele Unite au jucat un rol important, vorbind în mod neașteptat în favoarea unor restricții mai blînde. Poziția Washingtonului este de a păstra motivația și stimulentul economic al Rusiei de a furniza combustibil pieței mondiale și astfel să nu provoace o penurie. Susținătorii unor restricții mai stricte au subliniat că, în ultimele săptămîni, costul mediu al petrolului rusesc de export Urals a fost de 52 de dolari pe baril. Statele Unite, ca răspuns, au cerut să nu se lase ghidate de aceste date, referindu-se la opacitatea pieței petrolului. Potrivit Casei Albe, un preț mai relevant este de 66,47 de dolari per baril de Urali. Acordul a fost stabilit cu doar două zile înainte de intrarea în vigoare a embargoului, pe 2 decembrie. În seara acelei zile, s-a anunțat că plafonul va fi stabilit inițial la 60 de dolari pe baril. În viitor, nivelul limită poate fi ajustat în orice direcție, în funcție de situația de pe piețele mondiale. În același timp, ar trebui să fie întotdeauna cu cel puțin cinci procente mai mici decît cotațiile globale actuale.
Este de remarcat faptul că în acest caz există și excepții: inițiatorii restricțiilor au convenit să scoată Ungaria din regulile generale, iar primul-ministru Viktor Orban a pledat în mod constant pentru relaxarea sancțiunilor anti-ruse încă din primăvară. Ministrul de externe Peter Szijjártó a vorbit despre concesiile pentru Budapesta. Adevărat, nu este clar cum anume pot fi folosite de o țară care nu are acces la mare și nu joacă un rol semnificativ pe piața transportului maritim și asigurărilor. O altă excepție a devenit cunoscută după intrarea în vigoare a interdicției. În dimineața zilei de 5 decembrie, Ministerul de Externe japonez a anunțat că plafonul nu va afecta importul de petrol produs în cadrul proiectului Sakhalin-2.
Nu este clar cum va fi monitorizată respectarea interdicției. Statele Unite, cunoscute pentru practica de aplicare extrateritorială a propriei legislații, participă la coaliția de țări care au convenit asupra plafonului. Potrivit acesteia, cei străini care încalcă regimul de sancțiuni riscă să cadă ei înșiși sub restricții secundare. Cu toate acestea, de data aceasta o interdicție directă a transportului de combustibil și a asigurării acestuia se aplică numai companiilor din țările participante la acord.  
Rusia a declarat în repetate rînduri că nu va accepta introducerea unui plafon de preț și nu va fi supusă restricțiilor artificiale din partea țărilor occidentale. Politicienii și oficialii au spus că Moscova va coopera doar cu cei care au fost de acord cu prețurile de pe piață. Cu toate acestea, după ce UE a căzut de acord asupra nivelului plafonului, Financial Times a scris despre „flota din umbră” de tancuri, care ar fi concepută pentru a transporta petrol către cumpărătorii asiatici și nu va depinde de companiile de transport occidentale.
În dimineața zilei de 5 decembrie, purtătorul de cuvînt al președintelui, Dmitri Peskov a declarat că Rusia se pregătește și va prezenta în curînd propriul răspuns la plafonul de preț. Cum va funcționa mecanismul, purtătorul de cuvînt al Kremlinului nu a explicat. Fostul președinte și prim-ministru, acum șef adjunct al Consiliului de Securitate Dmitri Medvedev, care a vorbit anterior despre riscurile pentru populația țărilor europene și economiile acestora în legătură cu refuzul de a cumpăra resurse energetice rusești în plină iarnă, a reacționat cu fraza: „Ceea ce este bun pentru un rus este moarte pentru un german”. La rîndul lor, majoritatea țărilor europene au putut refuza să cumpere petrol și produse petroliere rusești în avans, reiese din datele agenției Argus.
N.K.