Vîntul adia ușor pe veranda mare, mîngîind alene apa cristalină din piscină. Cei doi soți își intensifică, fiecare, bronzul. Foșnetul calm al copacilor le inducea o plăcută stare de somn. Ea, brunetă, încă frumoasă și plină de sex-appeal, își privea degetele de la picioare – era clar că nu era foarte mulțumită de pedichiură și se gîndea să își schimbe culoarea, poate chiar în seara respectivă. Pune mîna pe telefon și caută să își sune pedichiurista, dar se plictisește repede și îl lasă pe măsuța de lîngă șezlong. Costumul roz de baie îi pică bine pe trupul zvelt, iar linia picioarelor este ferm definită. Părul negru, fără nici un fir alb, îi încadra frumos fața de un alb pur, iar rujul roșu aprins, bine ales, o propulsa direct în inima bărbatului care, la cîțiva metri de ea, își odihnea corpul jilav după obișnuitele ture de bazin.

Tăceau amîndoi. Ea privea spre piscină și parcă număra valurile care se jucau în lumina soarelui. El avea capul dat pe spate, răsufla greoi și privea spre cer la norii pufoși, albi, răzleți, ce se mai jucau de-a v-ați ascunselea cu soarele. Era vară, iar ei se gîndeau că plictiseala începuse să își facă loc în cuplul lor. Chiar dacă nu și-o spuneau, era acolo, pîndea undeva, poate dintre copaci, poate dintr-una din multele camere ale casei lor de lîngă București.

Aveau bani, aveau copii, aveau tot ce își poate dori un om. Și într-un caz, și în altul, carierele lor total opuse au ajuns să înflorească într-o prosperitate deplină.

Ea se răsuci spre el, îl măsura atentă. El, indiferent, privea în continuare undeva, într-un punct știut numai de el, aflat undeva pe cer. Privind de la înălțimea anilor lui, acesta considera că nu e bine să se pună rău cu consoarta tocmai acum, în această zi frumoasă de vară. O privi iubitor și îi zîmbi cît mai natural cu putință. Îl dureau puțin pleoapele și nasul, precum și mușchii faciali, consecință a ultimei intervenții estetice pe care și-o făcuse. Încerca să țină piept cu demnitate acestor inconveniente și să le ascundă cît mai atent de privirile soției lui, medicul care îl operase.

Ea își lăsă ochelarii pe nas și îl privi.

- Viorel, între noi ceva nu mai funcționează. Nu mă mai încîntă nimic! Nici shoppingul în Alaska, nici pescuitul în Marianne, nici măcar o baie cu spumă în Africa subecuatorială. Avem totul. Ce să ne dorim și să nu putem avea?

Viorel o privi impasibil. Poate că ar trebui să o îmbuneze cu o călătorie pe Marte. Dar Musk, ăla cu Spacelab X, bun prieten cu el pe Twitter, nu lansează nici o navă pînă în 2028. Deci, ce capriciu să îi satisfacă soției, astfel încît să simtă că retrăiește un vis?

- Adina, iubire, și eu mă confrunt cu aceeași problemă. Vînătoarea de cărăbuși nu îmi mai place, insectarul e deja plin. Tu mă atragi doar cînd te văd pe afișele expuse în tot orașul. Cînd te văd acasă, îmi vine să te pun în ramă. Nu știu cum să facem, dar sigur ne vom descurca. Am trecut noi și prin situații mai delicate. Îți amintești cînd ai făcut pană de cauciuc pe Brezoianu și cum am reușit să trecem prin nebunia aia?

- Da, nu îmi mai spune… Acum e ceva serios. Simt că dacă nu revigorăm relația noastră, ceva rău se va întîmpla. Devin bulimică!

Bărbatul tresări, se ridică și o privi atent. Orice, dar să nu o vadă grasă!  Își forță creierii să găsească rapid o idee. O privea, o iubea, nu voia să o piardă. Pe de altă parte, și el simțea nevoia de ceva acțiune, ceva suspans, ceva ce nu mai făcuse. Dar ce?

Adina, însă, se pare că știa ce trebuie să facă.

- Zici că îți place să mă vezi pe afișele din oraș? Păi, iubitul meu, eu zic să facem o nebunie și să revigorăm relația noastră frumoasă!

- Ce anume, Adinuța mea frumoasă?, o întrebă Viorel plin de speranță.

Ea se ridică, adoptă o poziție provocatoare, și, privindu-l de sus, îi spune pe un ton ferm:

- Dragule, atunci este foarte simplu: hai să candidăm la primărie!

El zîmbi larg, se ridică și o prinse bărbătește de mijloc, o trase spre el și, cu voce plină de entuziasm, îi spune:

- Da, dar cu condiția să punem afișe cu noi prin toată casa!

- Dragule, punem și în baie, dar tu să mă faci primar!

Soarele alunecă spre asfințit, parcă plin de rușine după ce fusese martor la decizia celor doi, acolo, la margine de piscină. În miliardele de ani de cînd era pe cer, nu văzuse niciodată un cuplu care, lîngă piscină, într-o zi de vară, nu făcea absolut nimic.

D.A.

Notă: Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare!