Este pregătit Bucureștiul să pună problema „întoarcerii Bucovinei de Nord” la România?(3)
  • 23-06-2020
  • 2 Comentarii
  • 844
  • 7

– Interviu cu Excelența Sa, Valery I. Kuzmin, Ambasadorul Federației Ruse în România –


Cu prilejul aniversării a 30 de ani de la declararea suvernanității Rusiei, Excelența Sa, domnul Ambasador al Federației Ruse la București, Valery I. Kuzmin, ne-a oferit un interviu în exclusivitate, care, sperăm noi, va contribui la dezvoltarea unei mai bune relații între țările noastre.


D.A.: În presa chineză se tot vorbește de marile provocări militare ale Secolului XXI. Printre acestea se numără și un potențial război între Rusia și China, avînd ca scop ocuparea Siberiei de către chinezi, teritoriu pe care ei îl consideră ca fiind al lor. Ce ne puteți spune despre acest mod în care China vede viitorul?

V.K.: Trebuie să vă dezamăgesc: relațiile ruso-chineze se dezvoltă de mai mulți ani în diverse domenii și sînt foarte reușite. În 2019, liderii țărilor noastre le-au descris ca fiind „o relație de parteneriat cuprinzător și o interacțiune strategică care intră într-o nouă eră”.

Problema ratificării tratatului la frontiera de stat ruso-chineză a fost rezolvată de mult timp. La începutul „anilor zero”, în calitate de angajat al Departamentului pentru relații cu Parlamentul al Ministerului de Externe, am avut ocazia să particip la procesul de ratificare a tratatului privind delimitarea (desfășurare pe teren) a frontierei dintre țările noastre.

D.A.: Pandemia a lovit toată lumea. Cum evaluați consecințele? Unii nu au primit cu entuziasm nici asistența Rusiei în Italia, Serbia, SUA și Republica Moldova. Pasivitatea Rusiei i-a determinat chiar și pe unii ruși să devină rusofobi. Pînă la ce ce „linie roșie” se va retrage Rusia?

V.K.: „Condamnarea și critica intențiilor malefice ale Rusiei” pentru asistența pe care ea a acordat-o Italiei și altor țări este apogeul ipocriziei și ilustrarea „standardelor duble” din partea așa-numitelor democrații occidentale. Despre rusofobia de astăzi deja s‑a menționat mai sus, deși timp de cîteva secole și în Rusia, pe care unii scriitori și filozofi o numesc ,,civilizație eurasiatică specială, există de mult timp oameni care împărtășesc părerile rusofobilor occidentali. Printre ei au fost și oameni destul de cinstiți care se străduiau în acest mod să clarifice o îndoială veșnică pentru țara noastră: ce cale de dezvoltare ar trebui să urmeze Rusia – cea occidentală (europeană), sau cea estică (asiatică)? Dar recent, după ce am urmat exemplul Statelor Unite și am adoptat legislația „cu privire la agenții străini”, ne-am dat seama clar că ,,rusofobia internă în Rusia, în cele mai multe cazuri, este direct finanțată din bugetele americane, germane etc. și din alte ,,fonduri caritabile”.

În Rusia, sînt respectate principiile democratice ale libertății de opinie și dezbatere, iar opozanții pătimași, inclusiv rusofobii declarați, profită într-o oarecare măsură de acest lucru. Totuși, acest lucru nu înseamnă deloc că Rusia, forțele sănătoase ale societății noastre, intenționează să capituleze în fața acestora. După cum obișnuia să spună marele prinț al Vladimirului, Alexandr Nevski: „Forța este în adevăr…”.

D.A.: Statele Unite și Europa demonetizează rolul URSS în cel de-al doilea Război Mondial. Vladimir Putin a propus denunțarea Tratatului de la München în același mod ca și a Tratatului Ribbentrop-Molotov. Un monument al Mareșalului I. Konev a fost dărîmat la Praga. Cum va reacționa Rusia pe plan internațional?

V.K.: Încercările care se întreprind în prezent în Occident, de a rescrie istoria celui de-al doilea Război Mondial, arată doar că „Occidentul colectiv” încearcă să folosească această temă istorică în „Războiul rece informațional” lansat împotriva Rusiei. Scopul acestui război este susținerea pretențiilor geopolitice cunoscute ale SUA.

În ceea ce privește „adevărul istoric”, pozițiile Rusiei, declarate în repetate rînduri de Președintele Vladimir Putin, rămîn impecabile și incontestabile. Desigur, dacă vă bazați pe documente autentice, inclusiv cele care sînt acum preluate din arhivele Rusiei, precum și mărturii ale contemporanilor, inclusiv lideri ai Statelor Unite, Marii Britanii etc.

Aproape toate țările din Europa Centrală și de Est, precum și țările baltice, în timpul celui de-al doilea Război Mondial fie au acționat ca aliați ai Germaniei naziste, fie mulți dintre cetățenii lor au devenit complici ai acesteia, în cadrul trupelor Waffen SS, în poliție, ca paznici în lagărele de concentrare, etc., pătîndu-se cu crime de război. Se pare că, acum, ei vor să șteargă din istoria lor această pagină neagră. Indiscutabil rămîne faptul că „Conspirația de la München” (septembrie 1938) a devenit „factorul declanșator” pentru escaladarea agresiunii naziste în Europa anilor ʼ30 ai Secolului XX, atunci cînd imperiile coloniale ale Marii Britanii și Franței au trădat Cehoslovacia democratică. De fapt, aceștia au făcut același lucru la 1 septembrie 1939, cînd nici măcar nu au încercat să întreprindă vreo acțiune militară împotriva lui Hitler, deși aveau atît obligațiile corespunzătoare în ceea ce privește Polonia, cît și potențialul militar necesar.

În acest sens, Rusia va continua să lupte ferm împotriva încercărilor propagandiștilor occidentali de a diminua și chiar de a nega contribuția decisivă a popoarelor URSS la înfrîngerea Germaniei naziste. Unul dintre răspunsurile convingătoare la adresa lor a fost mesajul președintelui american H. Truman către Mareșalul Stalin din 8 mai 1945, în care se spunea: „Acum, cînd forțele sovieto-anglo-americane au forțat armatele agresorilor fasciști să capituleze necondiționat, vreau să transmit și prin intermediul Dumneavoastră felicitări fierbinți armatelor eroice ale Dumneavoastră din partea poporului nostru și a Guvernului său. Apreciem foarte mult contribuția magnifică adusă de puternica Uniune Sovietică la cauza civilizației și a libertății. Ați demonstrat capacitatea unui popor iubitor de libertate și extrem de curajos în a zdrobi forțele malefice ale barbarismului, oricît de puternice ar fi ele...”.

D.A.: Lumea se află în total dezechilibru. Care sînt perspectivele dacă, privind la nivel istoric, un război a fost întotdeauna soluția? În contextul Nord Strem 2, ce va face Kremlinul în cazul în care Gazprom va fi sancționată? Pînă cînd va sta Rusia „în genunchi”?

V.K.: Aveți dreptate că relațiile internaționale sînt caracterizate în prezent de o instabilitate gravă și chiar de turbulențe. În termeni simpli, acest lucru poate fi formulat ca „o amenințare crescută a războiului mondial”.

Rusia este ferm convinsă că lumea modernă, saturată de armament de distrugere în masă, nu își poate permite să rezolve contradicțiile care apar prin război. Acesta ar fi sfîrșitul civilizației umane.

Din păcate, Washington și, drept vorbind, multe alte capitale ale statelor‑membre NATO, nu vor să înțeleagă acest lucru. Toate propunerile Rusiei de a semna vreun document care ar reproduce celebra formulă ,,Reagan-Gorbaciov sînt respinse de americani. Și această formulă este simplă și evidentă: „războiul nuclear este inacceptabil, pentru că nu pot exista cîștigători”. De fapt, nimic nu s-a schimbat de atunci, cu excepția, se pare, poziției Occidentului, care și-a imaginat că va putea totuși să respingă adevărul menționat.

D.A.: Cum vedeți pe viitor dezvoltarea relațiilor ruso – române, care acum practic nu există?

V.K.: Privesc cu optimism viitorul relațiilor ruso-române. El se bazează, mai întîi de toate, pe conștientizarea interesului reciproc în dezvoltarea cooperării comerciale și economice pragmatice, pe păstrarea schimburilor culturale și umanitare și, în final, a necesității obiective de înțelegere reciprocă pentru a evita incidentele militare neintenționate și, dacă este posibil, pentru a restabili cooperarea interstatală normală în domeniul măsurilor de încredere și a dezvoltării durabile în bazinul Mării Negre.

Datele denotă că schimburile comerciale dintre țările noastre în anul 2019 s-au menținut la nivelul de 4,6 miliarde de dolari, iar în contextul continuării pandemiei coronavirusului, cel puțin în primul trimestru al anului 2020, aceste schimburi au prezentat chiar o anumită dinamică pozitivă. Acesta este un semnal bun. Sper că din aceasta se vor trage concluzii constructive.

D.A.: Vă mulțumesc!

Interviu realizat de DAN ALEXANDRU

 

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite