
- 19-06-2020
- 0 Comentarii
- 512
- 5
Ridicarea Statelor Unite la rangul de superputere mondială a
reprezentat ultimul eveniment marcant al Secolului al XX-lea. Expresia „moment
unipolar” inventată de jurnalistul neoconservator Charles Krauthammer, pare să
descrie cel mai bine preocupările legate de actuala distribuţie globală a
puterii. Statele Unite ale Americii tind să se transforme tot mai mult, de la
un an la altul, într-un adevărat Imperiu global. Invocînd termeni precum
democraţie, drepturile omului, toleranţă religioasă, antisemitism sau terorism,
factorii decizionali de ieri şi de azi de la Washington îşi rezervă dreptul de
a interveni oriunde în lume şi de a-şi extinde dominaţia, a lor şi a forţelor
oculte care gravitează în jurul Biroului Oval, forţe de orientare
iudeo-masonică.
Termenii amintiţi mai sus au căpătat o semnificaţie şi o
sensibilitate cu totul deosebite în condiţiile în care, de la Revoluţia
Franceză încoace, îndoctrinarea maselor s-a făcut treptat şi subtil; astfel, am
ajuns ca astăzi să punem aceste aşa-numite valori umaniste deasupra a ceea ce
contează de fapt, am ajuns să le considerăm superioare adevăratelor valori
perene: credinţă în Dumnezeu, iubire de aproapele nostru, onoare, fidelitate şi
dragoste de neam şi patrie. Mai mult, la instigarea aceloraşi forţe oculte,
care au făcut posibile victoriile revoluţiilor americană şi franceză, la
sfîrşitul Secolului al XVIII-lea, şi care astăzi îşi desăvîrşesc opera de
dominaţie mondială, am ajuns să luăm în bătaie de joc şi să aruncăm la lada de
gunoi a istoriei aceste nepreţuite valori.
Deliberat, se ignoră faptul că democraţia propusă şi
propovăduită astăzi de Washington pretutindeni în lume nu mai are aproape nimic
în comun cu idealul democratic al Anticei Elade. Democraţia americană este
departe de cea imaginată în Antichitate de Platon sau Aristotel.
Pentru a se justifica existenţa şi prozelitismul agresiv al
diferitelor secte, mai mult sau mai puţin oculte, sau acceptarea în sînul
colectivităţilor europene a unor enclave musulmane, se aduce în discuţie tema
toleranţei religioase. Cum rămîne însă cu toleranţa faţă de credinţa străbună
(fie ea ortodoxă în Răsărit, sau catolică în Apus), care este cu orice prilej
batjocorită de către cei care declară că susţin „toleranţa religioasă”?
Atunci cînd un personaj devine indezirabil pentru mai-marii
lumii de astăzi, el este etichetat imediat ca fiind antisemit. Puţini pot să
observe absurditatea acestui termen, care a ajuns să fie considerat sinonim cu
antievreismul sau antisionismul, ignorîndu-se, în mod deliberat faptul că, pe de
o parte, există mulţi semiţi care nu sînt evrei (arabii) şi, pe de altă parte,
că cei mai mulţi dintre evrei nu sînt semiţi, ci de origine khazară.
În fine, musulmanii care luptă cu arma în mînă împotriva
trupelor americane în Irak sau Afghanistan sînt etichetaţi în mod automat ca
fiind terorişti, cînd ei, în fond, apără teritoriul naţional în faţa unei
invazii străine. Totodată, este eludat faptul că Statele Unite practică, la
rîndul lor, un terorism mai periculos decît cel practicat de luptătorii jihadişti:
terorismul de stat.
Se afirmă că Statele Unite ar avea şi un interes naţional.
Fals! Interesul naţional nu poate fi promovat decît de naţiuni, nu de către
imperii. Iar S.U.A. sînt un mozaic de naţiuni, deci un imperiu.
Susţinătorii politicii americane afirmă, în orice ocazie, că
SUA acţionează în numele civilizaţiei occidentale. Acesta constituie unul
dintre cele mai mari falsuri ale istoriei. Un imperiu nu creează niciodată o
civilizaţie proprie. Un imperiu exploatează şi jefuieşte naţiunile subjugate, inclusiv
cultural şi civilizaţional. Este drept că imperiile creează un nivel ridicat de
bogăţie, lux şi opulenţă pentru o clasă subţire, privilegiată. Creşterea
P.I.B.-ului pe cap de locuitor are darul de a-i face pe oameni să creadă că
acest lucru este în beneficiul lor.
Într-o carte semnată de John Perkins, „Confesiunile unui
asasin economic”, acesta spune: „Mercenarii sau asasinii economici (AE) sînt
profesionişti extrem de bine plătiţi care escrochează ţări din întreaga lume
pentru sume ajungînd la trilioane de dolari. Ei direcţionează bani de la Banca
Mondială, de la Agenţia S.U.A. pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), precum
şi de la alte organizaţii de «ajutorare» străine către seifurile
corporaţiilor-gigant şi buzunarele cîtorva familii de bogătaşi care controlează
resursele naturale ale planetei”.
Banca Mondială şi USAID, departe de a fi nişte instituţii
caritabile, sînt instrumente ale Imperiului global, prin care sînt aservite
state şi naţiuni. Mecanismul utilizat pentru aservirea statelor din întreaga
lume este cît se poate de simplu: se acordă de către Banca Mondială, Fondul
Monetar Internaţional sau alte instituţii similare, împrumuturi mari, cu
dobînzi imense, statelor aflate la nevoie. Acestea nu vor mai reuşi niciodată
să le achite în întregime şi vor deveni, prin urmare, surse de materii prime şi
pieţe de desfacere pentru corporaţiile internaţionale, adevărate neocolonii.
Totodată, banii împrumutaţi iniţial se vor întoarce tot de unde au plecat, căci
marile corporaţii sînt cele care vor fi plătite de către statul care s-a
împrumutat pentru „serviciile aduse”: construcţia de autostrăzi, hidrocentrale
etc.
Cei care s-au împotrivit strategiilor de subugare a
economiilor naţionale de către corporaţii au plătit cu viaţa, ca doi mari
preşedinţi ai unor ţări din America Latină: Jaime Roldos din Ecuador şi Omar
Torrijos din Panama.
Atunci cînd toate metodele eşuează, S.U.A. recurg la
instrumentul utilizat întotdeauna de imperii: forţa militară. Astfel, sînt de
amintit: invazia americană din Panama, atacarea Somaliei, cele două războaie
purtate împotriva Irakului lui Saddam Hussein sau invadarea Afghanistanului.
Aşadar, Pax Americana, ca şi Pax Romana, este însoţită de
terorism de stat, genocid, exploatare cruntă a resurselor planetei şi a
populaţiilor subjugate. De aceea, oricine crede în valorile perene ale
dragostei creştineşti faţă de semeni, în dreptul naţiunilor de a se dezvolta
liber, conform tradiţiilor lor milenare trebuie să ia atitudine şi să dezavueze
starea de lucruri actuală cu orice ocazie.
În ce priveşte ambiţiile imperiale americane, puzderia de
actori statali şi nonstatali cu care va trebui să lupte va însemna scurtarea
„momentului unipolar”, al singurului hegemon. Rămîne de văzut dacă S.U.A. vor
abandona sceptrul, în urma unor războaie cu caracter mondial, ca Marea Britanie
în Secolul al XX-lea, sau se vor retrage măcinate de atacuri, precum Imperiul
Carolingian sub invaziile vikinge.
Sfîrșit
Ing. MIRCEA PÎRLEA
Biblioteca Judeţeană Satu Mare
-1.5 C