Epoca Imperiului global (2)
  • 19-06-2020
  • 0 Comentarii
  • 512
  • 5

Ridicarea Statelor Unite la rangul de superputere mondială a reprezentat ultimul eveniment marcant al Secolului al XX-lea. Expresia „moment unipolar” inventată de jurnalistul neoconservator Charles Krauthammer, pare să descrie cel mai bine preocupările legate de actuala distribuţie globală a puterii. Statele Unite ale Americii tind să se transforme tot mai mult, de la un an la altul, într-un adevărat Imperiu global. Invocînd termeni precum democraţie, drepturile omului, toleranţă religioasă, antisemitism sau terorism, factorii decizionali de ieri şi de azi de la Washington îşi rezervă dreptul de a interveni oriunde în lume şi de a-şi extinde dominaţia, a lor şi a forţelor oculte care gravitează în jurul Biroului Oval, forţe de orientare iudeo-masonică.

Termenii amintiţi mai sus au căpătat o semnificaţie şi o sensibilitate cu totul deosebite în condiţiile în care, de la Revoluţia Franceză încoace, îndoctrinarea maselor s-a făcut treptat şi subtil; astfel, am ajuns ca astăzi să punem aceste aşa-numite valori umaniste deasupra a ceea ce contează de fapt, am ajuns să le considerăm superioare adevăratelor valori perene: credinţă în Dumnezeu, iubire de aproapele nostru, onoare, fidelitate şi dragoste de neam şi patrie. Mai mult, la instigarea aceloraşi forţe oculte, care au făcut posibile victoriile revoluţiilor americană şi franceză, la sfîrşitul Secolului al XVIII-lea, şi care astăzi îşi desăvîrşesc opera de dominaţie mondială, am ajuns să luăm în bătaie de joc şi să aruncăm la lada de gunoi a istoriei aceste nepreţuite valori.

Deliberat, se ignoră faptul că democraţia propusă şi propovăduită astăzi de Washington pretutindeni în lume nu mai are aproape nimic în comun cu idealul democratic al Anticei Elade. Democraţia americană este departe de cea imaginată în Antichitate de Platon sau Aristotel.

Pentru a se justifica existenţa şi prozelitismul agresiv al diferitelor secte, mai mult sau mai puţin oculte, sau acceptarea în sînul colectivităţilor europene a unor enclave musulmane, se aduce în discuţie tema toleranţei religioase. Cum rămîne însă cu toleranţa faţă de credinţa străbună (fie ea ortodoxă în Răsărit, sau catolică în Apus), care este cu orice prilej batjocorită de către cei care declară că susţin „toleranţa religioasă”?

Atunci cînd un personaj devine indezirabil pentru mai-marii lumii de astăzi, el este etichetat imediat ca fiind antisemit. Puţini pot să observe absurditatea acestui termen, care a ajuns să fie considerat sinonim cu antievreismul sau antisionismul, ignorîndu-se, în mod deliberat faptul că, pe de o parte, există mulţi semiţi care nu sînt evrei (arabii) şi, pe de altă parte, că cei mai mulţi dintre evrei nu sînt semiţi, ci de origine khazară.

În fine, musulmanii care luptă cu arma în mînă împotriva trupelor americane în Irak sau Afghanistan sînt etichetaţi în mod automat ca fiind terorişti, cînd ei, în fond, apără teritoriul naţional în faţa unei invazii străine. Totodată, este eludat faptul că Statele Unite practică, la rîndul lor, un terorism mai periculos decît cel practicat de luptătorii jihadişti: terorismul de stat.

Se afirmă că Statele Unite ar avea şi un interes naţional. Fals! Interesul naţional nu poate fi promovat decît de naţiuni, nu de către imperii. Iar S.U.A. sînt un mozaic de naţiuni, deci un imperiu.

Susţinătorii politicii americane afirmă, în orice ocazie, că SUA acţionează în numele civilizaţiei occidentale. Acesta constituie unul dintre cele mai mari falsuri ale istoriei. Un imperiu nu creează niciodată o civilizaţie proprie. Un imperiu exploatează şi jefuieşte naţiunile subjugate, inclusiv cultural şi civilizaţional. Este drept că imperiile creează un nivel ridicat de bogăţie, lux şi opulenţă pentru o clasă subţire, privilegiată. Creşterea P.I.B.-ului pe cap de locuitor are darul de a-i face pe oameni să creadă că acest lucru este în beneficiul lor.

Într-o carte semnată de John Perkins, „Confesiunile unui asasin economic”, acesta spune: „Mercenarii sau asasinii economici (AE) sînt profesionişti extrem de bine plătiţi care escrochează ţări din întreaga lume pentru sume ajungînd la trilioane de dolari. Ei direcţionează bani de la Banca Mondială, de la Agenţia S.U.A. pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), precum şi de la alte organizaţii de «ajutorare» străine către seifurile corporaţiilor-gigant şi buzunarele cîtorva familii de bogătaşi care controlează resursele naturale ale planetei”.

Banca Mondială şi USAID, departe de a fi nişte instituţii caritabile, sînt instrumente ale Imperiului global, prin care sînt aservite state şi naţiuni. Mecanismul utilizat pentru aservirea statelor din întreaga lume este cît se poate de simplu: se acordă de către Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional sau alte instituţii similare, împrumuturi mari, cu dobînzi imense, statelor aflate la nevoie. Acestea nu vor mai reuşi niciodată să le achite în întregime şi vor deveni, prin urmare, surse de materii prime şi pieţe de desfacere pentru corporaţiile internaţionale, adevărate neocolonii. Totodată, banii împrumutaţi iniţial se vor întoarce tot de unde au plecat, căci marile corporaţii sînt cele care vor fi plătite de către statul care s-a împrumutat pentru „serviciile aduse”: construcţia de autostrăzi, hidrocentrale etc.

Cei care s-au împotrivit strategiilor de subugare a economiilor naţionale de către corporaţii au plătit cu viaţa, ca doi mari preşedinţi ai unor ţări din America Latină: Jaime Roldos din Ecuador şi Omar Torrijos din Panama.

Atunci cînd toate metodele eşuează, S.U.A. recurg la instrumentul utilizat întotdeauna de imperii: forţa militară. Astfel, sînt de amintit: invazia americană din Panama, atacarea Somaliei, cele două războaie purtate împotriva Irakului lui Saddam Hussein sau invadarea Afghanistanului.

Aşadar, Pax Americana, ca şi Pax Romana, este însoţită de terorism de stat, genocid, exploatare cruntă a resurselor planetei şi a populaţiilor subjugate. De aceea, oricine crede în valorile perene ale dragostei creştineşti faţă de semeni, în dreptul naţiunilor de a se dezvolta liber, conform tradiţiilor lor milenare trebuie să ia atitudine şi să dezavueze starea de lucruri actuală cu orice ocazie.

În ce priveşte ambiţiile imperiale americane, puzderia de actori statali şi nonstatali cu care va trebui să lupte va însemna scurtarea „momentului unipolar”, al singurului hegemon. Rămîne de văzut dacă S.U.A. vor abandona sceptrul, în urma unor războaie cu caracter mondial, ca Marea Britanie în Secolul al XX-lea, sau se vor retrage măcinate de atacuri, precum Imperiul Carolingian sub invaziile vikinge.

Sfîrșit

Ing. MIRCEA PÎRLEA

Biblioteca Judeţeană Satu Mare

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite