D’ale lui Pastorel

Consolare

Două lucruri mai alină

Al meu chin şi a mea boală:

Damigeana cînd e plină

Şi femeia cînd e goală.

Unui antialcoolic

Oare nu-ţi mai aminteşti

Vorba din bătrîni lăsată?

Din beţie te trezeşti,

Din prostie niciodată.

Bătrînului Cotnar

Bătrînului Cotnar nu-i sapă tronul

Vrun prinţ de viţă nobilă, ca el,

Vrun Cabernet, Pinot sau Ottonel,

Ci veneticul de pripas: sifonul!

Pentru o călăreaţă de circ, premiată, care în cuvîntul de mulţumire a declarat că „a fost profund atinsă“ (?!)

Stimată doamnă,

Şi distinsă,

Cînd aţi fost profund atinsă,

Eraţi călare sau întinsă?

Cînd înjoseşti…

Cînd înjoseşti şi sucul ei şi via

Şi cu sifon spurci vinul pe care va să-l bei,

Nu te gîndeşti tu, oare, mişel între mişei,

Că pîngăreşti natura şi compromiţi beţia?

Popei Man

Popa Man e om cu cap,

Bere bea-n polobocel;

Doar nu-s capră, zice el,

Să mă mulţumesc c-un ţap.

Cît mai e pe lume vin

Cît mai e pe lume vin

Nu ne pierdem firea;

Banii n-aduc fericirea

Însă… o susţin!…

Pe fauna cuvîntătoare

Pe fauna cuvîntătoare

Apasă greu osîndă grea:

Prostia e molipsitoare,

Pe cînd înţelepciunea ba.