Energia nepoluantă
  • 01-03-2022
  • 0 Comentarii
  • 398
  • 1


Oficialii de la Bruxelles, capii Uniunii Europene, au rezolvat toate problemele existente la nivelul Uniunii și acum, în lipsă de altceva, și-au concentrat atenția pe rezolvarea aspectelor climatice. Ce nu înțeleg eu este cum vor reuși să rezolve o problemă globală prin intermediul unor măsuri aplicate exclusiv în statele ce compun Uniunea, atîta timp cît celelalte țări de pe planetă vor continua să polueze atmosfera. Vă amintesc că Uniunea Europeană nu e responsabilă decît pentru 8,5% din poluarea globală.
Pe de altă parte, cu toate că, pe hîrtie, aceste planuri sînt excepționale, și par a epuiza toate aspectele, personal nu cred în viabilitatea termenelor stabilite. Anul trecut publicam în ,,Tribunul” articolul „Diletanții”, ce trata exact acest subiect, și m-am gîndit că, între timp, lucrurile s-au mai schimbat. Prin urmare, am studiat documentul elaborat de Ursula von der Layen, intitulat „Green Deal”, în care ni se prezintă viziunea șefei Comisiei Europene asupra acestei tranziții spre energia nepoluantă a țărilor ce compun Uniuinea Europeană. Astfel, ca parte a Pactului verde european, prin Legea europeană a climei, UE și-a stabilit un obiectiv obligatoriu de realizare a neutralității climatice pînă în 2050.
Acest lucru necesită o scădere substanțială a nivelurilor actuale ale emisiilor de gaze cu efect de seră în următoarele decenii. Ca pas intermediar către neutralitatea climatică, UE și-a sporit nivelul de ambiție în materie de climă pentru 2030, angajîndu-se să reducă emisiile cu cel puțin 55% pînă în acel an. În acest scop, a fost alcătuit un set de propuneri ce vizează revizuirea și actualizarea legislației UE punerea în aplicare a unor noi inițiative cu scopul de a asigura conformitatea politicilor UE, cu obiectivele climatice convenite de Consiliu și de Parlamentul European, intitulat „Pregătiți pentru 55” – „Fit for 55”.
Mai departe, Comisia a propus un set exhaustiv de modificări ale schemei existente a Uniunii Europene de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), care ar trebui să conducă la o reducere globală a emisiilor în sectoarele vizate cu 61% pînă în 2030, comparativ cu 2005. Înainte de toate, aș dori să le explic celor care nu sînt în temă ce reprezintă aceste certificate de emisii.
Certificatele de emisii de gaze cu efect de seră – denumite generic certificate de carbon sau certificate de CO2 – sînt drepturi tranzacționabile, reprezentînd o tonă de dioxid de carbon ne-emisă. Certificatele de carbon la nivelul EU ETS pot proveni din alocările anuale pe care Comisia Europeană le împarte țărilor și, respectiv, instalațiilor EU ETS (certificate tip EUA), precum și din proiecte realizate sub egida Natiunilor Unite, prin care se reduc emisiile globale de dioxid de carbon sau de alte gaze cu efect de seră. Astfel, dacă poluezi peste limitele impuse de Uniunea Europeană trebuie să plătești, iar statul în care funcționezi va folosi banii primiți de la tine pentru a investi în industrii nepoluabile. Pentru a te încadra în aceste limite ai nevoie de o retehnologizare a fabricii poluante, ceea ce implică o cheltuială considerabilă. De unde vei lua banii necesari? De la clientul care-ți cumpără produsele, majorînd prețurile pe spezele buzunarului fiecăruia dintre noi.
Mergem mai departe. Comisia propune crearea unui nou sistem autonom de comercializare a certificatelor de emisii pentru clădiri și transportul rutier, pentru a sprijini statele membre în îndeplinirea obiectivelor lor naționale în temeiul regulamentului privind partajarea eforturilor, într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor. Această propunere vizează reducerea emisiilor cu 43% pentru aceste sectoare pînă în 2030, comparativ cu 2005.
Propunerea Comisiei Europene urmărește consoli­darea contribuției sectorului exploatării terenurilor, al schimbării destinației terenurilor și al silviculturii (LULUCF) din ambiția globală sporită a Uniunii în materie de climă. Este necesară inversarea tendinței actuale de scădere a eliminării dioxidului de carbon și sporirea absorbanților naturali de carbon în întreaga Uniune Europeană. Cu alte cuvinte, să replantăm pădurile pe care le-am tăiat și să împădurim locurile „lăsate pîrloagă”, cum se spune. Da, aceasta este o idee extrem de bună, care însă ar trebui dublată de o scădere a numărului de tăieri de copaci și de interzicerea exportării de bușteni sau cherestea și de revigorarea industriei de mobilă din România.
Un alt domeniu în care Uniunea Europeană va lua măsuri de reducere a poluării este cel al izolării clădirilor, considerînd că aici pierderile de căldură sau, dimpotrivă, căldura excesivă pe timpul verii, ce are drept consecință consumul de aer condiționat, adică de curent electric, trebuie scăzute cît mai mult. Bineînțeles că nu scapă nici autoturismele, producătorii fiind obligați să construiască mașini electrice sau cu un conținut de carbon cît mai mic. Colac peste pupăză, aceste certificate de emisii de carbon vor fi aplicate și IMM-urilor, care vor fi considerate poluante într-un fel sau altul.
Unele părți interesate, inclusiv partenerii sociali, care reprezintă atît angajatorii, cît și angajații, au fost sceptici și chiar dezaprobatori în ceea ce privește extinderea comercializării certificatelor de emisii la clădiri și la transportul rutier, subliniind impactul social și economic preconizat al unei creșteri a prețurilor la încălzire și combustibil asupra gospodăriilor, microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și mijlocii și a utilizatorilor de transport cu resurse financiare mai modeste. Aceștia au insistat că trebuie evitat cu orice preț riscul lipsei de adeziune a cetățenilor pentru politica europeană privind clima și apariția unor mișcări de protest pe scară largă, precum cele ale „vestelor galbene”, concluzionînd că, în această privință, Comisia ar trebui să își supună planurile unei examinări aprofundate.
În urma acestor discuții, s-a decis instituirea unui „Fond pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice” în cuantum de 72 de miliarde de euro, bani reprezentînd 25% din veniturile ETS din sectorul transporturilor și al clădirilor. La acest fond, statele partenere ale Uniunii vor trebui să adauge propriile fonduri rezultate din comercializarea certificatelor de emisii de carbon ale fabricilor proprii. Fondul prevede plăți compensatorii sociale, pe de o parte, și stimulente pentru vehiculele electrice, precum și investiții în infrastructura de încărcare și decarbonizarea clădirilor, pe de altă parte. Cu toate acestea, ar trebui să se țină seama de nevoile gospodăriilor cu venituri mici, iar măsurile legate de electrificarea mobilității ar trebui să fie cuprinzătoare și orientate spre viitor, permițînd gospodăriilor cu venituri reduse să utilizeze mobilitatea urbană sau utilizarea în comun a autoturismelor.  Membrii Comisiei Europene își imaginează că există cineva care va renunța la mașina personală sau că o va folosi în comun cu o altă persoană? Nu cred.
CESE (Comitetul Economic și Social European) subliniază că promovarea mobilității cu emisii zero și cu emisii scăzute nu ar trebui să se concentreze doar asupra electromobilității, ci că ar trebui, după caz, să fie promovați și alți combustibili alternativi și cu costuri reduse, cum ar fi biocombustibilii. CESE subliniază, de asemenea, necesitatea de a promova soluții cu emisii scăzute atunci cînd, din motive financiare sau tehnice, nu sînt posibile alternative cu emisii zero. În acest context, Comitetul atrage atenția asupra faptului că gospodăriile cu venituri mici ar trebui să înlocuiască cu prioritate autoturismele vechi și poluante cu vehicule mai eficiente din punctul de vedere al consumului de combustibil, ceea ce necesită o regîndire aprofundată a pieței europene a autovehiculelor de ocazie. Poate doar dacă vor face un program „Rabla” la fel de eficient ca cel actual. Altfel nu văd cum.
În momentul luării în considerare a distribuirii fondului între statele membre, Comisia a căutat o formulă care să țină seama de dimensiunea populației (inclusiv proporția zonelor rurale), de venitul național brut pe cap de locuitor, de proporția gospodăriilor vulnerabile și de emisiile gospodăriilor provenite de la arderea combustibililor. CESE se teme că acest lucru nu va fi suficient pentru a ține seama de inegalitățile din interiorul țărilor și dintre acestea. Un stat membru relativ sărac, în care nivelul de inegalitate este mai scăzut, ar avea în final de cîștigat mai puțin decît un stat membru bogat, cu un nivel ridicat de inegalitate.
Se pare că totuși, cineva și-a dat seama de faptul că peste 50 de milioane de gospodării din Uniunea Europeană sînt afectate de sărăcia energetică. În consecință, sînt necesare măsuri concrete de combatere a acesteia, prin îmbunătățirea accesului la subvenții pentru renovări termice sau înlocuirea sistemelor de încălzire pentru gospodăriile sărace din punct de vedere energetic.
Creșterea masivă a prețurilor pentru gaze naturale și energie electrică conduce la sarcini financiare masive pentru consumatori. CESE știe foarte bine că Fondul pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice reprezintă o reacție pe termen mediu la problema compensării costurilor mai ridicate ale tranziției verzi pentru entitățile vulnerabile. Printre măsurile naționale pe termen scurt se numără sprijinul de urgență pentru venit acordat gospodăriilor, ajutorul pentru întreprinderi și reducerile fiscale specifice. Pentru a alinia ajutorul la setul de măsuri, CESE propune extinderea domeniului de aplicare al Fondului social pentru climă la întreprinderile mici și mijlocii vulnerabile.
Creșterea prețurilor combustibililor fosili poate afecta în mod disproporționat gospodăriile, microîntreprinderile și utilizatorii de transport mai vulnerabili din punct de vedere financiar, care cheltuiesc o proporție mai mare din veniturile lor pe energie și transport, care, în anumite regiuni, nu dispun de opțiuni alternative de mobilitate și transport la prețuri accesibile și care ar putea să nu aibă capacitatea financiară de a investi în reducerea consumului de combustibili fosili.  Prin urmare, CESE salută faptul că propunerea Comisiei se axează pe nevoile gospodăriilor vulnerabile, ale microîntreprinderilor vulnerabile și ale utilizatorilor vulnerabili ai transporturilor, inclusiv acordarea accesului gratuit la transportul public sau tarife ajustate, promovarea unei mobilități durabile la cerere și a unor servicii comune de mobilitate. De asemenea, statele membre sînt invitate să sprijine dezvoltarea și furnizarea de servicii de mobilitate și transport cu emisii zero și cu emisii scăzute la prețuri accesibile.
CESE consideră că furnizarea de servicii publice de transport de călători, în limitele posibilităților legale, reprezintă coloana vertebrală a mobilității durabile și la prețuri accesibile. În acest sens, este necesară o compensare sporită a obligațiilor de servicii publice care îndeplinesc mai bine cerințele verzi și sociale. Acest lucru necesită, la rîndul său, ca administrațiile, regiunile și municipalitățile naționale să ofere sprijin financiar și să creeze instrumente financiare.
În pachetul „Pregătiți pentru 55”, Comisia prevede, printre altele, includerea transportului rutier în sistemul Uniunii Europene de comercializare a certificatelor de emisii, ceea ce înseamnă că, pe termen mediu, costurile transportului privat motorizat convențional vor crește, cu condiția ca acesta să fie alimentat cu combustibili fosili, Comisia fiind conștientă că acest lucru va conduce la dezavantaje pentru anumite grupuri de populație. Cu toate acestea, Comisia nu oferă o estimare a numărului de persoane care ar putea fi afectate la nivelul întregii Uniuni, nici nu pune la dispoziție o definiție sau un set de indicatori pentru a se face bilanțul sărăciei în materie de mobilitate.
Toate acestea reprezintă o mică parte din documentația scrisă pe această temă. Este un stil birocratic, socialist de-a dreptul, pe care și-l însușesc și conducătorii Uniunii Europene. Nu mi-a plăcut niciodată beția de cuvinte, gargara, mai pe românește, preferînd lucrurile concrete și, mai ales, clare. De aceea, voi încerca să rezum ce am înțeles din toată această „Afacere verde” (Grean Deal).
Astfel, este necesară reducerea emisiilor de carbon pînă la pragul de 55% pînă în anul 2030 și la 100% pînă în anul 2050. Pentru asta, se vor reîmpăduri masiv zonele defrișate și cele cu terenuri agricole lăsate în paragină, pentru ca vegetația să contribuie la absorbția bioxidului de carbon din atmosferă și, implicit, la scăderea efectului de seră; fabricile care produc carbon peste limitele admise vor lua măsuri de retehnologizare pentru reducerea poluării în acord cu „ambițiile” Comisiei Europene; prețurile produselor vor exploda; producătorii de automobile vor trebui să treacă la construirea de autoturisme electrice, la rîndul lor mai scumpe ca cele actuale; clădirile vor trebui izolate termic în așa fel încît să reducă consumul de energie pentru răcire/încălzire, iar totul va funcționa din ce în ce mai mult pe bază de curent electric obținut din hidrocentrale, parcuri eoliene și cîmpuri de celule fotovoltaice – toate acestea fără a se specifica durata de timp și fondurile necesare. De asemenea, va trebui să circulăm cît mai mulți cetățeni cu o singură mașină sau cu transportul în comun ca odinioară, pe vremea „tovarășului”, dacă, desigur, nu deținem o mașină cu baterie. În susținerea acestei inițiative poate ar fi bine să se introducă la nivelul Uniunii Europene și circulatul alternativ – „un weekend numerele cu soț, unul cele fără soț”. Ce ziceți?
Oficialii Comisiei Europene se comportă ca niște oameni fără grija zilei de mîine, astfel încît, din plictis, nu mai pot de grija noastră și a planetei. În schimb, nu se gîndesc că pentru noi, cei care i-am trimis acolo prin vot, e mai important să avem ce pune pe masă, să avem sisteme de educație și medicale performante, să avem infrastructură și mai puțin să salvăm planeta, care, fie vorba între noi, nu va fi salvată de pe o zi pe alta prin inițiative făcute „pe genunchi”. Asemenea planuri ar trebui să se întindă pe o durată de cel puțin 100 de ani, pas cu pas, nu în stil socialist-muncitoresc, cu „hei-rup”.
Cu cît scriu mai mult despre asta realizez că sîntem conduși de niște „politicieni necalificați” care, asemenea lui Dorel, nu se uită unde dau cu tîrnăcopul și sting lumina unui continent întreg. Noapte bună!)
NICU MARIUS MARIN,
antreprenor HORECA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite