La Editura Arca a apărut volumul I (A-B) al acestei remarcabile Enciclopedii, semnată de Viorel Cosma, muzicologul nonagenar care, prin activitatea sa extraordinară, întăreşte sensul aforismului: ,,Tinereţea e o stare a spiritului“. În prefaţa monumentalului opus, cuprinzînd peste 500 de pagini, autorul îşi dezvăluie convingerile care l-au determinat să demareze acest amplu proiect: ,,O enciclopedie naţională de specialitate reprezintă o dimensiune culturală a unui popor. «Cartea de vizită» a personalităţii muzicale a Poporului Român a devenit, la începutul Mileniului III, un «paşaport» de identitate al unei talentate naţiuni, care respiră, de mai bine de un mileniu, prin intermediul artei sunetelor, în peisajul european şi universal, fără ca «glasul» original al celor peste 22 de milioane de locuitori să pătrundă pînă în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii.

Argumentul convingător, capabil să susţină, eficient şi documentat, întregul complex al ideilor şi realizărilor muzicienilor români din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre rămîne lucrarea de tip lexicografic, care îşi propune – pentru prima oară în literatura de specialitate – să ofere, într-o succintă imagine enciclopedică, întregul proces istoric de plămădire a muzicii româneşti. La baza acestui instrument de lucru se situează adevărul, singurul susţinător peren în faţa marilor civilizaţii ale lumii, acolo unde aspirăm şi noi să ne alăturăm cu realizările artistice – de multe ori neomologate – prin atestate temeinice, fundamentale. Partizan convins al neuitatelor cuvinte rostite de preşedintele american Abraham Lincoln, asasinat pentru ideile sale liberale în Secolul XIX, şi anume că «un om poate să mintă pe toată lumea un anumit timp, sau poate să-i mintă tot timpul pe unii oameni, dar nimeni, niciodată, nu poate să mintă pe toată lumea, tot timpul!», am pornit la drum de unul singur, răscolind arhivele, spre a identifica adevărul. Pentru muzica românească a sosit timpul să se rostească adevărul după care am jinduit mai bine de 4 decenii (1944-1989), mărturisindu-mi speranţa că numai o Enciclopedie, solid clădită pe documente, va schimba imaginea trucată a culturii muzicale naţionale“. Volumul lui Viorel Cosma – primul, în opinia mea, din istoria muzicologiei noastre – cuprinde definiţii despre arta sonoră şi portrete de mari compozitori români, acestea din urmă culminînd cu acela închinat maestrului Pascal Bentoiu.

Redau, în continuare, un fragment relevant din prezentarea pe care prietenul meu de o viaţă, omniprezentul Viorel Cosma, o face opusului său, dedicat istoriei muzicii noastre: ,,Spre deosebire de majoritatea lucrărilor lexicografice colective care se publică astăzi, Enciclopedia muzicii româneşti rămîne, în esenţă (fiindcă am apelat şi la doi colaboratori externi), o operă de autor, de tipul celor elaborate în trecut de Hugo Riemann şi George Grove. În ciuda riscurilor de a nu stăpîni în amănunt toate materiile, sursele biografice, ultimele descoperiri etc., totuşi, există, astfel, satisfacţia majoră privind unitatea de concepţie, echilibrul între articole, stil muzicologic, ierarhizare a valorilor, caracterizare estetică, descoperire a personalităţilor şi operelor muzicale. Acuzate de un pronunţat subiectivism, lucrările de autor se impun, totuşi, printr-un spirit mai obiectiv şi mai unitar decît cele cu zeci de autori, ce nu pot fi aduse, chiar de către un coordonator experimentat, la un numitor comun, cînd se solicită respectarea «paternităţii» punctelor de vedere individuale. În cazul Enciclopediilor universale, însă, materia este, acum, atît de vastă, încît pare de necuprins de către o singură persoană, ceea ce face obligatorie redactarea colectivă. Iată de ce Enciclopediile naţionale se pare că rămîn singurele care mai rezistă epocii noastre, ca opere de autor (eventual cu unul, sau doi colaboratori, pentru articolele neutre)“. Spre a nu cădea în pericolul de a nivela, în vreun fel, valorile lumii Euterpei, pe fond spiritual daco-roman, Viorel Cosma a reuşit să stabilească o diferenţiere a creatorilor din domeniul muzicii româneşti, potrivit unor criterii bine fundamentate, pe care le detaliază în aceeaşi prefaţă a lucrării sale: ,,În dorinţa de ierarhizare a valorilor, am socotit necesară o clasificare a fişelor de personalităţi mari, mijlocii şi mici, cu nuanţările de rigoare (spaţiu grafic, caracterizare, fotografie, bibliografie etc.).

Spre a evita consideraţiile echivoce înainte de atingerea maturităţii profesionale şi a stilului personal în ceea ce-i priveşte pe compozitorii în viaţă, am ocolit, în mod deliberat, caracterizările estetice înainte de împlinirea vîrstei de 50 de ani. Chiar şi aparatul critic al personalităţilor de anvergură internaţională a fost marcat printr-o bibliografie în două capitole (lucrări lexicografice şi lucrări biobibliografice)“. Ca o concluzie a acestei prezentări, îl citez, din nou, pe Viorel Cosma: ,,Faptul că acest proiect de anvergură editorială naţională nu s-a realizat în primii ani de după revoluţia din 1989 a avut drept cauză lipsa de susţinere materială din partea oficialităţilor noastre, care au socotit acest efort ca fiind prea costisitor. Cînd toate speranţele de tipărire se pierduseră, au apărut, în mod surprinzător, un om şi o instituţie bancară, care au înţeles că muzica românească merită orice sacrificiu financiar, ea fiind «moneda» cea mai preţioasă de schimb internaţional, pentru cultura naţională. Mulţumesc, deci, Băncii Comerciale Române şi preşedintelui ei, pentru sponsorizarea tipăririi Enciclopediei în condiţii grafice excepţionale, dimensiunea gestului de bunăvoinţă faţă de arta sunetelor înscriindu-se ca un act singular în spiritualitatea noastră“. Cei ce vor aprofunda această creaţie – la care şi-au adus contribuţia alţi doi entuziaşti, Luminiţa Vartolomei şi Constantin Catrina – vor putea susţine că muzica acestui neam de cîntăreţi este o artă infinită… Iar Viorel Cosma, admirabilul autor al acestei ample lucrări ar putea – parafrazîndu-l pe mioriticul Profet de la Lancrăm, Lucian Blaga – să ne spună: ,,Sînt tînăr încă – şi voi rămîne pînă la urmă tînăr, fiindcă am un viitor, fiindcă adevăratul meu viitor vine după mine“.

DORU POPOVICI