Eminescu: „Vai de biet român, săracul / Îndărăt dă tot ca racul...”
  • 18-09-2020
  • 0 Comentarii
  • 252
  • 0

* În Egipt, alt Airbus în flăcări! * De la Greva Foamei la Foamea de Grevă * Blestemul lui Ion Cristoiu (fost comunist) către Lucia Hossu-Longin (fosta utecistă) * Un „cumnat” al Ţapului: C. Stănescu

PARTEA I

* Aşa după cum era de aşteptat, tragedia de la Baloteşti a ţinut capul de afiş o săptămînă, după care a trecut pe planul doi, apoi, încet-încet, a început să se scufunde în uitare. În afara cîtorva oameni cinstiţi şi a rudelor celor dispăruți, nimeni nu prea are interes să se afle adevărul. Cel puţin, asta e senzația noastră. Motivul? Sînt interese prea mari la mijloc, în special pe plan internaţional. Ne-au dat poruncă nişte firme transnaţionale să ne băgăm de vii în coşciug - uite că am făcut-o şi pe-asta! Nu ne-ar mira dacă, azi-mîine, ni se va sugera că cei 60 de pasageri au făcut parte din vreo sectă sinucigaşă, fiindcă staţi şi dvs. să vă gîndiţi: bombă n-a fost, avionul cică era în stare perfectă (zic francezii!), de eroare de pilotaj nici nu poate fi vorba, cu un OZN nu s-au ciocnit, combustibilul n-a explodat în aer, atunci, prin eliminare, ce variantă mai rămîne? * Parcă niciodată n-au fost mai actuale versurile lui Eminescu: „Vai de biet român, săracul/ Îndărăt dă tot ca racul...”. N-au dreptul românaşii noştri nici măcar să ştie de ce au murit fraţi, surori şi copii de-ai lor. Există nişte subiecte tabu, precum evenimentele din decembrie 1989: se înjghebează la repezeală nişte comisii, se dau declaraţii cu un aer îndurerat (şi neapărat cu cearcăne la ochi!), vom lua măsuri, vom face şi vom drege, după care timpul trece, totul se pierde în amintire şi, vorba aia, morţii sînt de vînă! * Cam la fel de superficial s-a trecut şi peste accidentul de helicopter de la Poiana Braşov, din 1994, cînd au murit 6 turişti englezi, plus echipajul românesc - s-a tras concluzia că unul dintre pasageri ar fi vrut să-i facă loc altuia, pentru a realiza niște fotografii, dar a atins o manetă, și uite-așa s-a prăbușit helicopterul, dar venim şi întrebăm: ce fel de aparat de zbor mai e acela care cade mai ușor ca musca, la o simplă atingere?! * Cam prea simplu tratăm asemenea catastrofe, cam prea mic e prețul moral pe care îl punem pe viața oamenilor. Prin alte ţări, după accidente groaznice, ca acestea, se mai produc şi nişte demisii, pe la unele ministere, companii, firme - numai la noi totul merge înainte, din victorie-n victorie! * Nu-i de mirare că titlul apărut sîmbătă în ziarul „Adevărul” ni se pare deosebit de sugestiv. „Comisia de anchetă e pe cale să conchidă: Prăbuşirea Airbus-ului «Muntenia» a decurs normal”. Umor trist şi amar, desigur, dar în nici un caz sinistru, cum este acela practicat de nebunul Mircea Toma, care, în demenţiala fiţuică „Academia Caţavencu”, halucinează sub genericul inuman: „Cuvîntul care Airbușeşte”. Cît de vătămată trebuie să fie mintea unui individ, pentru a-i mai buşi şi el, în zeci de mii de exemplare, pe cei 60 de nefericiţi? * În toată vînzoleala asta nu putea să nu se facă auzită şi vocea infractorului (născut, iar nu făcut!) Traian Băsescu. Pentru a scăpa de orice răspundere, şi el, şi şeful lui de partid, matrozul colecţionar de vile a stabilit fără echivoc că, în cazul aeronavei ,,Muntenia”, a fost vorba de un atentat cu bombe! Numai că el e atît de retardat, încît n-o să facă niciodată deosebirea dintre nişte bombe explozive şi bombele în care se îmbăta el pînă cădea sub masă, cu cozorocul şepcii la ceafă, prin diverse porturi ale lumii. * În aceleaşi fibrilaţii ale spaimei că i s-ar putea întîmpla ceva importatorului de Airbus, escrocul internaţional Petre Roman, intră şi ziarul lui particular, „Azi”, care dă sîmbătă un titlu orbitor: „Ipoteza atacului terorist voit exclusă?”. Nu, nu e exclusă deloc, pentru că toată lumea ştie că a avut loc un atac terorist: dar nu la 31 martie 1995, ci la 22 decembrie 1989, cînd un obscur agent K.G.B. şi copil de general sovietic a fost urcat de stăpînii lui pe o betonieră (?!) şi a fost paraşutat pe fotoliul de prim-ministru, unde, odinioară, lucraseră pentru binele ţării figuri ilustre, ca Ion C. Brătianu, Lascăr Catargiu, Titu Maiorescu, Petre Carp, Ionel I.C. Brătianu, Al. Vaida-Voevod, Al. Averescu, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, I.G. Duca, Gh. Tătărăscu, Octavian Goga, Armand Călinescu ş.a. * Marea porcărie apărută în ziarul belgiano-sionist „Le Soir”, care ne acuză pe noi, cei de la P.R.M., de ultranaţionalism (?!), de parcă aşa ceva ar avea vreo legătură cu această catastrofă aviatică - nici nu merită a fi comentată. Invectiva e tot atît de abjectă, ca şi acuzaţia aceleiaşi prese belgiene, că piloţii români ar fi nişte beţivani, care ciocnesc paharele de țuică la cap de linie - numai că, pe vremea cînd Vuia, Coandă și cu Vlaicu puneau bazele aviaţiei mondiale, belgienii ăştia înălţau zmeul. * Dedicăm pungaşilor de presă din Belgia un banc pe cît de vechi, pe atît de actual. Într-o clasă a unei şcoli din Anvers, profesorul le spune elevilor, la început de an: „Ca să ne cunoaştem mai bine, rog ca valonii să treacă în dreapta, iar flamanzii în stînga”. Copiii s-au conformat, numai Ițic, fecior de diamantar, cu perciunaşii săi abia mijiți, cu pălăria neagră şi ţuguiată, ca în pînzele lui Rubens, ridică două degete şi întreabă: „Da’ cu noi, belgienii, cum rămîne?”. * Dar, cea mai demenţială acuzaţie a apărut în „Evenimentul zilei” - ediţia de prînz, la rubrica orbeţilor, „Telefonul de Noapte”. O zărghită pe nume Ioana Chelaru din Bucureşti întreabă în toiul nopţii, după ce, probabil, şi-a făcut rondul şi-a însămînţat trotuarul: „Aş dori să ştiu dacă există vreo legătură între vizita lui V.C. Tudor în Germania şi seria de atentate teroriste care au loc în ţara noastră”. Dacă ăsta e nivelul cititorilor „presei de sub chiloți”, atunci nu ne mai miră nimic. * În încheiere, să mulţumim, totuşi, specialiştilor români şi agenților F.B.I., care au stabilit clar că avionul a căzut din cauza defectării unui motor. * Şi, ca dovadă că aparatul franţuzesc este ceea ce am spus noi, adică un „Sicriu zburător”, recent s-a mai petrecut o nenorocire: Cu puţin timp înainte de decolare, un Airbus-300 a luat foc pe Aeroportul din Cairo, 3 pasageri fiind răniţi! * S-a dezumflat, în sfîrşit, gogoaşa Iuga. Văzînd ei că nu mai ține şi că lumea nu-i chiar aşa de proastă, dresorii din umbră ai primitivului personaj l-au sfătuit, în a 36-a zi de grevă a foamei (?!), să caute un pretext oarecare şi să renunţe, findcă devenea absolut ridicol - nu din punct de vedere politic, pentru că aici s-a compromis definitiv, ci sub raport medical. Numai că țucălarii de presă, cei care se aruncă în prăpastie precum o turmă de oi atinsă de gălbinare magnetică, n-au înţeles că s-a ridicat consemnul, aşa că au continuat să-l glorifice pe magazioner, deşi, între timp, el trecuse greva pe „pilotul automat” şi băga halimos ca un spart. Falimentara revistă „Flacăra”, a ţiganului securist George Arion, publică pe pagina I o poză a „martirului” în haină din piele de om (pielea lui Paul Şoloc!), cu titlul apocaliptic, de parcă ar fi vorba de Nicolae Iorga sau Mareşalul Antonescu: „Sub ochii noştri, un om moare pentru Libertate, pentru Ţară, pentru Lege”. Bravo, Arioane, cădea-ți-ar în cap Avioane, carevasăzică Liiceanu înmagazinează sub pielicica lui (la fel de tuciurie ca a ta şi a lui Iuga) noţiunile sacre de Ţară, Libertate şi Lege! Dar, ce te faci cu Iuga, că n-a mai murit? * De un ridicol inimaginabil e batalionul de şoc al farseurului Iuga, ce-şi zice Sindicatul Liber din RTVR, care pur şi simplu „îi acuză de crimă cu premeditare pe principalii responsabili: Ioan Gavra, Valer Suian, Oliviu Gherman, Adrian Năstase şi Ion Iliescu”. Ăştia sînt sifilitici rău, trebuie măturaţi din Televiziune cu tulumba pompierilor, pînă nu fac una lată. Cine-a murit, mă puşlamalelor, de-i acuzaţi pe aceşti oameni de crimă? Singurul care a murit cu adevărat în aceste zile a fost tatăl lui Adrian Năstase, poate şi din pricina presiunilor infernale la care era supus fiul său de către teroriştii respectivi. * Nu vă mai spunem ce ne-am tăvălit de rîs cînd a apărut Mitică Guru la tembelizor, vioi ca un mierloi în păpușoi, mahmur ca după o noapte de beţie şi poker pe butelii. *La retragerea mea din zona fierbinte a conflictului”... a debitat fundamentalistul bosniac, ceea ce arată cam ce gărgăuni zburătăcesc prin claia aia de păr şi barba încîlcită, fiindcă numai un paranoic ce se visează comandant de oşti poate numi o problemă sindicală cu termeni desprinşi din arsenalul de război. * Nu vă zic ce bucurie a năpădit-o pe maimuţica aia păroasă, Roxana Iordache! Într-o euforie de cățeluşă care, la revederea stăpînului, dă cu coada de pămînt şi se scapă pe ea, ţigăncuşa din Scorniceşti debitează în „România liberă”: „domnul Iuga s-a întors în mijlocul familiei, după 36 de zile de Post Negru. Emoția acestui moment nu poate fi descrisă în cuvinte”. Extraordinar şi intrauterin! Aşadar, Mitică Guru n-a făcut chiar greva foamei, fiindcă „post negru” înseamnă pîine şi apă, deci tot a înfulecat ceva! Mai ales că, aşa am aflat noi, prin pîinea aia se „rătăceau”, absolut la întîmplare, şi nişte felii de salam de Sibiu, şuncă de Praga (să-i facă în ciudă lui Cepraga!), brînză Telemea (asta e prescurtarea devizei sale, Televiziunea Mea, adică Telemea!) şi multe alte bunătăți, ca să nu mai vorbim de apă, care nu era chioară, ci cu nişte vinişor rece, de împărtăşanie. F Pe aceeaşi arie a ridicolului, psalmodiază, pe nas, şi Cristoiu Ion (fost comunist). După ce îl face pe conf. univ. dr. în istorie Gh. Dumitraşcuanalfabet” (de parcă Dumitraşcu, nu Cristoiu, îl confundase pe Ludovic al XIV-lea cu Ludovic al XVI-lea, de parcă Dumitraşcu, nu Cristoiu, greşise cu 1 an data începerii celui de-al II-lea război mondial!), Piticul Utecilă trece la ţintele lui favorite: „Marțian-Păunescu-Vadim au ajuns cu absurditatea pînă la a susţine că personalul de specialitate se reduce la redactori”. Pozna firii iar minte ca un neruşinat, fiindcă cei 3 parlamentari n-au susţinut niciodată şi nicăieri o asemenea inepţie, dimpotrivă. Ca și în cazul altor dezinformări deliberate, Ardei Umplut nu poate produce nici măcar o singură dovadă, scrisă sau vorbită, în sprijinul aberantei sale acuzaţii. Dar, ca să se pună el bine cu tehnicienii din TVR, să-l filmeze și pe el ceva mai des şi mai înalt, ca să-l dea la Filmul Erotic de vineri noaptea (cînd violează găini), Cristoiu împinge gică-contrismul lui pînă la cele mai groteşti afirmaţii: „Strălucirea unei emisiuni depinde nu numai de redactori, dar şi de operatori, de cei care aşază luminile, de sunetist, de macheori, ba chiar şi de cel care cară scaunele”. E clar, piticania s-a sonat de tot, are urticarie la cerebel, care are gust de ostropel, probabil că „strălucirea” publicaţiilor lui e dată tot de cel care cară scaunele, altminteri nu se explică. Dar, în orice rău e şi un bine: noi îi sugeram ambiţiosului Gabriel Liiceanu să se angajeze pe post de cărător de scaune la TVR, apoi va intra fără probleme în Consiliul de Administraţie, după care scaunul de director general îi va aparţine!

(va urma)

ALCIBIADE

(Text preluat din revista „România Mare”, nr. din 14 aprilie 1995)

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite