Despre Eminescu se poate scrie nu doar la celebrarea nașterii sau la comemorarea morții sale, ci în orice zi sau noapte, depinde de fiecare din ce motiv o face, mai ales că, în vremurile în care trăim, nimeni nu face nimic fără să urmărească un cît de mic avantaj... Azi, în ciuda unora care se plîng că în țara noastră cultura este la pămînt, ne permitem a-i contrazice: acum, ca niciodată, se face cultură, în mai toate zonele și localitățile noastre. A se vedea, în acest sens, cine sînt cei care spun că poporul are de suferit din această cauză... Am arătat și cu altă ocazie: cultura se face de către grupuri mai mari sau mai mici de oameni, care tipăresc reviste și cărți, unii pe cheltuiala propriilor buzunare, alții din generozitatea unor sponsori sau a statului. Dar nu toți creatorii de cultură au acest noroc... Ci doar un anumit grup de oameni, care se știu bine și care se pricep să ia de la cei care le oferă sprijin... Iar darnicii au și ei interesul lor, nu o fac așa, pe ochi frumoși... Totul pe lumea asta se plătește... Pentru profitori nu contează nici primarul, nici partidul pe care acesta îl reprezintă, scopul fiind să-și umple buzunarele cît mai mult, fără să-i tragă cineva la răspundere. Nici nu ar avea cine, fiindcă majoritatea celor darnici de mînă nu dau din punga lor... Au nevoie de formatori de imagine în campania electorală, de pildă, pentru postul de primar, în vreo comună uitată de Dumnezeu, unde cu greu ajunge mașina Salvării, dacă nu se întîmplă ca în zonă să se afle vreun tractor care s-o tracteze prin noroaie... Iată unde am ajuns cu asemenea politicieni și oameni de cultură... O țară săracă, în care numărul de analfabeți e în creștere, iar în privința analfabeților funcțional aproape că doboară toate recordurile din Europa. Și nu e normal ca banul contribuabilului să se ducă pe apa sîmbetei, sub pretextul că sprijină cultura. Or, asta se întîmplă, cîtă vreme în comisiile de cultură sînt tot mai puțini oameni de specialitate. Iar de aici, și numărul mare de posesori ai titlului de ,,cetățean de onoare” în mai toate localitățile, unii, fără nici un merit. Oare în amestecătura asta de penițari și internauți, Mihai Eminescu ar fi putut ține piept, cu tot geniul lui, la toate matrapazlîcurile care se petrec acum, în societatea românească? Într-o lume ca a noastră, niciodată Eminescu nu ar fi ajuns ceea ce este: Luceafărul poeziei românești. El a avut șansa recunoașterii genialității sale și a recunoștinței postume, prin cîțiva contemporani ai săi, care l-au sprijinit în cele mai grele momente din viața sa. Din păcate, azi, banii sînt cei ce rezolvă totul: internare în spital pe sprînceană, condamnare fără pușcărie, iar dintr-un individ cu știință de carte la nivelul unui licean mediocru, te poți trezi peste noapte ministru, general, senator, deputat, primar și, cu puțin noroc, chiar președinte de țară. Ah, Doamne, cum se schimbă lumea, și nu oricum, ci spre sărăcie și haos, cu un viitor măreț doar pentru unii – că așa vor mai marii noștri stăpîni, de care nimeni nu a auzit pînă acum și care zic că sînt români... Cît de români sînt - ne-am convins. Au reușit să facă din România o țară cu oameni sărmani, o lume necăjită, cu muritori de foame, copii lăsați de capul lor, abandonați de părinții plecați la muncă în străinătate, muncind din greu pentru o bucată de pîine. Iar mulți dintre ei decid să nu se mai întoarcă, lăsîndu-și țara de baștină tot mai săracă...
În aceste condiții grele, cu care se confruntă azi poporul român, și oamenii de cultură se descurcă tot mai anevoios. Nu știm cum ar fi făcut față acestor probleme Mihai Eminescu, dar în mod sigur, așa cum a făcut-o și în vremea lui, nu ar fi făcut rabat de la convingerile sale și ar fi continuat să creeze valori nemuritoare nu pentru a-și impresiona contemporanii sau pentru a fi premiat, așa cum vedem că să întîmplă acum, cînd aceiași scriitori sînt premiați, an de an, de aceleași instituții și comisii de cultură. Iată de ce scriem mereu despre Mihai Eminescu, de ce îl iubim și îl prețuim: pentru că urîm minciuna și demagogia care, pentru unii dintre noi, au devenit surse de făcut bani...
Să-l cinstim pe Eminescu așa cum se cuvine, chiar dacă nu a beneficiat de premii și titluri academice, de diplome de excelență sau titlul de cetățean de onoare... Prin geniul său, el va rămîne, în literatura română, poetul nepereche, a cărui operă va învinge mereu timpul.
ION MACHIDON,
directorul Revistei ,,Amurg sentimental”