Despre Eminescu s-a spus tot ce se se poate spune, aproape fără să se spună nimic, pentru că el este vrerea timpului său şi al nostru, mai ales pentru generaţiile viitoare, care nu ştim dacă îl vor înţelege pe măsura versurilor lui. Eminescu necesită răbdare şi nu doar o critică de întîmpinare, o revenire permanentă, cu mare ştiinţă de carte din partea celor care vor să dea strălucire numelui şi operei sale. Eminescu nici nu ar avea nevoie de vorbe mari, el este prea mare pentru graiul nostru, cuvintele versurilor sale sînt precum corola florilor doinitoare şi zumzetul albinelor într-o stupină, sau, altfel spus, Eminescu este rădăcina românului, de aici, dintotdeauna. E măduva din şira spinării acestui popor, cu toate cele care ţin de trecutul său. Dumnezeu ni l-a dat nouă întru iubire creştină şi drept răsplată pentru sîngele vărsat de generaţii întregi de români, de oameni care s-au statornicit pe aceste plaiuri, cu voievozi demni de istorie… Eminescu a luptat din răsputeri cu pana sa pentru eliberarea românilor de sub jugul ocupaţiei austro-ungare. El a luptat cu întreaga-i fiinţă pentru neamul său de români. Pentru că el a simţit nevoia de fapte, nu de vorbe, pentru plămada firii noastre din toate timpurile. El ne-a fost trimis de Domnul să ne îmbete cu parfumul versurilor sale de dragoste, dar să ne şi înveţe, prin stihuri adînc pilduitoare, ce înseamnă să fii patriot adevărat şi nu unul de faţadă, cum vedem că se întîmplă astăzi… Iată pentru ce spun să fim mîndri de Eminescu şi să-l cinstim ca pe cel mai brav fiu al nostru, care nu şi-a trădat neamul, conştiinţa sau scrisul… El este universul românului, ivit din cele patru zări de aur. Pentru că el chiar a crezut în ţara sa şi a fost convins că vremurile vor fi cîndva benefice şi pentru obidiţii ei. Deranjat sau nu, mulţumit sau nu de arta sa, a trecut în eternitate purtînd în inimă un crez nestrămutat şi lumina unui ideal, precum o icoană: „Trăiască Naţiunea Română!”. Şi iată că au trecut peste noi secete, puhoaie dezlănţuite, conflicte între generaţii şi războaie, dar neamul nu ni s-a stins, iar gloria postumă a lui Mihai Eminescu este menită să nemurească Limba Română. Eminescu este mai actual ca niciodată, mai ales cînd vorbim despre nemulţumirile sale, care sînt cele ale întegii noastre naţiuni, şi cu cît se aşază timpul, pe atît de complexă şi de cuprinzătoare ne apare creaţia sa, care se ridică, precum uleiul candelei din perete, la alte dimensiuni ale universului uman.

ION MACHIDON, preşedintele Cenaclului „Amurg sentimental”