Elucidarea misteriosului „caz Diatlov”, după 63 de ani
  • 30-05-2022
  • 0 Comentarii
  • 357
  • 0


În noaptea de 1 spre 2 februarie 1959, un grup de turiști ruși și monitorul acestora, Igor Diatlov, aveau să-și găsească moartea, în circumstanțe misterioase, într-o călătorie desfășurată în nordul Munților Ural. Incidentul a avut loc în Regiunea Sverdlovsk, în zona locuită de tribul Mansi, în trecătoarea care va fi numită Diatlov, în memoria acestei dispariții tragice.
Grupul, format din opt bărbați și două femei, majoritatea studenți sau absolvenți ai Institutului Politehnic Ural, inclusiv ghidul Igor Diatlov, își propuseseră să traverseze pe schiuri Muntele Gora Otorten, în vestul Siberiei.
Nouă dintre tineri au pierit înghețați, fiind găsiți pe jumătate goi, cu răni pe trup și, în unele cazuri, cu trupurile devastate de o forță necunoscută. Un al 10-lea membru al grupului a fost salvat, întrucît înainte de plecare a renunțat din cauza unei indispoziții. Cei nouă plecaseră în excursie pe 23 ianuarie 1959. Itinerariul lor de 16 zile urma să acopere o distanță de peste 300 de kilometri și să traverseze nordul Munților Ural. Punctul final era într-un sat numit Vizhay, de unde aceștia urmau să trimită o telegramă.
Operațiunea de căutare a studenților a fost lansată pe 20 februarie, iar șase zile mai târziu au fost găsite corturile tinerilor, care fuseseră tăiate cu cuțitul. În următoarele zile, au fost găsite trupurile a doi dintre studenți, la mai puțin de 2 kilometri de tabăra în care își instalaseră corturile. Cei doi mai aveau pe ei doar lenjeria intimă și se aflau întinși în zăpadă, lîngă urmele unui foc de tabără. În decursul următoarelor zile au mai fost scoase din zăpadă trupurile altor trei membri ai grupului, printre care și cel al lui Diatlov. Ultimii patru au fost găsiți în luna mai, odată ce zăpada s-a topit.
O anchetă a fost deschisă la sfîrșitul lunii februarie, dar a fost închisă după doar trei luni, cînd investigatorii au ajuns la concluzia că de vină pentru moartea studenților a fost „puterea spontană a naturii”.
Lipsa martorilor oculari a dus la numeroase speculații. Anchetatorii sovietici au stabilit atunci, pur și simplu, că ,,o forță naturală copleșitoare” a provocat moartea lor. Accesul în zonă al schiorilor și al altor aventurieri a fost interzis timp de trei ani după acest incident. Cronologia exactă a incidentului rămîne neclară, din cauza lipsei supraviețuitorilor.
Anchetatorii au stabilit că excursioniștii și-au rupt cortul din interior, plecînd desculți prin zăpadă la o temperatură de -30°C. Plecarea în grabă, pe întuneric, ar fi fost provocată, după unele surse, de apariția unei lumini puternice. Deși cadavrele nu au prezentat nici un semn de luptă, două victime aveau cranii fracturate, două cu coaste rupte și un cadavru nu avea limbă. Au fost lansate mai multe speculații privind cauza decesului: atacul unor prizonieri evadați, blestemul spiritelor tribului Mansi, o ceartă între membrii grupului, sau au fost victime ale unui proiect militar guvernamental secret, incident OZN etc.
Jurnaliștii care au relatat despre elementele cuprinse în părțile disponibile ale dosarelor de anchetă susțin că acestea prevedeau că:
* Șase dintre membrii grupului au murit de hipotermie și trei de răni fatale;
* În afară de cei nouă călători, nu au existat indicii despre alte persoane din apropiere, pe Muntele Gora Otorten;
* Cortul fusese deschis din interior;
* Victimele au murit într-un interval de 6 pînă la 8 ore după ultima masă;
* Urmele de la tabără au arătat că toți membrii grupului au părăsit campingul, la propriu, pe jos;
* La hainele unei singure victime s-au găsit niveluri ridicate de radiații (e vorba de Diatlov, la care s-a constatat un nivel de radiații de 85%);
* Pentru a risipi teoria unui atac al poporului indigen Mansi, s-a afirmat că rănile fatale ale celor trei corpuri nu ar fi putut fi cauzate de o altă ființă umană, „deoarece forța loviturilor fusese prea puternică și nici un țesut moale nu a fost deteriorat“;
* Documentele eliberate nu conțineau informații despre starea organelor interne ale schiorilor;
* Nu au fost supraviețuitori ai incidentului.
În ultimele decenii s-au lansat toate ipotezele posibile: un eveniment natural extraordinar; acțiune militară în vremea Războiului Rece; uciderea prin infrasunete, care i-a înnebunit; întîlnirea cu Yeti siberian (despre care nimeni nu a oferit vreodată dovada existenței).
Dosarul, care în urmă cu cîțiva ani fusese redeschis de autoritatea judiciară rusă, a primit întotdeauna o intensă acoperire mediatică.
După 63 de ani de la producerea evenimentului, recent, s-a anunțat că o echipă de cercetători elvețieni a rezolvat misterul ,,cazului Diatlov”. Johan Gaume de la EPFL si Alexander Puzrin de la ETH au dezvoltat un model teoretic, pentru a analiza misterul dintr-o nouă perspectivă. Aceștia au ajuns la concluzia că un tip rar de avalanșă de plăci i-ar fi putut răni pe drumeți, ducînd la moartea acestora.
„Incidentul din Pasul Diatlov”, așa cum a ajuns să fie numită tragedia, a fost adeseori comparat cu alte mistere nerezolvate, precum dispariția Lordului Lucan, un artistocrat britanic care a dispărut fără urmă după ce bona copiilor săi a fost ucisă, sau cu misterul navei abandonate, ,,Marie Celeste”.
R.M.

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite