
- 30-09-2020
- 0 Comentarii
- 415
- 0
La 21 septembrie a.c., s-au împlinit 152 de ani de la
nașterea scriitoarei Elena Văcărescu (1868-1947), a cărei activitate în
domeniul diplomației este însă mai puțin cunoscută.
Fiica diplomatului Ioan Văcărescu, nepoată pe linie directă a
poeților Ienăchiță și Iancu Văcărescu, ea s-a afirmat cu o bogată activitate
literară în România și în Franța, fiind deopotrivă revendicată de ambele
literaturi.
Și-a desăvîrșit studiile la Paris, unde a aprofundat
filozofia, arta poetică și istoria. A urmat cursurile Universității de la
Sorbona, primind îndrumări de la dascăli și poeți francezi de prestigiu, cum ar
fi Sully Prudhomme, Leconte de Lisle, José-Maria de Heredia și alții. A avut,
așadar, o tinerețe împlinită intelectual, fiind profund legată de moștenirea
civică și literară a înaintașilor săi, Văcăreștii, însă familia a ținut-o
departe de lumea rustică și tainică a satului, plină de culoare pentru tînăra
artistă, o lume care avea să o fascineze și să o inspire literar peste ani.
În anul 1886 a publicat la Paris ,,Chants d’Aurore”
(Cîntecele zorilor), primul ei volum de versuri, care a fost întîmpinat prin
cronici favorabile ale criticii și a fost recompensat cu un premiu special al
Academiei Franceze.
În 1888, la vîrsta de 24 de ani, revine la București, pentru
a fi domnișoară de onoare la nunta reginei Elisabeta, cunoscută literar sub
pseudonimul Carmen Sylva, acesta fiind momentul începutului unei relații
apropiate între ea și regină. A fost evident că, avînd aceeași înclinație
artistică, regina a apreciat originalitatea tinerei scriitoare, pe care a dorit
să o susțină în carieră.
Elena Văcărescu s-a stabilit în Franța din anul 1895, în urma
unei idile cu viitorul Rege Ferdinand, relație dezavuată de Regele Carol și de
guvern. Acolo avea să depună o intensă muncă în plan literar, între altele,
traducînd în limba franceză poezii din operele lui Mihai Eminescu, Lucian Blaga,
Octavian Goga, George Topîrceanu, Ion Minulescu și Ion Vinea.
Elena Văcărescu a avut însă și o bogată activitate
diplomatică internațională pentru România. Potrivit Arhivelor Diplomatice ale
Ministerului român de Externe, în perioada primului război mondial, ea a
militat de la Paris pentru realizarea și recunoașterea internațională a Marii
Uniri de la 1918.
În anul 1919, a fost numită de Regele Ferdinand I al
României, secretar general al Asociației Române pe lîngă Societatea Națiunilor,
funcție deținută pentru o perioadă de 20 de ani. Ea a reprezentat România la
Societatea Națiunilor, ca delegat supleant între 1922 și 1938, fiind chiar
delegat permanent în 1925-1926. Elena Văcărescu a fost singura femeie cu rangul
de ambasador (delegat permanent) din istoria Societății Națiunilor, iar
documentele păstrate la Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor
Externe atestă varietatea, importanța și actualitatea temelor promovate de
Elena Văcărescu: protecția drepturilor de proprietate intelectuală; protejarea
drepturilor femeilor și copiilor; lupta împotriva discriminării.
Pentru meritele sale excepționale, într-o epocă în care
emanciparea femeilor abia începuse, guvernul francez i-a decernat Legiunea de
Onoare a Franței în grad de Cavaler. În anul 1925, a fost aleasă membru de
onoare în Academia Română, fiind prima femeie din România care a beneficiat de
acest titlu.
Elena Văcărescu a murit la 17 februarie 1947, la Paris, la 7
zile după semnarea Tratatelor de Pace de la Paris, de după al II-lea război
mondial. Prin testamentul său, ea a lăsat moștenire Academiei Române
majoritatea averii sale.
R.M.
-7.9 C