- 16-11-2020
- 0 Comentarii
- 316
- 0
Planetă maternă, necropolă
vie
pămînt înflorit între cer și vulcani
poetul lucid se ascunde-n
pustie
și-i vine să plîngă o mie de ani
Îl farmecă moartea și viața
îl doare
orbește homeric de-atîtea trădări
iar plînsul înalță un munte
de sare
ce surpă muzeul de amfore-n mări
Și vine copilul cu umeri de
rouă
perechi de cireșe îi joacă-n urechi
pămîntul sub tălpi i se
crapă în două
el scrie cu umbra versete străvechi
Apare și pasărea fenix și-i
spune
cu clopote reci de cenușă în cînt:
întoarce-te grabnic și fă o
minune
eu știu ce înseamnă să arzi pe pămînt
Și vine femeia în tirs de
lumină
și vine bătrînul cu fluturi pe scut
îl roagă cu toții-n genunchi
să revină
profetic să spună ce e de făcut
Poetul îi ceartă cu perle și
rodii
invocă o milă de zei inumani
și scrie cu lacrimi de sînge
în zodii
tratatele Păcii de-o mie de ani
CORNELIU VADIM TUDOR, 1985
1.6 C