ELEGIA TRECERII DE LA VIAŢĂ LA MOARTE
  • 13-01-2016
  • 0 Comentarii
  • 131
  • 0

Poşeta femeii tinere

E plină de farduri stridente.

Poşeta femeii bătrîne

E doldora de medicamente.

 

Pe trupul bărbatului tînăr

Tatuaje şi alte dejecţii.

Trupul bătrînului însă

E vînăt de-atîtea injecţii.

 

Între tinereţe şi bătrîneţe

Noi stăm răstigniţi, ca pe cruce

Trupul merge, tot mai greu, înainte

Înapoi sufletul ar vrea s-o apuce.

 

Fiecare e condamnat la moarte

Încă de cînd s-a născut

Foarte greu ne obişnuim cu ideea

Marelui mister nemaivăzut.

 

Şi, totuşi, avem semnele noastre

Există viaţă şi-n lumea de-apoi

Pe ce punem pariu? Fiţi pe pace

Dumnezeu îşi recuperează sămînţa de soi.

 

Ne-aşteaptă cei dragi, eu ştiu asta

Într-o lume, desigur, mai bună.

Dumnezeu are-un plan cu noi toţi

Moartea, în fond, e o mare minciună.

 

CORNELIU VADIM TUDOR

1 martie 2014

(Poezie preluată din volumul „Elegii pentru suflete nobile“)

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite