- 13-01-2016
- 0 Comentarii
- 131
- 0
Poşeta femeii tinere
E plină de farduri stridente.
Poşeta femeii bătrîne
E doldora de medicamente.
Pe trupul bărbatului tînăr
Tatuaje şi alte dejecţii.
Trupul bătrînului însă
E vînăt de-atîtea injecţii.
Între tinereţe şi bătrîneţe
Noi stăm răstigniţi, ca pe cruce
Trupul merge, tot mai greu, înainte
Înapoi sufletul ar vrea s-o apuce.
Fiecare e condamnat la moarte
Încă de cînd s-a născut
Foarte greu ne obişnuim cu ideea
Marelui mister nemaivăzut.
Şi, totuşi, avem semnele noastre
Există viaţă şi-n lumea de-apoi
Pe ce punem pariu? Fiţi pe pace
Dumnezeu îşi recuperează sămînţa de soi.
Ne-aşteaptă cei dragi, eu ştiu asta
Într-o lume, desigur, mai bună.
Dumnezeu are-un plan cu noi toţi
Moartea, în fond, e o mare minciună.
CORNELIU VADIM TUDOR
1 martie 2014
(Poezie preluată din volumul „Elegii pentru suflete nobile“)
1.6 C